16,661 matches
-
ar aparține exclusiv lumii subiective a profesorului, simplei emanații a minții și a voinței sale; ele furnizează unul dintre cele mai convingătoare argumente și anume că metodologia didactică nu se poate construi pe temeiul unei simple intuiții a lucrurilor, aliberului arbitru. Cunoscându-le temeinic, profesorul reușește să convertească aceste norme În acțiune, În tehnică de lucru. În funcție de această orientare, el Încearcă să găsească cu exactitate modul optim În care trebuie să procedeze. Aplicând o metodă sau alta, profesorul operează cu anumite
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Prin intervențiile sale, profesorul-moderator va Încerca să aducă noi idei, noi puncte de vedere și argumente până la finalizarea sarcinii de ansamblu. Pe tot parcursul desfășurării acestui exercițiu, profesorul Își poate asuma o mulțime de roluri dintre care cele de: ghid, arbitru, consultant, suport, reporter,facilitator, supraveghetor, suporter, moderator, avocat al diavolului, participant etc. (E. Danciu). 10. Metoda mozaicului (jigsaw)tc "10. Metoda mozaicului (jigsaw)" Metoda mozaicului (jigsaw puzzle, pusă la punct de Harold Aarons) sau metoda grupurilor interdependente (Neculau, Bancu, 1998
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Jocul de arbitraj - un exemplu din domeniul predării disciplinelor financiar-contabile Îl poate constitui arbitrajul Într-o problemă conflictuală existentă Întredouă unități economice. La acest joc, care trebuie să simuleze soluționarea litigiului, iau parte: conducătorul procesului de simulare (cadrul didactic)= C; arbitri (studenți) = A; părți conflictuale (reprezentanți ai Întreprinderilor În cauză, aici echipe de studenți) = P1, P2 și experții (studenți, echipe de studenți) = E (fig. 11): Fig. 11. Reprezentarea grafică a organizării jocului de arbitraj - Jocul de reprezentare a structurilor - un experiment
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
asigure reglementarea practicilor contabile Și astfel să determine ameliorarea contabilității; să permită utilizatorilor de informații contabile să ia decizii raționale pe baza informațiilor contabile; să creeze un climat de încredere între proprietarii de capital Și administratorii afacerilor; să servească drept arbitru între diferitele părți care participă la viața economică Și, în special, între producătorii informației contabile Și auditorii (revizorii) contabili care confirmă calitatea informației, asigurând astfel credibilizarea socială a informației contabile. Cercetarea contabilă pozitivă este curentul de cercetare care oferă perspectiva
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
socială. Există acum un contracurent care justifică intervenția instituțiilor statului, subminând astfel ceea ce se numește curentul de fundamentalism al pieței. În plină criză, evidențele sunt mai mult decât convingătoare că În economiile În care statul a jucat un rol de arbitru sever, a se vedea Germania, Țările nordice și Polonia, nu s-au Înregistrat derapaje În ceea ce privește politicile macroeconomice. Tocmai pentru a stăvili acest flux de creștere a deficitelor, la nivelul Uniunii Europene s-a luat măsura creării Pactului de Stabilitate și
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
cea a Spaniei și Italiei să nu găsească motorul de ieșire din criză, mai ales pe fondul negăsirii sprijinului politic al măsurilor luate, așa cum este cazul Italiei În urma alegerilor din 2013. Pentru că Germania face față din ce În ce mai greu rolului ingrat de arbitru al austerității, a făcut demersuri ca, la nivelul Uniunii Europene, rolul de creditor al crizei să fie preluat de Banca Centrală Europeană, aceasta având, prin neutralitatea sa, o credibilitate sporită În fața parlamentelor statelor membre. La nivelul anului 2012, În Statele Unite
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
acest sens, perspectiva lui Banu asupra responsabilităților statului detalia forme practice și directe de implicare, mai precise decât noțiunile simple și vagi de apărare a intereselor și sănătății națiunii, propuse de Moldovan; statul urma să joace nu doar rolul unui arbitru al sănătății, dar și pe cel al unui furnizor de condiții eugenice Îmbunătățite pentru cetățenii săi. Cu toate acestea, Banu nu avea vederi socialiste. El dorea În continuare să limiteze toate măsurile propuse la populația de etnie română și se
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
problematică funcționarea regimurilor democratice. Așadar, problema care se impune este cea a compatibilității dintre existența elitelor specializate și principiile guvernării democratice. În general, diversitatea elitelor este factorul considerat drept garanția acestei compatibilități. Niște elite în competiție oferă populației rolul de arbitru, cu condiția ca aceasta să se simtă suficient de interesată pentru a-l pune în practică. Totuși, birocratizarea constituie ea însăși sursa unei opacități de natură să descurajeze implicarea celor mulți în gestionarea problemelor publice. În ciuda legăturii care se poate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
antisocial: ostilitatea, agresiunea, crima ........................................ 224 VÎrstele omului și Înțelepciunea .................................................................. 226 Viața și moartea ................................................................................................... 234 Exigențe și riscuri ale Învățării și ale educației ........................................................... 241 Comportamentul În situații limită: suicidul, riscul mortal, sadismul ............................ 245 Modelele - inductoare ale atitudinii ......................................................................... 246 Destin, fatalitate - liber arbitru; cauză - efect; necesitate - Întîmplare; ghinion - șansă/noroc ....................................................................................... 247 Memoria, devenirea, timpul ........................................................................... 257 Politica, statul, puterea ................................................................................. 268 Civilizație și cultură ................................................................................................... 271 Familia, căsnicia; părinți - copii ...................................................................... 274 Persoana și universul valorilor spirituale ................................................................ 277 Legi, justiție, autoritate ..................................................................................... 280 Muncă, profesiune, vocație ................................................................................. 283 Ereditate
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
răul este cel care guvernează lumea, căderea în timp n-ar fi decât o confirmare a acestei realități. Lumea s-a născut din voința perversă a unui demiurg răutăcios. Spre deosebire de creștini, care cred că negativitatea este un produs al liberului arbitru al primului om - respectiv al primei femei - și care-l despovărează pe Dumnezeu de orice responsabilitate în materie de genealogie a răului, gnosticii cred în ratarea Creației. Pentru adepții lui Hristos, culpabilitatea apasă cu o greutate considerabilă, dat fiind că
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
perfectă, iată poarta Templului. La gnostici, paradisul nu era o promisiune pentru mai târziu... Situarea oricărei fapte, a oricărui grad dincolo de bine și de rău se instalează de fapt dincolo de orice sancțiune. Pentru a pedepsi, este nevoie de un liber arbitru, de o opțiune, de o libertate. Or, toate acestea lipsesc. Aștrii sunt cei care determină cursul existenței individuale - o idee împărtășită de mai toată lumea în acele timpuri - iar Dumnezeu îi desemnează din mulțime pe cei pe care-i mântuie. în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de preoți și de agenți ai acestei ideologii a renunțării. Contează numai afirmarea, sănătatea deplină, voluptatea împărtășită, schimbată la troc cu altă voluptate. Simon inaugurează o gândire pe care filosofia alternativă o preia adesea ca fiind a sa: negarea liberului arbitru, relativismul și arbitrarul moralei, ideea de a te folosi de trup ca de un prieten, indexarea existenței cu pulsiunea trăirii celei mai radicale și în formele sale cele mai primitive: dorința statornicită în plăcere. II VASILIDE și „dezmățul” Râsul sardonic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de făcut? Semnele lipsesc, la fel și certitudinea. Or, faptul că ne înșelăm ne duce pe căi periculoase... Nu pentru gnosticii care cred în determinarea astrală și care, în consecință, neagă în mod absolut orice posibilitate de exprimare a liberului arbitru. Nu eu aleg ceea ce sunt, eu suport doar consecința, ca tot ceea ce există în ordinea universului. Vegetalul, lipsit de conștiință, de rațiune și de limbaj, se supune legii care prezidează organizarea lumii. Și oamenii la fel, ei care se prevalează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ales să fie ceea ce sunt ori să facă ceea ce fac. Nici vinovați, nici victime, ei evoluează dincolo de bine și de rău... Ceea ce se întâmplă este supus voinței lui Dumnezeu care n-ar permite ceva rău. Numai invenția monoteistă a liberului arbitru îl poate face pe om responsabil, deci vinovat de a fi preferat un anume lucru contrariului său. Până una alta, panteismul împiedică deriva într-o desfășurare diabolică. Bentivenga propovăduiește absența remușcărilor, inocența devenirii, jubilația fără grija amenințărilor creștine. Ca argumentație
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
morală inferioară sau superioară alteia, nici bine distinct de rău, dar nici instanță regulatoare transcendentă, nici judecător, nici culpabilitate; tot ce se întâmplă este scris conform celei mai pure domnii a necesității. Dacă nu e libertate, nu există nici liber arbitru, nici alegere, nici responsabilitate, nici greșeală sau culpabilitate. Ceea ce se întâmplă nu poate să nu se întâmple și decurge dintr-o logică oarbă: ea guvernează mișcarea astrelor și cea a oamenilor; ea decide în privința tropismului plantelor și a spuselor oamenilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sfântul Augustin -, de unde postulatul libertății, al posibilității unei alegeri, de unde existența unui Dumnezeu care l-a făcut pe om liber dar îi interzice recursul la libertatea lui liberă, ca s-o spunem cu cuvintele lui Rimbaud... Astfel dotat cu liberul arbitru, omul alege să facă rău când ar putea să prefere binele. Vinovat de o greșeală pe care putea să n-o facă, el este dator cu o ispășire. Osânda? Să muncească, să cunoască ce e rușinea, să nască în durere
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fiecărui membru al Spiritului Liber. Luther nu-i convins... Prea revoluționar. îîn paranteză fie spus, eu formulez aici ideea că numeroase din tezele lui Nietzsche asupra panteismului forței - numită de el voința de putere -, triumful integral al necesității, inexistența liberului arbitru, înscrierea oricărei realități dincolo de bine și de rău, deci, inductiv, inocența devenirii, recuzarea lumilor din spatele realității și apelul la atașamentul față de pământ, la imanență deci, ca și numeroase alte poziționări filosofice, pot proveni din Spiritul Liber. Nu că autorul lucrării
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
misterele virginității Mariei sau ale euxharistiei li se substituie alte subiecte: Ce loc ocupă omul în natură? Care-s influențele reale, și nu divine sau fictive care-i determină pe oameni? De unde și întrebările ulterioare despre destin, aștri, noroc, liberul arbitru... Evul Mediu rămâne în urmă. Deci și creștinismul dă înapoi. Și viceversa. încet-încet, imperceptibil, fără bruschețe, bineînțeles. Dar sigur. Cărturarii trăitori în această epocă nu pot să nu resimtă evoluția. Nu o știu neapărat cu claritate, pentru că sfârșitul unei lumi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
învrăjbite, spre binele unui creștinism curățat de implicările dăunătoare datorate exercitării puterii temporale. Dacă-l citim mai atent - și nu doar într-un text ci în toate cărțile sale - sesizăm coerența acestei idei. Despre Constantin și despre voluptate, despre liberul arbitru și limba latină, despre dialectică și eleganță, Lorenzo Valla dezvoltă o concepție neobișnuită, în afara cadrului obișnuit în care gândește istoriografia tradițională. De unde și supărătoarea tendință a istoricilor oficiali de a extrage din operă ceea ce permite închiderea subtilității unei gândiri într-
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bineînțeles, nu-i acolo de unde i se aude vocea! în ce mod pot fi disprețuiți mai bine un om, o gândire, o operă? Cum poți neglija mai lesne coerența angrenării mai multor cărți într-o existență? Lectura Dialogului asupra liberului arbitru î1443) e suficientă pentru a ne da seama că Lorenzo Valla crede în Dumnezeu, mai exact în cel al creștinilor. Nici vorbă de ateism, de deism, de materialism, de atomism: filosoful ia apărarea religiei catolice, apostolice și romane. De unde necesitatea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sofistice și ar putea convinge ca un bun scolastic. Refuză însă să facă așa ceva și preferă îndemnul, dincoace de rațiune sau dincolo de ea, la o credință necesară și suficientă. Acest angajament creștin se manifestă din plin în Dialog asupra liberului arbitru îpe la 1443), un text de mici dimensiuni în care el dezbate împreună cu Antonio Glarea faimoasa chestiune a predestinării și a libertății, a raportului dintre determinismul divin, preștiința lui Dumnezeu și îin)existența liberului arbitru. Argumentația nu este lipsită de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
plin în Dialog asupra liberului arbitru îpe la 1443), un text de mici dimensiuni în care el dezbate împreună cu Antonio Glarea faimoasa chestiune a predestinării și a libertății, a raportului dintre determinismul divin, preștiința lui Dumnezeu și îin)existența liberului arbitru. Argumentația nu este lipsită de însuflețire, este subtilă, dialectica impresionează, recunoaștem în ea forța intelectuală a lui Valla. Or, el nu face risipă de această înzestrare, cu excepția momentului când conchide asupra necesității de a renunța la întrebările fără răspunsuri omenește
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și știe tot, vede tot, prevede tot, ce loc mai rămâne pentru libertatea oamenilor? Căci dacă Dumnezeu știe dinainte ce vor vrea și apoi ce vor face oamenii, cum se mai poate vorbi de alegere, de libertate ori de liber arbitru? Dacă nu există posibilitatea opțiunii, oamenii nu pot fi considerați responsabili de ceea ce sunt, spun sau fac. Așadar, nici responsabili, nici vinovați - deci nici buni de a fi pedepsiți... A nega libertatea înseamnă a decreta iresponsabilitatea, dar și a deschide
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se poate să nu știe, să nu poată, să nu vadă, să nu vrea totul îîn virtutea calităților sale: omniprezență, omnipotență, omniștiință) cu libertatea oamenilor? Dumnezeu vrea totul dar, înainte de a fi considerați vinovați, oamenii trebuie să dispună de liberul arbitru acest dat ontologic e necesar pentru a justifica arsenalul polițienesc al oricărei metafizici care ține cont de obligații, sancțiuni, responsabilitate și culpabilitate. Acesta e iudeo-creștinismul. Pe de altă parte, dacă oamenii sunt predeterminați, cum se poate crede în posibilitatea ca
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dar nu o vrea. Preștiința divină nu presupune nici un efect asupra naturii realității. A presimți nu înseamnă a cauza necesitatea care ascultă de propriile ei legi: a prezice nu implică provocarea. Căci cauza a ceea ce se întâmplă ține de liberul arbitru al oamenilor. Dumnezeu nu vrea ca oamenii să se folosească în acest fel de liberul arbitru, dar puterea lui presupune că el știe ce anume vor face ei. Exemplu - din domeniul meu... -: Antonio își susține ideile sale în această privință
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]