2,797 matches
-
părea mai degrabă ireal decât excitant, ciudat sau străin. Din momentul acela, totul s-a petrecut cu repeziciune. S-au lăsat să cadă pe pat și în doar câteva secunde erau deja dezbrăcați. Au făcut dragoste sălbatic, cu o dorință aprigă, ceea ce Leigh rareori făcuse până atunci. Deși se juca cu părul ei, îi cuprindea fața cu palmele, îi săruta vârful nasului, o mângâia pe spate — el n-a ezitat să-i imobilizeze mânile deasupra capului într-un mod aproape brutal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
făcut prizonieri pe toți, a dat ordin să se demonteze mitraliera și să se scoată toate bombele din magazie și a suit În avion trei butoaie de Tokay și o scroafă de trei sute de kilograme. Era bun Katanski ăsta, era aprig și nu știa ce-i aia iertare, fusese judecător În viața civilă și, când un soldat i-a apărut În față ținând În brațe o mașină de cusut, urmat de o biată femeie păgubită de mașina care Îi punea mămăliga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prost gust, cu cârlionțul deschizăturii roz și neted ca sexul unei femei, am întrezărit-o de mai multe ori printre picăturile de sudoare care mă făceau să-mi deschid ochii doar din când în când. Acum mă clătinam și mai aprig, mă aplecam înainte, mult înainte, apoi mă îndreptam, îmi zvârleam capul înapoi. Deasupra, cerul deborda de stele, un întuneric plin de lumină uitată ca după un spectacol pirotehnic. Paharul îmi căzuse din mână, simțeam sticla sub tălpi. M-am dezechilibrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sunt și eu. Noi, erudiții, suntem gata să ne umflăm unii altora lucrușoarele pe care le cercetăm și să facem tot posibilul să nu ne-o ia înainte altul. — E de-nțeles: cine are o prăvălie își păzește marfa mai aprig decât cine are o fabrică; trebuie să păzești apa de puț, nu pe cea de izvor. — Se prea poate. Ei bine: dacă dumneavoastră, care nu sunteți erudit, îmi promiteți să păstrați secretul până ce-l voi dezvălui eu însumi, vă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
totuși ceva, se hotărî să-i telefoneze Yaelei. Dacă o să-i răspundă soțul ei, o să Închidă. Dacă o să dea peste ea, inspirația momentului o să-l ajute fără Îndoială să găsească cuvintele potrivite. Întocmai ca pe vremuri când, după o ceartă aprigă, o Împăcase spunându-i: Dacă nu am fi căsătoriți, ți-aș cere chiar acum să te măriți cu mine. Iar ea, zâmbind printre lacrimi, Îi răspunsese: Dacă nu ai fi deja soțul meu aș accepta. După zece sau douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
inox și melancolia sunetelor violoncelului de deasupra. Văzându-l pe Fima, durduliu, șleampăt, zâmbind ca un copil rușinat, cu genunchii și mâinile pline de noroi, doctorul Wahrhaftig se simți cuprins de o bucurie amestecată cu afecțiune și de o dorință aprigă de a-l dojeni. Era un om blând, puțin timid, din cauza sensibilității excesive ochii i se umpleau deseori de lacrimi pe care reușea cu greu să le ascundă, mai ales când cineva se scuza față de el și Își cerea iertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
orb. S-au rotit cocorii și au dispărut. Vântul se domoli În spatele geamurilor. Se lăsă o liniște Înghețată. La unsprezece fără un sfert Fima se răzgândi iar, se Îmbrăcă, se Înfofoli În palton, coborî În strada pustie unde frigul era aprig și mușcător. Merse până la telefonul public de la centrul comercial din capătul celălalt al cartierului. Dar când ridică receptorul, Îi răspunse și telefonul public cu o tăcere mormântală. Poate că era o defecțiune În tot cartierul? Golanii stricaseră poate telefonul? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
adâncă. „Mai stai dragă”, se roagă muierea frumoasă și curvă. Însă ochii ei sunt goi și gura îi pute a mort, când mai vrea să mă sărute. E clipa când mă înspăimânt de mine însumi, și când sunt cuprins de apriga dorință de a sorbi ca un cal însetat, un hârdău de creolină, pentru ca să mă dezinfectez pe dinăuntru. „Vreau acasă”, izbucnesc mecanic, evadat din camera infernală, în curtea cu miros de amoniac. De-acolo pornesc în neștire, târșâindu-mi picioarele grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
prima noapte a căsniciei, doamna maior Mentz, născută Pipersberg, executase „rondul”, cu întârziere. Ajunsă în camera mea, aprinse lumina electrică și-mi spuse, suspinând că nu am suflet. Că nici odată nu voi fi în stare să înțeleg dorul ei aprig de a găsi un om care, în sfârșit, să o înțeleagă din amândouă punctele de vedere. Că îl caută de mult și în fiecare noapte. Că-l va mai căuta și de acum încolo, fiindcă maiorul Mentz, la care dânsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
casă, Recunosc ca n-am să pot. Pun patinele-n picioare Ori alerg spre derdeluș, Cad, mă scol și nu mă doare Când mă-ntrec la săniuș. În zăpada troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii în zbor Și mă rog la mândrul soare Să nu-mi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
iei În seamă, era arhanghelul Mihai (Michael), chiar dacă nu arăta tocmai prezentabil. Gras, păros, scărpinîndu-se pe burtă, fumînd trabuc și pîndind cu un constant interes trecerea fie și evanescentă a unei cît de miniaturale femei prin fumul atîtor secole de aprige dispute teologice legate de Întrebarea cu acul. De undeva se auzi rîsul dantelăresei. Michael Își strînse aripile uriașe dar cam jumulite și, Înainte de a plonja spre Andy McDowell, care semăna cu Isabelle Hupert În imaginația-i Înfierbîntată, spuse: „RÎsul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu-și adusese prada acasă, nici chiar în lipsa ei. Iar femeia aceasta, deși înaltă, subțire, cu părul lung mult prea negru, ca la bruneții din naștere, nu era mai frumoasă decât altele pe care le văzuse întâmplător, dar era mai aprigă. A intuit asta din prima clipă. Tot atunci a știut și ce va urma și a cerut ea divorțul, să se scutească de neplăceri și mai mari. Cealaltă nici n-a avut răbdare să se încheie procesul, într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acoperită de fuste străveziu înflorate, cu țâțe imense, ca niște pepeni verzi, uitându-se la tine cu ochi tâmpi. Ochii ei. Nu, nu sunt ochii ei, greșeam și greșesc, nu mi-a trecut furia după atâția ani, ochii ei erau aprigi și mergeau drept la țintă. Știa ce vrea. Nu aveai scăpare. În clipele în care, urmărind în noapte zgomotele înfundate ale orașului, nu se mai putea abține să privească spre locul în care se afla casa cu scara interioară ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se zbuciumă mai puțin, știe că nu-i poți transforma pe oameni decât rar și foarte încet. Dar pe vremea aceea era suficientă o scânteie ca să izbucnească. Și tot ce îi spune acum, dar în alte vorbe, mai înțepătoare, mai aprige, mai dure sub imboldul furiei și al neputinței, i-a spus atunci unui șef care nici măcar nu era prea mare, un șefuleț de birou, acolo, dar îndrăznise să o întrebe de familie și de soț și dăduse din cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vreme - și vremea asta s-a întins de-a latul unui deceniu - n-a vrut să-i audă vorbind despre vizitele pe care i le făceau, habar n-avea cât de des, și nici despre raporturile lui cu femeia cea aprigă ori despre ce a făcut după ce femeia îl părăsise ori și mai târziu, când a căzut în dizgrație și s-a mutat din casa ce fusese a lor la nu știu care etaj al nu știu cărui bloc vechi dintr-un cartier și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
iotă din câte se petreceau cu adevărat în jurul lor. Dar nu doar cu politica erau cu totul în afară. Replicile sclipeau, scânteiau, se încrucișau, se ciocneau, ieșeau fulgere, vorbele erau alese și frumos orânduite, tonul era calm sau aprins sau aprig sau îngăduitor sau împăciuitor sau convingător sau zeflemitor, în funcție de ce aveau a-și spune, dar, dacă cineva ar fi vrut să relateze ce se spusese - nu mai târziu, ci chiar imediat ce parfumul cafelei fusese înghițit de alte miresme ale apartamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mulțumiri și totuși, concomitent, fiind și de cealaltă parte a ecranului, de unde se vedea și își urmărea propriile gesturi caraghioase. Sau ca și cum s-ar porni din senin un curent, un vifor, o vijelie, o tornadă sau chiar ceva și mai aprig, încât se prăvălea asupra lui și asupra celor din jur noian de nedreptăți pe care le suportau cu o inimaginabilă uimire, dar parcă știind, în chiar clipa nedumeririi lor fără margini, nu numai că toate au un sfârșit, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se constituise personalitatea sau ceea ce mai târziu avea să fie socotit personalitatea sa: las deoparte dorința de a ști cât mai multe și câte știa, închis în el, tăcut, calm, inexpansiv, deși dornic să izbucnească, neîncrezător, sceptic, visător încă, tenace, aprig, supus încă acelei foame simțite la prima vârstă, ușor de rănit și conștient de asta, la fel cum era conștient de puterea sa de muncă și de posibilitatea izbânzii prin tenacitate și devenit, astfel, orgolios, în măsura în care, izbândind, cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zile, iar emoția s-ar fi trădat în palmele lor transpirate și strânse una în cealaltă, palpitând la răstimpuri, ca niște inimi. Și mai apoi ea l-a mai strâns o dată în brațe, cu capul pe umărul lui, îndârjită, furioasă, aprigă, nebună, în timp ce, abia acum, el îi spunea că o va aștepta, după care ea a pășit cu mersul aristocratic peste zidul a cărui construcție înghețase, lăsând în urmă un gol imposibil de acoperit cu flashbackurile celor o mie de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să creadă că este în stare să obțină de unul singur tot ce vrea să obțină. Făcându-l să uite că în învălmășelile lumii e nu numai imposibil să socoți că ai putea contrapune mereu voința ta voinței celorlalți, la fel de aprigă ori poate și chiar mai aprinsă, ci că e chiar o cutezanță care irită, nemulțumește, îngrijorează și sperie, încât își merită o pedeapsă pentru domolire. Negândindu-se nici măcar o clipă că de mult își pierduse nevinovăția și că din acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Mergeau până la autobuz fără o vorbă, ea urca repede, făcându-i un semn cu mâna. Pe urmă mașinăria torcea, zumzăia, măcina, orașul colcăitor, aglomerat, zgomotos, imens, nepăsător îl înghițea și ea se pierdea în mulțime. Ura orașul ăsta prăfuit, rece, aprig, copleșitor, amenințător, în care se simțea distrus. Nu orașul îl distrugea, dar era ca și cum n-ar mai fi avut puncte de sprijin în indiferența din jur. Îl ura, dar îi era necesar. Era convins că la fel simțise și doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cred că a trecut ceva vreme, după câteva pahare, până când am început să mă simt din nou obosit și neliniștit. Nu înțeleg de ce trebuia să se întâmple asta, pentru că mă simțeam bine în continuare, dar m-a cuprins brusc dorința aprigă de a rămâne singur. Fiona continua să vorbească, poate că îi și răspundeam, dar atenția mea începuse s-o ia razna și a reușit s-o recapteze abia când a spus ceva ce m-a suprins foarte mult. — Pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la cale majoritatea afacerilor neoficiale. Henry se despărțise de Partidul Laburist cu puțin timp înainte de alegerile generale din 1974 și deși niciodată nu se înscrisese oficial la conservatori, fusese pe tot parcursul anilor ’80 unul dintre cei mai loiali și aprigi susținători ai lor. În această perioadă devenise o persoană publică familiară, căci claia lui de păr alb și trăsăturile lui de bulldog (care căpătau întotdeauna un aer dezinvolt datorită unui papion cu buline caracteristic) apăreau tot timpul în emisiunile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de-astea. Când Pater ne-a dus acasă cu mașina, am început să compun în minte această poezie, să-i zicem: În amintirea unchiului Godfrey Jeliți, jeliți, cei ce luptați în război, Căci, iată, a pierit unul din voi. Vuiește aprig vântul, capela o izbește tare, Și fiece strop de ploaie și frunză căzătoare Pe fiul lui Matthew îl plâng amar, Ucis cu cruzime de hunul barbar. În continuare vom lupta și nu vom ceda, Umbrită va fi însă bucuria, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cum izbise, cum gîfÎise agățîndu-se de priciul lui Fraser ca o fiară. Fraser Începu să se miște doar după o clipă. Se auzea fîșÎitul așternuturilor și Duncan bănui că Își ștergea sperma de pe el cu cearșaful. Dar fîșÎitul continuă, deveni aprig, aproape sălbatic, și, În cele din urmă, Fraser Își lovi perna. — La naiba cu locul ăsta, zicea el În timp ce o făcea, care ne-a transformat pe toți În școlari! Mă auzi, Pearce? Presupun că ți-a plăcut. Nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]