2,417 matches
-
Ei... Nu știi că femeile mai au în fiecare lunăăă?... „Ei! Și chiar nu se poate?” „Când se poate, se poate. Când nuuu... Nu.” „Atunci, când?” - a întrebat jandarul precipitat. „Peste o săptămână încolo”... - a răspuns Irinuța cu ultimele puteri. Arendașul s-a prefăcut că nu bagă de seamă discuția destul de aprinsă a jandarului cu hangița. „Am întrebat-o când se întoarce bărbatul ei, fiindcă v-ar prii o litrădouă de Grasă de Cotnari. Vi le aduc eu”. „Nici chiar așa
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
discuția destul de aprinsă a jandarului cu hangița. „Am întrebat-o când se întoarce bărbatul ei, fiindcă v-ar prii o litrădouă de Grasă de Cotnari. Vi le aduc eu”. „Nici chiar așa. Om mai trece noi pe aici” - a replicat arendașul, adresându-i un zâmbet ademenitor hangiței. Nici ea nu a rămas datoare... ― Cred că din acea clipă vizitele la han nu mai erau în doi, ci doar câte unul singur - a vorbit același guraliv dintre concentrați. ― Asta nu ți-oi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
intimitate și senzație de comuniune din timpul ședințelor prin care Beverley încercase, pe vremea când erau încă la Llanstephan, să o emancipeze. Doar că acestea aveau un lustru modern, iar spiritul de organizare îi amintea mai degrabă de asociația de arendași din care făcea parte tatăl ei. Era șocată de candoarea cu care acești oameni îmbrăcați cu pulovere și haine de ploaie descriau, într-un mod realist și totodată confesiv, accese dezgustătoare de beție, de violență domestică și abuzuri sexuale. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
prima oară când trecea unul din acele praguri. După moartea tatălui său, averea Alighierilor se subțiase odată cu prăbușirea valorilor funciare ale pământurilor care constituiau patrimoniul de familie. Veniturile se reduseseră la mai nimic, arse de anii proști și de lăcomia arendașilor, așa Încât, din ce În ce mai des, Dante fusese nevoit să ceară câte un Împrumut de la oamenii aceia de joasă speță. La Începuturile angajamentului său politic, nu puțini cămătari făcuseră un pas În față În mod spontan, oferindu-se să Îi acopere cheltuielile. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oi și douăzeci de capre - câte una pentru fiecare an în care Iacob îl slujise pe Laban, făcându-l mai bogat decât ar fi visat el în cele mai bune vise. Iacob, pe de altă parte, pretindea măcar dreptul oricărui arendaș, adică o zecime din turme și anume zecimea cea mai bună. Voia, de asemenea, averea personală a nevestelor lui, adică o cantitate însemnată de pietre de măcinat, fuse, războaie de țesut și vase de apă, bijuterii și bucăți de brânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Și mai grav e că în linia întâi a frontului acesta se plasează intelectualii. O mie de ani de ortodoxie slavă ne-au transformat în legume spirituale; de la momentul în care am hotărât să îl confundăm pe Dumnezeu cu un arendaș căruia se cuvine să îi faci plecăciuni nu am mai făcut nici un pas înainte. Ba nu, mă înșel, am evoluat; acum îl vedem ca pe un zeu civilizat, „complex“ și rațional, în care trebuie să investești ca să câștigi... Atâta doar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mănăstirești să se facă fără nici un amestec al autorităților civile. Dezgustat de lăcomia lor, Bibescu însuși a cerut a se comunica guvernului condițiile arendării, pentru a le uniformiza la toate mănăstirile, dar și pentru a pune capăt <jafurilor nerușinate ale arendașilor ce vin, sub falsul nume de egumeni, și despoaie fără teamă și fără mustrare de cuget, mănăstirile, precum și pe țărani, locuitorii lor care cu toate acestea nu le sânt robi>. De-a lungul anilor se statornicise obiceiul ca domnii și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
stabilit familia Ioan, venită de la BoțeștiGugești Vaslui, prietenul meu Ioan Costache Enache a dăruit mai recent cititorilor și o altă carte: Monog rafi a Boțești-Gugești. Cartea se referă nu numai la locul (Porcișăni) unde în 1837 străbunii lui au devenit arendași și crescători de oi pe moșia lui Enachi Neguț, din care unul, Vasile Ion c ăsăt orindu se la Porcișăni în 1891, s a născut Costache Enac he, tatăl lui Ioan Costache, născut la 16 octombrie 1919, dar la toa
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pământene, organizează mese-rotunde de la care am auzit nu vocea țăranului, care rămâne nesocotită, pentru că nici nu-i invitat în platou, ci pe cea a patronului, reprezentant al „morarului”, industriașului” sau „comerciantului”, invocat de G.Tutoveanu, sau poate, mai nou, a „arendașului” de tip no u ca re înăbușind năzuințele țăranului dar și interesul cumpără toru lui - ca prețul grâului ca și al pâinii să fie pe măsura cerințelor, l-am auzit exprimându-se lapidar: - Prețul pâinii? Să crească! Nimic despre prețul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
spunea că „nu sunt oameni educați”. Ei își petrec tot timpul în distracții ușoare - baluri și cărți de joc. Mai toți locuiesc în capitală. Își vizitează rar domeniile. Unii nu le au văzut niciodată. Administrarea lor este lăsată pe mâna arendașilor care caută să se îmbogățească repede și cât mai mult. Funcționarii țării nu-s oameni de caracter. Tribunalele sunt grozav de corupte. Ca să câș tigi un proces, cea mai sigură cale este să mergi la judecător cu o pungă de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
veac. În deceniile următoare, populația satului Belcești a cunoscut creșteri remarcabile, catagrafia din 1832 consemnând 230 birnici, dar și alte categorii fiscale: 2 preoți, un diacon, 2 dascăli, 11 bătrâni și nevolnici, 23 văduve, 14 slugi și 2 evrei orândari ( arendași, n.ns.)<footnote Ibidem, d. 571/1832, f.12v-20r. footnote>, iar cea din 1838, 276 birnici, 3 preoți, un diacon, 4 dascăli, un vătav al moșiei, 19 bătrâni, 37 văduve, 21 căpătăieri, o slugă și 4 evrei orândari<footnote Ibidem
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
din 1852, din care rezultă că și această etapă exista o mare mobilitate a populației, mai ales în rândul căpătăierilor, slugilor, argaților, ciobanilor, văcarilor și a haidăilor, așezați în odăi, al căror număr era de 49, dar și a unor arendași și negustori din starea a III-a stabiliți temporar la Belcești<footnote Ibidem, f. 37r-39r, 185r. footnote>. În afară de aceștia întâlnim între lăcuitorii birnici din Belcești, 2 veniți din Lătăi: (ținutul Botoșani), câte unul din Codăești (ținutul Vaslui), Ceplenița, Roman și
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
ținutul Botoșani), dar și alți 8 văcari și haidăi la vitele evreului Herșcu Beiliș din Iași, fără a se preciza din ce locuri veneau<footnote Ibidem, f. 37r-38v. footnote>. Documentul notifică, de asemenea, și prezența temporară la Belcești a posesorului (arendașului, n.ns.) moșiei, căminarul Gavril Cilibiu, precum și a unor negustori din starea aIII-a, așa cum era lipovanul Alecsa Hrihorov din Târgu Frumos, care avea o prisacă la Belcești, sau evreul orândar Mehăl Naileth, din Hârlău, supus cezaro-crăiesc (austriac, n.ns
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
pentru exploatarea moșiilor, considerate, în epocă, cea mai însemnată sursă de venituri, lumea satului s-a nuanțat prin plusul de culoare dat de prezența unor elemente autohtone sau alogene, ce aparțineau atât noilor cât și vechilor structuri sociale, așa cum erau arendașii moșiilor, negustorii de vite, cârciumarii sau vătafii moșiilor, dar și oameni de condiție socială modestă, precum slugile și feciorii de curte, argații sau robii țigani ce aparțineau mănăstirilor. În categoria celor dintâi se disting arendașii autohtoni, proveniți mai ales din
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
vechilor structuri sociale, așa cum erau arendașii moșiilor, negustorii de vite, cârciumarii sau vătafii moșiilor, dar și oameni de condiție socială modestă, precum slugile și feciorii de curte, argații sau robii țigani ce aparțineau mănăstirilor. În categoria celor dintâi se disting arendașii autohtoni, proveniți mai ales din rândul micilor boieri care și-au cumpărat rangul, dovedindu-se a fi deosebit de întreprinzători și pricepuți în administratea moșiilor, dar și reprezentanți ai vechii boierimi,interesați să-și sporească veniturile, așa cum au fost spătarul Ioan
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
a generat binecunoscuta „ problemă evreiască”, ce a durat, cu grave implicații politico-diplomatice, până la începutul secolului al XX-lea<footnote Gheorghe Platon, “Problema evreiască”, passim. footnote>. Prezența evreilor în teritoriul cercetat este semnalată de catagrafia din 1832, care îi menționează, ca arendași ai unor crâșme, pe Șmil și Bercu la Belcești și pe Nusăm la Ulmi<footnote Arh.St.Iași, Vistieria Moldovei, d.571/1832, f.12v, 21v. footnote>. În 1838 se aflau deja la Belcești 4 evrei orândari și câte unul
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
un număr însemnat de văcari, pristavi de vite și haidăi. Un alt negustor străin, supus austriac, probabil, tot armean, numit Iozin sin Luca Marii, cunoscut și sub numele de Ioji Țăranul, era implicat, în anul 1834, într-un litigiu cu arendașul moșiei Belcești, aga Manolachi Radu, căruia îi oferea drept garanție vitele sale din odaia Vîrlanul, pentru un împrumut de 1140 de galbeni<footnote Ibidem, Divanul de Apel al Țării de Sus, d. 4/1834, passim. footnote>. Pentru a avea o
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
d.30403, 151r- 151v, 177r-177v, 203r-203v, 236r, 252r. footnote> Noua lume a satelor îi includea și pe vornici,ca reprezentanți ai autorității locale, ridicați dintre fruntașii comunității, dar și pe vătafii moșiilor, care erau administratori și oameni de încredere ai arendașilor, unii din ei provenind din alte așezări, așa cum erau Sava Carp din Găneși<footnote Ibidem, Vistieria Moldovei, d.95/1831, f.262v. footnote>, Parfeni Ion din Târgu Frumos<footnote Ibidem, f.268r. footnote> sau Ion Munteanu din Tupilați<footnote Ibidem
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
cauze drepte și nedrepte, visători în orânduiri mai bune, cu legiuiri populiste, eroi cu ,,Virtutea militară" strălucind pe piept și în manualele școlare, o societate omenească cu țărani robiți, cu țărani mai înstăriți (după mintea fiecăruia), cu țărani împușcați, cu arendași haini și boieri patrioți, cu oameni de bine cu gândul la asigurarea unei posterități, care să le slăvească numele în vecii vecilor, cu trupe de tot felul vestejind iarba noastră de acasă, cu dureri naționale, cu dureri individuale, cu petreceri
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
e numai rău, și prost, și leneș! Ilie Rogojinaru sfârși, gâfâind de convingere. Își șterse chelia sfătoasă cu o batistă mare tărcată și își smuci mustața groasă, pleoștită, din care câteva fire i se încurcaseră, supărîndu-l, în colțurile gurii. Era arendașul moșiei Olena-Dolj. Slăninos și burtos, cu gât de taur și capul rotund, avea niște ochi căprui săltăreți și o figură jovială, parcă pornită mereu numai spre bucurii. Se uită la tovarășii de compartiment, văzu că nu i-a convins și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
multă cochetărie, tuși ușor, să-și dreagă glasul, și rosti sentențios: ― Domnul meu... domnule Rogojinaru, un lucru rămâne indiscutabil: că noi toți, dar absolut toți, trăim de pe urma trudei acestui țăran, așa prost, și leneș, și rău cum îl categorisești dumneata! Arendașul fu atât de uimit, că nici nu mai putu răspunde. Scoase iar batista, să-și răcorească tâmplele. În clipa aceea, apăru conductorul trenului, reclamând, cu respectul cuvenit clasei întîi, biletele pentru București. Rogojinaru se însenină, ca și când i-ar fi venit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cuvenit clasei întîi, biletele pentru București. Rogojinaru se însenină, ca și când i-ar fi venit mîntuirea: ― Cum, șefule, sosirăm? Ei, bravo! Bine-am mers, n-am ce zice... ― Adineaori am lăsat Chitila, observă conductorul, schițând un zâmbet drept răspuns la bonomia arendașului și luând biletele de la ceilalți călători. În răstimp, dintr-un portofel ca o geantă, Rogojinaru scoase o foaie galbenă pe care o arătă conductorului cu o mândrie ostentativă: ― Poftim, șefule!... În vremurile astea grele se mai cârpește omul cu cîte-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mândrie ostentativă: ― Poftim, șefule!... În vremurile astea grele se mai cârpește omul cu cîte-o economie, că n-o să se facă gaură în cer fiindcă un creștin merge gratis cu trenul... Numai conductorul surâse iarăși, retrăgîndu-se cu degetele la cozoroc, militărește. Arendașul, însă, cuprins subit de griji, se apucă să-și adune geamantanele, coșurile și legăturile pe care le răsfirase în compartiment, profitând că ceilalți nu prea aveau bagaje. Modreanu își luase mai demult pe genunchi geamantănașul de piele fină cu cartea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se iviră suburbiile murdare, case dărăpănate, ulițe desfundate, contrastând violent cu sclipirile ce vesteau mai încolo palatele. După ce umplu cu bagajele-i prețioase locurile libere de pe canapele, după ce scoase și pe coridor vreo două coșuri ce nu mai încăpuseră înăuntru, arendașul se ghemui cum putu pe o margine, lângă un geamantan, și se adresă direct tânărului, care privea pe fereastră, reluând firul convorbirii de adineaori: ― Și uite-așa, domnule, cum vă spuneam, cu țăranii... Pe mine mă puteți crede pe cuvânt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
socotea că se împrietenise de ajuns, ca să poată găsi la dânsul un sprijin de s-ar întîmpla să aibă vreo nevoie pe la Interne. Deși cu tânărul care se suise la Costești vorbise mai puțin și nici nu i se recomandase, arendașul chibzui că la despărțire trebuie să știi cu cine ai călătorit și deci îi zise încrezător: ― Îmi dai voie, domnule, sunt Ilie Rogojinaru... Mi-a părut bine că am venit împreună, cu toate că nu ne-am prea lovit în păreri. Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]