2,248 matches
-
înălțime de până la 40 de metri, marginile abrupte, si se întinde pe o suprafață de 12,4 hectare (pe culme are 7.5 hectare) Țel Lahish a fost identificat ca fiind locul unde s-a aflat orașul antic Lahish de către arheologul britanic William Albright în anul 1926. Zona din jurul colinei a fost așezată încă din epoca neolitica (7500-4000 î.e.n), si de atunci, în permanență, vreme de mulți ani. Colina însăși a fost populată începând din Epoca bronzului timpuriu, apoi
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
de babilonieni înaintea Ierusalimului. În vremea noastră se pot vedea ruinele casei porții celei mari din epoca regelui Hizkiyahu, iar deasupra ei o casă a porții mai mică din secolele al VII-lea-al VI-lea. În această din urmă arheologul Starkey a descoperit în anii 1930 21 ostraka, cioburi de lut cu inscripții, care au fost denumite "„Scrisorile din Lahish"”. Bucată de lut nr.4 a devenit cunoscută în mod deosebit din cauza inscripției: Ki el mesuot Lahish anahnu shomrim kehol
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
în anul 1938 a pus capăt excavațiilor. În anii 1966 și 1968 Yohanan Aharoni a efectuat cu echipe de la Universitatea Ebraica din Ierusalim și apoi, de la Universitatea din Țel Aviv săpături de mică amploare, în special în zona Templului Soarelui. Arheologii israelieni au studiat asemănarea acestui sanctuar cu templul israelit găsit în citadela de la Țel Arad. În anii 1973-1974 israelienii au continuat excavațiile sub conducerea lui David Usishkin. Ele s-au concentrat pe zonele unde a săpat Starkey și în alte
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
descoperit palatul din epoca bronzului și palatul fortificat din epoca regală ebraica. Au fost găsite niște porți suplimentare, precum și porțiuni în zidul din partea de sud vest a dealului, pe unde, se pare, asirienii au pătruns în cetate. În anul 1979 arheologul Yehuda Dagan a efectuat o prospectare a întregului Șes al Iudeei, ale cărei rezultate au fost de însemnătate și pentru înțelegerea cercetărilor de la Țel Lahish. În 1985 el a început restaurarea porții orașului antic ebraic, dar a fost nevoit să
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
În anul 2000, într-o serie de expediții, o echipă de arheologi marini condusă de oceanologul Robert Ballard, s-a concentrat pe explorarea fundul Mării Negre la aproximativ 15-30 km vest de orașul Sinop, Turcia. Cu ajutorul robotului subacvatic "Hercules", s-a examinat fundul mării în cautarea epavelor pentru a testa ipoteza că la
Epave antice în Marea Neagră () [Corola-website/Science/327458_a_328787]
-
a provocat distrugeri considerabile unor personaje. Darius nu prevăzuse nici praful de pușcă: monumentul său a suferit pagube în urma tirurilor soldaților care îl utilizau drept ținte, în timp ce făceau exerciții de tragere, în cursul celui de-al Doilea Război Mondial. Recent, arheologii iranieni au făcut unele lucrări de restaurare. Situl a intrat în lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 2006.
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
au fost descoperite la 1,5 km la sud de marginea satului și la 0,5 km la nord de or.Vulcănești (astazi). Această așezare a fost descoperită de vestita savantă din Moscova, Tatiana Passek. Săpăturile au fost realizate împreună cu arheologul moldovean V.S.Beilikci în an.1969. Au fost descoperite lucruri interesante care ne dovedesc și ne vorbesc despre ocupațiile și meșteșugurile populației din valea rîului Cahul. Au fost găsite numeroase fragmente de amfore și ulcioare prin ramășițele locuințelor antice, chiar
Comuna Găvănoasa, Cahul () [Corola-website/Science/327519_a_328848]
-
(greacă: "Γόρδιον, Górdion"; turcă: "Gordiyon") a fost capitala Frigiei, aflat la 70-80 km sud-vest de Ankara. În 1900, arheologii Gustav și Alfred Körte excavează situl arheologic, iar în 1950 și 1973 Rodney S. Young de la Universitatea din Pennsylvania. În secolele al IX-lea î.Hr. și al VIII-lea î.Hr., orașul se dezvoltă sub conducerea frigienilor care întemeiază un regat
Gordium () [Corola-website/Science/326929_a_328258]
-
este greu de găsit. Se poate vizita respectând legislația în vigoare dacă găsiți un ghid să vă ducă la ea. Sunt prezente multe elemente trogloxene (moluște, coleoptere) și Pholeuon proserpinae glaciale. Nu au fost făcute cercetări în acest domeniu dar arheologii pot avea surprize în peștera.
Peștera Buciumul Sucit () [Corola-website/Science/326946_a_328275]
-
iunie 2012. În timp ce silueta unei nave spațiale se îndepărtează, un extraterestru umanoid bea un lichid întunecat cu bule și apoi începe să se dezintegreze. După ce rămășitele sale cad într-o cascadă, ADN-ul extraterestrului declanșează o reacție biogenetică. În 2089, arheologii Elizabeth Shaw și Charlie Holloway descoperă o hartă stelară care apare la mai multe culturi antice care n-au avut legături între ele. Ei interpretează acest lucru ca pe o invitație din partea înaintașilor umanității pe care-i denumesc „ingineri”. Peter
Prometheus (film) () [Corola-website/Science/323781_a_325110]
-
de genul celor folosite vara de crescătorii de animale și "hund" - câine. Este cunoscut și sub denumirile alternative: "Buhund nordic", "Spitz nordic" sau "Ciobănesc norvegian". Scheletele unor șase câini, identice cu cele ale câinilor cunoscuți astăzi, au fost descoperite de arheologi în situl Gokstad (1880, în Sandefjord, un loc din apropierea capitalei Oslo), depuse în mormântul unui nobil viking ce a trăit aproximativ în anul 890. Studiile arheologice au concluzionat că vechii nobili vikingi, când mureau, erau îngropați laolaltă cu cele mai
Buhund norvegian () [Corola-website/Science/323007_a_324336]
-
nici unui joc în mod consecvent. Printre cele mai timpurii dovezi ale existenței jocului sunt câteva fragmente dintr-o tablă de joc ceramică și mai multe bucăți de piatră cioplita găsite la Matară (în Eritrea) și Yeha (în Etiopia), datate de către arheologi între secolul 6 și 7 dCh. Datorită similarității unor aspecte din joc cu activitatea agricolă precum și lipsa necesității unui echipament specializat este posibil ca jocul să dateze din cele mai vechi timpuri, chiar din zorii civilizației. Oricum nu există dovezi
Mancala () [Corola-website/Science/323119_a_324448]
-
determinat ca numele localității sa fie atribuit culturii , a cărei culturi îi sunt specifice figurinele, și care a avut un maxim de dezvoltare în perioada 400 îCh - 200 dCh. Artefactele au fost descoperite în 1943 în timpul operațiunilor miniere din zonă. Arheologul Bernard Fagg a investigat situl și cu ajutorul localnicilor a descoperit multe alte artefacte , printre care și furnale de topire a fierului. Primii locuitori s-au așezat cu mult înainte de prima menționare a topirii fierului, dovedit printr-o mostră de lemn
Nok () [Corola-website/Science/323137_a_324466]
-
cercetători au analizat mostrele coreene de ADN luate de pe site-ul celor două morminte regale, care le-au permis să stabilească existența unei legături genetice între grupul etnic coreean și anumite grupuri etnice din India, Malaezia și Thailanda. Cercetarea continuă. Arheologii au descoperit o piatră cu doi pești care se sărutau reciproc, un simbol al regatului Gaya, care este unic pentru familia regală în Mishra Ayodhya, India. Această legătură regal prevede dovezi suplimentare că a existat un angajament activ comercial între
Heo Hwang-ok () [Corola-website/Science/323213_a_324542]
-
neo-eneoliticului (culturile ceramicii liniare, Precucuteni III, Cucuteni B1 și B2), perioadei de tranziție la epoca bronzului (cultura Komarov și Noua), Hallstatt (cultura Gáva-Holihrady, aspectul cultural Grănicești), Latène getic și bastarnic, sec. II-IV p. Chr., sec. XIII-XV. Dr. Paraschiva Batariuc, fost arheolog în cadrul Complexului Muzeal Bucovina și originară din Mihoveni, a efectuat săpături arheologice acolo în perioada 1972-2009, descoperind 17 niveluri de locuire, din Epoca de piatră și până la sfârșitul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Așezarea medievală de la Mihoveni datează aproximativ
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
prin secolele XII - XIII, construcția marcând totodată zona de frontieră a regatului feudal arpadian. Istoricul sibian, T.Nägler presupune că ea a fost zidită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, opinie susținută la acei ani și de către arheologul sighișorean J.M.Ackner. K.Horedt se oprește asupra anului 1200, deci contemporană cu cetatea de la Breaza, sau cu cele de pe Tâmpa, Măgura Codlei, cea dintre Sadu și Cisnădie ori cele de la Orlat, Tilișca, Gârbova etc. Istoricul de artă V.Vătășianu
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
că starea actuala a sitului este rodul acțiunii vegetației și a unor căutători de comori, după părerea dr. P.B.Munteanu, aceștia nu ar fi căutători ocazionali, ci militari, ținând cont de dimensiunea gropilor identificate în interiorul fortificației. Militarii fiind identificati de către arheolog ca făcând parte din Regimentul I de Graniță de la Orlat care avea în Racovița, comandamentul Companiei a VII-a. Cetatea medievală din Avrig-Racovița este așezată în partea de vest a Defileului Oltului, în rețeaua de culmi ale masivului Suru oferă
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
care avea pereții albi și, aflându-se pe malul mai ridicat al Tisei, se vedea de departe, atrăgâng numeroși credincioși. La nume, probabil, a contribuit și albul bărbilor și pletelor lungi ale călugărilor bătrâni. Documentele expediției arheologice (un grup de arheologi ai Universității Naționale din Ujgorod în colaborare cu specialiști din București) ne arată că pe teritoriul satului a fost o așezare dacică. Din secolul al XV-lea sunt date care menționează existența unei mănăstiri de la care provine numele locului - Coasta
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]
-
(n. 20 februarie 1893, Boianul Mare — d. 1975, Șimleu Silvaniei) a fost un geolog, arheolog, profesor, jurnalist și om politic. a fost deputat de Sălaj, președinte al organizației județene a Partidului Național Liberal, prefect și vicepreședinte la Camera Deputaților. S-a născut într-o famile de greco-catolici la 20 februarie 1893 în Boianul Mare, atunci
Emil Lobonțiu () [Corola-website/Science/324035_a_325364]
-
relatarea biblică, Iisus și ucenicii săi au fost invitați la o nuntă și, când s-a terminat vinul, Iisus a transformat apa în vin, săvârșind o minune. Localizarea exactă a Canei a fost subiectul unor dezbateri în rândul cercetătorilor și arheologilor biblici și câteva sate din Galileea sunt presupuse a fi acea localitate. Iisus a inviat menționează că Iisus din Nazaret participa la o nuntă în Cana împreună cu ucenicii săi, când s-a terminat vinul. Mama lui Iisus (nenumită în Evanghelia
Nunta din Cana Galileii () [Corola-website/Science/324196_a_325525]
-
mai aproape de Nazaret și considerat de unii a fi un candidat mai bun din motive etimologice. În timp ce satul Qana, din sudul Libanului, este considerat un candidat probabil pentru locație, mulți creștini libanezi locali cred că satul este locul corect. Mulți arheologi din epoca veche și din cea modernă au căutat să găsească ulcioarele folosite la Cana, dar nicio dată arheologică specifică nu a confirmat descoperirea lor.
Nunta din Cana Galileii () [Corola-website/Science/324196_a_325525]
-
aflat că toți marțienii au murit de vărsat de vânt (adus e una dintre primele trei expediții) - situație similară devastării populației indigene americane prin intermediul variolei. Unii dintre oameni încep să arunce sticle goale în curatele canale marțiene, gest care stârnește arheologului Spender, fascinat de frumusețea ruinelor marțiene. Unele ediții americane au comasat povestirea aceasta și următoarea într-un singură. Povestirea a fost scrisă pentru "Cronicile marțiene". Spender își ucide șase camarazi, pretinzând că este ultimul marțian și că încearcă să întârzie
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
cei doi nu sunt atrași unul de altul, așa încât Gripp pleacă să își pletreacă viața singur. Titlul original al povestirii este "Dwellers in Silence", ea apărând pentru prima dată în numărul din 15 septembrie 1948 din "Maclean's". Hathaway, fizicianul/arheologul din A Patra Expediție, trăiește pe Marte alături de soția și copiii săi într-un oraș pustiu, părăsit de multă vreme de coloniștii care au revenit pe Pământ odată cu începerea războiului. Talentul său îi permite să realizeze iluminarea nocturnă a orașului
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
de studii bizantine și de antichitate târzie la King's College din Londra. A studiat istoria la Universitatea Cambridge și a obținut doctoratul la Universitatea din Birmingham. A urmat cursuri de specializare la Paris și Munchen și a lucrat ca arheolog în cadrul British School at Athens și pe situl moscheei Kalenderhane din Istanbul cu o bursă din partea Dumbarton Oaks. Este, de asemenea, specializată în prosopografia bizantină.
Judith Herrin () [Corola-website/Science/324349_a_325678]
-
prea mari - monumentale cetăți țărănești săsești, ce cuprinde între zidurile sale una dintre puținele biserici-sală romanice ale secolului XIII. Particularitățile monumentului au preocupat pe mulți cercetători iar enigmele lui au putut fi dezlegate abia prin săpăturile întreprinse în 1970-1971 de către arheologul Mariana Dumitrache, care prezintă rezultatele lor într-un studiu amplu "Cercetări arheologice și ale istoriei arhitecturii în zona Rupei", apărut în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, vol. 21, nr. 2, 1978. În prezentarea monumentului preluăm cele constatate asupra istoriei construcției
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]