2,123 matches
-
absoluți în ducatele lor, dar nefiind scutiți de dispute interne, care au indus o stare de anarhie. Această stare de instabilitate a condus la prăbușirea definitivă a structurii politico-administrative romano-italice, care se menținuse de la invazia longobardă, dat fiind că aceeași aristocrație romano-italică (este și cazul lui Cassiodor) răspundea de administrația civilă. În Italia, longobarzii s-au impus în primul rând ca fiind casta dominatoare, iar produsele pământului erau alocate supușilor romani care le produceau, pentru a oferi longobarzilor o treime ("tertia
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Friuli. Amănuntele episodului nu sunt clare, întrucât principala sursa, cronica lui Paul Diaconul se încheie cu un elogiu adus lui Liutprand, cu ocazia morții acestuia. Se știe doar că, cel puțin la început, Hildeprabd s-a bucurat de susținerea majorității aristocrației longobarde. În privința lui Ratchis, acesta provenea dintr-o familie ce avea o lungă tradiție în a se răscula împotriva monarhiei și a rivaliza cu familia regală, însă pe de altă parte el își datpra viața și titlul ducal lui Liutprand
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
împărțit moștenirea Bavaria-Straubing în 1429. Toate aceste repetate modificări și numărul ridicat de succesori, fiecare revendicându-și drepturile demoștenire, au dus la eclipsarea temporară a Bavariei ca forță în cadrul politicii pangermane. Statele vecine au invadat de câteva ori Bavaria, iar aristocrația regională a ignorat tot mai mult autoritatea ducală. Ducatul obținut de Albert I, Bavaria-Straubing, a ajuns succesiv, alături de comitatele Olanda și Hainaut, în posesia fiilor săi Wilhelm al II-lea din 1404, și Ioan al III-lea din 1417, acesta
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
l-a primit în onoarea nașei ei, María Consuelo Yznaga del Valle (1858-1909), pe jumătate cubaneză, pe jumătate americană și care s-a căsătorit cu George Montagu, al 8-lea Duce de Manchester. În acele vremuri existau multe nunți între aristocrații europeni și moștenitoare americane. Pentru nobilii din Lumea Veche, astfel de uniuni au fost rușinoase dar utile din punct de vedere financiar; nobilimea privea americanii care intrau astfel în casta lor drept intruși, nedemni de noua lor poziție. A fost
Consuelo Vanderbilt () [Corola-website/Science/326035_a_327364]
-
pe care ea i-a vizitat și pe care i-a ajutat. Mai târziu ea s-a implicat în proiecte filantropice și a fost interesată în mod deosebit problemele mamelor și ale copiilor. De asemnea, ea a avut succes cu aristocrația și regalitatea britanică. Cu toate acestea, căsătoria dintre duce și ducesă a fost doar una cu numele. Ducesa s-a îndrăgostit de frumosul văr al soțului ei, Hon. Reginald Fellowes (legătura nu a durat fiind scurtată de părinții lui Fellowes
Consuelo Vanderbilt () [Corola-website/Science/326035_a_327364]
-
dar acceptând și influențe din coloniile fostului Imperiu. Acesta a evoluat de-a lungul secolelor, în urma schimbărilor sociale și politice din țară. Evul Mediu a văzut dezvoltarea unor banchete somptuoase cu alimente extrem de condimentate și bogat decorate de către bucătarii înaltei aristocrații, unul dintre cei mai celebrii fiind Guillaume Tirel. Odată cu Revoluția Franceză, obiceiurile culinare s-au modificat prin viziunea unor maeștri bucătari ca Pierre François La Varenne și a bucătarului lui Napoleon Bonaparte, Marie-Antoine Carême care au început utilizarea sistematică a
Bucătăria franceză () [Corola-website/Science/326101_a_327430]
-
pe an și nu și-a recuperat niciodată bijuteriile. Cuplului i s-a permis să se separe în 1847, la decizia personală a Țarului Nicolae I. Prințesa Mathilde a trăit la Paris, unde a fost un membru proeminent al noii aristocrații în timpul și după celui de-al Doilea Imperiu Francez; a găzduit un salon pentru oameni de arte și litere. După căderea monarhiei în 1870, ea a trăit în Belgia o vreme însă curând a revenit la Paris. În 1873, după
Mathilde Bonaparte () [Corola-website/Science/326213_a_327542]
-
protecția Franței, a ignorat protestele din partea celor din familia Grimaldi, a abrogat constituția Monegasque, si a aprobat succesiunea lui Jacques de Goyon Matignon că prințul Jacques I. Jacques I și-a asumat numele și blazonul celor din familia Grimaldi, dar aristocrația Franței n-a arătat prea mult respect către prințul care se ridică din rândurile lor și a ales să își petreacă timpul lipsind din Monaco. El a murit în 1751 și a fost succedat de fiul lui cu Louise-Hippolyte, prințul
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
familie de boieri români ai cărei membri au participat la viața social-politică și religioasă a spațiului moldo-vlah. Studiile oficiale de genealogie realizate pe baza documentelor originale existente probează descendența familiei Volcinschi dincolo de anul 1500, fiind înrudită cu alte familii din aristocrația tradițională, atât moldo-vlahe cât și străine, precum: Balasinowicz, Beldiman, Bogdan, Cantemir, Carp, Cuciuc, Drăgușescu, Flondor, Goian, Movilă, Orăș, Paladi, Petriceico, Prăjescu, Stroiescu, Stroici, , Stârcea, Tăbuci, Tăutu, Wassilko von Serecki, Zotta ș.a. Atestările nobiliare ale acestei familii au fost conferite pe
Familia Volcinschi () [Corola-website/Science/329859_a_331188]
-
dintâi, înțelege că o carieră victorioasă de strateg îi poate aduce beneficii materiale și o putere politică personală cu totul remarcabile, chiar în condițiile în care forța colectivă a demos-ului tindea să diminueze drastic ponderea și prestigiul individual al aristocrației tradiționale; între 477 a.chr. și 461 a.chr, victorii succesive în zona Traciei de sud și pe coastele Asiei Mici, culminând în 469 a.chr. cu victoria de la Eurymedon, din Pamphylia, contra perșilor, pun în evidență potențialul imens pe
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
târziu, s-a stins din viață. Oarecum curios pentru o înfrîngere, bătălia de la Rignano a avut un efect pozitiv asupra lui Roger al II-lea: dat fiind că ducele Sergiu al VII-lea a murit fără a avea urmași, iar aristocrația napolitană nu a putut ajunge la un acord asupra persoanei care să succeadă în Napoli, Roger și-a putut stabili controlul direct asupra ducatului, numindu-l pe fiul său, Alfons ca nou duce.
Bătălia de la Rignano () [Corola-website/Science/328193_a_329522]
-
două probleme-cheie, ale căror soluționări sunt necesare în cel mai scurt timp, în vederea consolidării statului național și anume problema agrară și problema constituțională. Aceste state moștenesc regimul funciar ale marilor proprietăți, care le aparține minorităților dominante (germanii și maghiarii) sau aristocrației locale. Astfel, în perioada imediat următoare a recunoașterii noilor granițe se votează aceste legi, în diferite variante, care au ca scop împărțirea pământului țăranilor, participanții direcți la Primul Război Mondial. De asemenea în perioada 1919-1923 se eliberează și noile constituții
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
Bela al III-lea. Palatul acestuia Esztergom a fost construit în stilul gotic timpuriu. Eroi precum Ahile sau Alexandru cel Mare , glorificați în lucrări care glorificau faptele cavalerești precum "Le Roman de Troie" sau "Romanul lui Alexandru" erau populari printre aristocrații maghiari. Pál Engel, László Makkai și alți istorici susțin ideea conform căreia autorul cronicii "Gesta Hungarorum" este un personaj educat la Paris, cel mai probabil notarul regelui Béla al III-lea. Fiul și succesorul lui Béla al III-lea, Emeric
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
textul documentului ar fi putut fi situația politică și socială din cei 300 de ani de după anul 1102, când cele două regate au fost unite sub conducerea regelui maghiar prin libera alegere a nobilimii croate sau prin forța armelor ungurilor. Aristocrația croată și-a menținut legile și privilegiile, inclusiv prevederile care priveau serviciul militar doar în limitele granițelor propriului regat. În conformitate cu studiile pentru fosta Iugoslavie a Bibliotecii Congresului SUA, regele Coloman a zdrobit orice opoziție croată după moartea regelui Ladislau I
Pacta conventa (Croația) () [Corola-website/Science/328356_a_329685]
-
(1599 - 16 februarie 1665) un Hatman de câmp al Coroanei și membru al șleahtei (aristocrației) Uniunii statale polono-lituaniene. El este considerat unul dintre cei mai de succes comandanți militari și un erou național al Poloniei. El și-a adus o contribuție marcantă la luptele din timpul Răscoalei lui Hmelnițki, Primul Război Nordic și a Războiului
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
o reacție păgână. Motivele exacte și data sunt necunoscute. Singurul fiu al lui Mieszko al II-lea și moștenitor al său, Cazimir I, a fost expulzat, fie din cauza acestei insurecții, fie insurecția a fost cauzată de expulzarea lui Cazimir de către aristocrație. Unii istorici moderni susțin că insurecția a fost cauzată mai mult din motive economice și mai puțin de probleme religioase, cum ar fi noile impozite către Biserică și militarizarea primului regim politic polonez. Preoți, călugări și cavaleri au fost uciși
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
de copaci căzuți de pe povârnișul stâncos al cascadei”. Cascada a devenit mai cunoscută în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, odată cu mișcarea romantică, ai cărei simpatizanți și promotori erau în căutarea unor locuri sublime. Călătoriile în regiune ale aristocrației din Marea Britanie și din Irlanda au sporit semnificativ, iar Powerscourt și cascada sa au fost incluse în circuitul turistic european „"Grand Tour of Europe"”, dar proiectul a eșuat datorită Războaielor napoleoniene. În anul 1781 Edward Lloyd, în lucrarea sa "Month
Cascada Powerscourt () [Corola-website/Science/327729_a_329058]
-
au adus pe nobilii mărunți la limita răbdării și, când în 1825 Francisc a convocat o nouă Dietă după 14 ani de pauză, s-au făcut auzite numeroase plângeri și cereri de reformă, printre care o mai mare autonomie a aristocrației și o mai largă utilizare a limbii ungare în viața publică. Prima personalitate care s-a făcut cunoscută în era reformelor a fost contele István Széchenyi, un magnat membru al uneia dintre cele mai puternice familii maghiare. El a uimit
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
pe 26 octomrbie 1265. Titlul de Conte de Lancaster l-a preluat pe 30 iunie 1267, când a preluat titlurile de Conte de Champagne și Brie, prin căsătorie. A doua căsătorie cu Blanche de Artois l-a plasat în centrul aristocrației europene. Blanche a fost văduva regelui de Navarra. Fiica ei, Ioana I de Navarra (fiica vitregă lui Edmund) a fost Regina regentă a Navarei și prin mariajul cu Filip al IV-lea al Franței, a fost, regină consortă a Franței
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
lumii palațiale o instaurase. Pe un plan convergent, accesibilitatea și frecvența mai mare a obiectelor de fier au diminuat distanța ireductibilă între posesorii de arme(războinici privilegiați aparținând cândva unei lumi intangibile) și comunitățile de țărani(a căror dependență de aristocrația locală devenea tot mai abstractă). Lumea homerică se baza pe o economie naturală . Celula economică de bază se numea "oikos".Principala bogăție o constituiau vitele. Ulise avea 72 de turme de vite cu 7-8 mii de capete. Se practica și
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
teritorii. Societatea homerică era împărțită în oameni liberi și sclavi, aceștia din urmă fiind încă foarte puțini,sclavia homerică având un caracter casnic pronunțat, așa cum arată și denumirea "dedmoes" pentru sclavi. Oamenii liberi se deosebeau după avere. În frunte era aristocrația gentilică care își baza poziția superioară pe faptul că dețineau mai multe turme de vite și suprafețe de teren mai mari. Cea mai mare parte a populației libere era formată din oameni simpli, crescători de vite, agricultori și meseriași. Sistemul
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
dominate de relațiile bazate pe înrudire, pe dispariția statului care lasă loc organizării pe ginți, fratrii și triburi.Eliminarea societății războinice din epoca miceniană a lăsat loc unei prularități de mici centre izolate unul față de celălalt și dominate de o aristocrație fluidă. Destinul cuvântului micenian "pasireu", cândva desemnând un mic funcționar local al prinților micenieni, și ajungând să denoteze căpetenia militară locală, "basileus" exprima limpede pulverizarea puterii. Epoca este domnată de o puzderie de personaje războinice în jurul cărora se dezvoltă și
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
între universul uman și lumea zeilor și o conștiință mai acută a fragilității și vremelniciei destinului omenesc. În poemele lui Homer, se schițează de la nivelul determinant al raporturilor cu pământul, imaginea unei societăți în care elita căpeteniilor-"basilees", constituiau o aristocrație războinică și bogată, protectoare a oamenilor de rând. Basileii dețineau comanda , biruințele războaielor și roadele lor. Puterea eroului era de natură personală, întemeiată pe avuție și faimă. Ideologic, basileii aspirau la o autoritate suverană, dar împărțeau cu cei de asemenea
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
în care trăiau grecii în epoca întunecată, despre cum vedeau oamenii și zeii, viața și moartea, natura și alcătuirile iscusite ale muritorilor. Epopeea este un cântec eroic din punct de vedere al analizei istorice. Se referea constant la elita unei aristocrații războinice și bogate, "basilees,hegemones", și doar incidental la alte categorii de oameni, că doar faptele de vitejie și glorie, aventurile excepționale ale acestor căpetenii era subiectul poemelor. Incidental, povesteau și câte ceva din existența pașnică și cotidiană. Extraordinara bogăție de
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
nu au obiectat fățiș, dar ele și-au închis porțile îndată după moartea împăratului. Au continuat să functioneze doar un număr restrâns, acolo unde s-au găsit sprijinitori doritori de a le finanța, în ciuda anulării obligativității. Pe deasupra, conservatorismul structural al aristocrației maghiare, reticente și din motive naționale, a redus substanțial intervenția de sus a puterii austriece în ordinea comunitară, aceasta spre deosebire de restul Europei centrale, unde autoritățile au impus evreilor și rabinilor lor introducerea învățământului liceal și superior, încurajarea agriculturii, înrolarea în
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]