25,430 matches
-
au trebuit atâția ani ca să învăț și să conștientizez. și văd că mai continuă. În perioada de care vă spuneam mai înainte despre farmece aveam perioade lungi, când probabil se reînnoiau aceste lucrări malefice, când aveam un miros ca de ars în nări. Apoi a dispărut. Vreau să vă spun că de vreo două săptămâni am început să-l simt din nou și de atunci nu mă simt bine. Întro seară l-a simțit și soțul, care m-a întrebat ce
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Apoi a dispărut. Vreau să vă spun că de vreo două săptămâni am început să-l simt din nou și de atunci nu mă simt bine. Întro seară l-a simțit și soțul, care m-a întrebat ce miroase a ars. și i-am explicat. Deci, războiul continuă, dar cred cu tărie că nu va mai dura mult. știu, tot de acolo de unde le știu și pe celelalte: de la Cel care mă îndrumă. Cred acum că eu a trebuit să trec
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
din nou la luptă. 28.05.2006 Mă întrerupe cineva mereu; într-un fel sau altul, nu apuc să scriu decât câteva rânduri și iar mă opresc. Acum miam aprins lumânarea de Paște și am s-o las puțin să ardă ca să mă pot aduna și să pot primi și ajutorul inspirației (al acelui spirit de lumină care mă aude și care vine să mă ajute). La cumpene mai mari vin și părinții să mă ajute, dar asta nu se întâmplă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nu primească ceva de la Domnul !”. Căci Domnul a spus: „Căutați adevărul în voi înșivă, căci în voi înșivă sălășluiește acea părticică divină care vă poate aduce lumina ! Fiți voi BISERICI VII ! Fiți Temple ale Luminii ! Fiți Candele Aprinse care să ardă în FOCUL IUBIRII DIVINE !” (Iisus Hristos, în: George Văsîi , „Din tainele universului spiritual” - pp. 110-111) Un apropiat colaborator m-a întrebat dacă nu mai am ceva de spus, pentru că am încheiat prea abrupt. Mai am multe de spus, dar această
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
această carte se încheie cu cel mai frumos îndemn: „Căutați adevărul în voi înșivă, căci în voi înșivă sălășluiește acea părticică divină care vă poate aduce lumina ! Fiți voi BISERICI VII ! Fiți Temple ale Luminii ! Fiți Candele Aprinse care să ardă în FOCUL IUBIRII DIVINE !” și pentru ca încheierea să nu fie chiar așa de abruptă vă mai aduc aminte de un îndemn de la bunica: Beklage nie den Morgen Der Müh’ und Arbeit gibt! Es ist so schön zu sorgen Für Menschen
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
scrisorile în revista mea. Evident, cu unele mici retușuri. Încă nu știu ce s-a întâmplat până la sfârșit cu ei doi, dar tot ce am citit până acum m-a tulburat adânc. Se mai poate iubi astfel? Maria și Mihu: două flăcări arzând până la cer, înlănțuite, amestecându-se într-un dans misterios și unic, în același timp. Nu, povestea asta merită, din punctul meu de vedere, cunoscută și trăită cu sufletul, cu ochii minții și de către alții, nu doar de mine. Oamenii au
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Dumitru, care din toate spusele era un trăgător bun, a avut loc o discuție contradictorie și Dumitru a fost împușcat cu un glonț de război, intrându-i prin gură și ieșindu-i prin creștet, prăvălindu-se în groapa în care ardea de obicei focul în stână, când se fierbe zărul pentru a se obține urda. Vatra era plină cu sânge. Cei doi străini au plecat peste deal și duși au fost. Din toate comentariile celor doi, adică Cristescu și Timofte, incidentul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
niște obiele tot din țol de cânepă. Dumitru era înalt și purta plete blonde, iar pe cap avea o căciulă fără fund și roasă pe margini. Era îmbrăcat cu o flanelă tot din cânepă făcută în pripă pe care a ars-o din loc în loc și a peticit-o apoi, iar pe deasupra era îmbrăcat cu un suman vechi de pe timpu’ lui Pasvanti Chioru. Sumanul rupt și peticit de-i curgeau flendurile, pantalonii rupți ca vai de ei, iar în picioare era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
copilul ei din flori. Paraschița cu Cozma nu a avut copii, singurul ei copil a fost Butnaru. Butnaru era un bărbat de talie mijlocie, cu o frunte înaltă că nu se mai termina din cauza unei chelii fără de sfârșit, care era arsă de soare. Nu fuma, nu era bețiv. Butnaru i s-a spus pentru că făcea butoaie și era singurul meseriaș între ale dogăriei. S-a însurat cu Ilinca, o femeie frumoasă, adusă tocmai de la Suhuleț. Dar nici cu Butnaru nu îmi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
coase plăpumi și a citit și cărți despre magie. Boierul era francmason; el a ajutat-o foarte mult pe Cociocoaia făcându-i și casă în Țibănești, nu o dată, ci de două ori, că prima i-a luat foc și a ars. Tot aici s-a dat în dragoste cu Vornicu, om de vază în sat și la curtea boierului, că era rudă cu acesta. Ca toate să fie pe placul ei, Cociocoaia, în tot timpul vieții ei, a recurs la tot
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
l-am împușcat. Acela fără gât, acela fără limbă, toți se dau la mine, toți mă strâmbă. Nu pot să merg, nu pot să umblu, nici pe drum, nici pe cărare. Am, părinte, am în mine un pârjol mare, care arde, arde tot mai tare. Acum ce să fac, părinte? Ce mă sfătuiești? Să te pocăiești, fiule, să te pocăiești ... Da, nu mă ierți părinte? Nu mă ierți? Ba te iert, fiule, dar păcatele să ți le tragi, că multe ai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
am împușcat. Acela fără gât, acela fără limbă, toți se dau la mine, toți mă strâmbă. Nu pot să merg, nu pot să umblu, nici pe drum, nici pe cărare. Am, părinte, am în mine un pârjol mare, care arde, arde tot mai tare. Acum ce să fac, părinte? Ce mă sfătuiești? Să te pocăiești, fiule, să te pocăiești ... Da, nu mă ierți părinte? Nu mă ierți? Ba te iert, fiule, dar păcatele să ți le tragi, că multe ai mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aburi al motorului. Butoaie mari cu apă se aflau din loc în loc pentru a avea apă în caz de incendiu. Când termina țăranul de treierat și dădea uiumul, cotele și impozitul, pleca acasă cu mai nimic. Grâul era împărțit, paiele arse la cuptorul de sub cazan și de acum mai aștepta un an. Un an mai bun, mai bogat. Așa au trecut anii și a venit și acel an 1962, când s-a încheiat cooperativizarea agriculturii în Republica Populară Română, după originalul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
să fie colegi cu Liviu Rebreanu. Atunci mergi sănătos, Ghiță. Mulțumescu-ți dumitale. Ghiță, nu uita, la sesiunea viitoare. Of! Cine mă puse pe mine ca să vin astăzi la tine! M-ai amărât, vai de mine, pentru zece ani de zile. Ard în pară și în foc, of, noroc, noroc, noroooc ... Biografie Gheorghe Boancă pictor, sculptor Fiul lui Petrache și al Minodorei Boancă, născut la 12 noiembrie 1948 în comuna Țibănești, județul Iași. Școala primară o urmează în satul natal Glodenii Gândului
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aibă nuntă acolo În sat. Cu fiul ei, cu nora și alte două verișoare se dusese și Letiția la nuntă. A fost suficientă o singură privire, ca jarul dragostei pe care-l credeau stins de ani de zile să-i ardă iarăși pe cei doi. Feodor stătea de vorbă cu nașul celor doi miri când o zărise pe Letiția. Era frumoasă deși tâmplele-i erau Încărunțite și fața brăzdată de câteva riduri. Era o văduvă, stăpânită de o anume tristețe solemnă
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mare necaz... de fapt, am două...ajută-mă te rog să pot merge și eu la școală În toamnă odată cu copiii de vârsta mea. Știu să scriu și să citesc puțin dar, voi Învăța... promit. Lacrimile-i curgeau pe fața arsă de soare, le ștergea cu dosul palmei și continuase; nu-i lăsa să-mi taie bobocul de gâscă, el este singurul meu prieten până astăzi. Dacă vrei să fii și tu prietenul meu, am să vin aici În fiecare seară
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
iasă. Hai, zâmbește măcar, uite ce zi frumoasă, ce contează că mergem pe culoar și stăm În picioare câteva ore bune? În fond mergem la mare să facem mișcare, nu ai de gând să stai Într-un loc să te ardă soarele nu? Ai dreptate, cândva faceam haz de necaz...poate reușim să ne facem o vacanță cât mai frumoasa, să nu coste prea mult, dar să ne plimbăm mult să vedem cât mai multe pe litoral. Ce fată minunată am
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
inima mea, de inima reginei care aștepta? Femeia avea gleznele legate" Efecte de regie au fost în dezmățul de dimineață, desenat într-o vibrație nervoasă de nerăbdare. La amiază era obosit de marginile amenințătoare în care a intrat năuc. Soarele arde, mici ventuze ciupeau de-a lungul umerilor încovoiați de greutatea aripilor care au uitat să zboare. În amurg, un cer desprins din Chagall dezvăluie lumini roșii dintr-o altă lume, aduse în forme stranii; perdele de grădini, intrate în ogrăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aur și argint stau la porțile raiului, cu speranța că vor intra în starea de grație; poate trebuia să trăiesc în alt veac -. Câtă neputință în mușcata de la geam pe care nimeni nu o atinge decât cu privirea, deși ea arde ca o flacără. Proiect Ce despletire în poemele mele, nu mai sunt cele strânse, în forme abstracte, cizelate în cristale de vers. În trecerea anilor, am tot adăugat întâmplări! nu mai puteam... aduse la ureche, sa le ascult pulsul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
meu, să mă apere, să mă trezească din acest animism păgân. Remușcările, pasiunile s-au frânt la jumătatea drumului. Un copac se zbate cu vocile lui, se apleacă la pământ, se înalță spre cer cu frunzele cunună, atinge iarba, o arde șuierând. Apa crește și îl învăluie până la glezne, până la genunchi; îi sugrumă mijlocul și îi despică aripile. Eram pe masa de operație, lângă mine bântuirea mare punea ordine în ritm, în mișcarea vocilor. Fenomen spiritualist S-au pierdut cheile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
a căutărilor în texte te plimbă de la viață la moarte, prin păduri din ziduri de argint; în strălucirea lor, știu că mă mint. Mă cheamă la moarte ca un destin într-o carte deschisă; nu te grăbi spre mansarde întunericul arde. Am citit undeva că cele scrise te pot ucide apăsată de vise. Febră mare În zilele lui martie, cu soare și albastru suntem cuprinși de-o febră mare a literaturii spuse, scrise și cântate uneori ai să uiți că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
O Golgotă fără răstignire, fața lui Crist fără strălucire în sacrificiul adus de cei care n-au văzut marea mai mare când era calmă și sfântă, cum o vedea Isus. Barbarie Generația mea a cunoscut barbaria. Fără soare, deși el ardea și fără stea, cerul strălucea. Am închis ochii și am încercat: pătratul, sfera, triunghiul lucrurilor care cândva ne-au înălțat. Pătratul era lipsit de vis, sfera ne claustra, triunghiul era o definiție seacă, în școala pozitivă cu lumina săracă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și ferecate peste evantaiul timpului, să mai râvnească la lumina împărătească. Arinna era cea mai frumoasă, bogată la minte, în vechime purta nostalgia învingătorilor din statul Hitiților ei, intrați în declin. Se închina la soare, plantele tresăreau sub pasul ei, ardeau, bărbatul era zeul furtunii, cetatea era puternică sub mâna ei de scântei. Așa s-au născut, sub pânza vrăjită de regi, reginele rare, în belșugul verde al femeilor de viță mare. Așa a venit ea, nepoata mea, cu numele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
marginile de cer, cântec de lebădă suav sau de gheață? L-a auzit cineva în ploaia de ceață? * * * După război o duceam prost, eram săraci, umblam de colo, colo, fără rost. O generație de creație fără iluzii trecea dincolo de granit, arzând mocnit, la nesfârșit. Ce să mai spunem noi, cu hainele roase de molii, veșminte cumpărate din talcioc sau în rate, spuneau părinții trăgându-și plămânii; nu mai erau stăpânii vremurilor rostiți în istorie... au murit după gratii și-n munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fereastra și se-nchina și parcă ne apăra sfântul proroc! S-a înălțat la ceruri tras de caii de iarnă în drumul lui anotimpuri se răstoarnă, Cine știe ce-o să mai vină, ce frig în orbite, sau ce foc va arde altare învinuite de păcat, de pământul uitat cu soarele îmbrățișat. Singurătatea îmi sună în urechi ca un clopot și mă asurzește de tot. În fiecare colț se mișcă ceva, în afară de ființa mea și nu o pot vedea, oricâtă lumină s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]