2,985 matches
-
haosul provocat de unii ofițeri incompetenți, care a costat viața a peste 5500 de militari. Temerile lui s-au adeverit, trupele române fiind obligate să se retragă din fața inamicului mai bine organizat și înarmat, România semnând în martie 1918 rușinosul armistițiu cu Germania și Austro-Ungaria cunoscut în istorie ca „Pacea de la Buftea” prin care i se impuneau condiții înjositoare. Constantin Titel Petrescu, demobilizat din Armată, rămâne în București, dar nu înceteză lupta politică. El convoacă la 18 aprilie o serie de
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
fugă. În 1415, contele de Timișoara a asistat la execuția rebelului Jan Hus, în Konstanz. A luptat cu turcii din nou în 1417, în Țară Românească, în 1418 în jurul Belgradului, iar în 1419 în Bosnia (unde a reușit impunerea unui armistițiu de cinci ani) Atunci regele i-a acordat Severinul, Mehadia și Orșova. A fost chemat în Boemia, unde s-a ocupat cu insurecția husita din 1420 (a se vedea Bătălia de Vítkov Hill), fiind bătut cu cruzime de către Jan Zizka
Filippo Buondelmonti degli Scolari () [Corola-website/Science/302861_a_304190]
-
Sanders. Flota turcească a atacat navele britanice și franceze din Marea Neagră. În 1915, 1,5 milioane de armeni au fost uciși în cadrul unei campanii izbucnite pentru motivul că armenii au colaborat cu rușii. Pe 30 octombrie 1918, Imperiul Otoman semnează armistițiu; delegații otomani s-au prezentat la invitația învingătorilor din partea Antantei pe nava de război Agamemnon. Urmările războiului au fost devastatoare pentru imperiu. Clauzele impuse de învingători (britanicii în primul rând) erau înrobitoare. Imperiul Otoman nu trebuia doar să-și dizolve
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
german, împreună cu liderul guvernului austro-ungar, i-au cerut președintelui american încetarea războiului. Însă răspunsul a întârziat două săptămâni și a fost unul nefavorabil prin care se cerea capitularea și implementarea unor schimbări profunde. Pe 11 noiembrie 1918 a fost semnat armistițiul. Germania s-a prăbușit din interior printr-o disoluție. Mișcarea a pornit din orașul Kiel unde era amplasată flota de război, ce a primit ordin de a ieși în larg și a provoca flota britanică, însă s-a dovedit a
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
de pe urm căreia au profitat forțele politice de stânga și pe 7 noiembrie socialistul independent Kurt Eisner a proclamat în Bavaria o Republica a Sfaturilor după model sovietic. Stânga socialistă era însă divizată între Partidul Social Democrat German-SPD, care solicită armistițiul, eliberarea deținuților politici și abdicarea Kaiserului și Organizația Radicală Spartakus-USDP, ce propuneau o revoluție bolșevică. Pe 9 noiembrie, revoluția s-a extins la Berlin și socialistul Scheidemann a proclamat Republica în timp ce spartakistul Liebknecht a proclamat Republica Socialistă. Împăratul Wilhelm al
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
a abordat tema eforturilor lui Wesley Crusher de a intra la Academia Flotei Stelare, făcând în același timp trimiteri la amenințarea cu care s-a confruntat Flota Stelară în „”. „Heart of Glory” a explorat personajul Worf, cultura sa klingoniană, și armistițiul incomod dintre Federație și Imperiul Klingonian, trei teme ce aveau să joace un rol major în sezoanele următoare. Tasha Yar a părăsit serialul în episodul „Skin of Evil”, devenind primul personaj principal din "Star Trek" care a murit definitiv (deși
Star Trek: Generația următoare () [Corola-website/Science/303232_a_304561]
-
din Roma îmbrăcat ca un sclav, temându-se că asasinarea dictatorului ar fi începutul unei băi de sânge în rândul suporterilor săi. Cum această răzbunare nu a avut loc el s-a întors repede la Roma și a negociat un armistițiu cu facțiunea asasinilor. Pentru un timp, Antonius, în calitate de consul, părea să aducă pacea și să pună capăt tensiunilor politice. După un discurs al lui Cicero în Senat o amnistie generală a fost convenită pentru asasini. Apoi a venit ziua înmormântării
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
asistență diplomatică evreilor români aflați în străinătate După înfrângerea trupelor germane, române și ale aliaților Germaniei naziste la Stalingrad, față de catastrofa militară evidentă, cei doi Antonescu au luat în considerare posibilitatea ca România să părăsească Axa, tatonând un acord de armistițiu separat, dar tentativele de tratative cu Statele Unite, Anglia și Uniunea Sovietică au rămas sterile. Mihai Antonescu a fost arestat la 23 august 1944 și a fost predat spre anchetare Uniunii Sovietice. După perioada de detenție în URSS (septembrie 1944 - aprilie
Mihai Antonescu () [Corola-website/Science/303301_a_304630]
-
garnizoanei Sevastopolui și a armatei din afara fortificațiilor, apăra în continuare drumul spre nord, pe înălțimile fermei Mackenzie. Floata aliată a atacat fortăreața Kinburn în schimb, folosind pentru prima oară corăbii cu bordurile blindate. Pe 26 februarie a fost semnat un armistițiu, pacea fiind semnată la Paris pe 30 martie 1856. Importanța strategică decisivă a asediului Sevastopolului nu se poate recunoaște la o primă vedere. Cum s-a putut ca ocuparea unui oraș, slab fortificat la începutul atacului, să îngenuncheze Imperiul Rus
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
tancuri a lui George S. Patton. La 11 noiembrie 1918, unitatea sa de artilerie a tras unele din ultimele focuri ale celui de-al Doilea Război Mondial, către pozițiile germane din Hermeville, cu puțin timp înainte de intrarea în vigoare a armistițiului la ora 11 am. Sub comanda lui Truman, în Franța, bateria sa nu a pierdut niciun om, iar soldații i-au oferit după întoarcerea în țară o cană ornată ca semn de prețuire. Războiul a fost o experiență transformatoare care
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
discurs pe care președintele l-a numit „o mare grămadă de rahat” (în ). Războiul a rămas însă în impas timp de doi ani, timp în care au murit peste 30.000 de americani, până când luptele au fost oprite printr-un armistițiu semnat în 1953. În februarie 1952, aprobarea lui Truman în sondaje era la 22% conform , ceea ce a rămas un minim istoric pentru un președinte american în funcție, până în 2008 când a fost depășit de George W. Bush. Escaladarea Războiului Rece
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
nu a dat publicității metodele prin care spera să oprească războiul, făcând mass-media să speculeze că trebuie să aibă un „plan secret”. Sloganul său „Nixon's the One” s-a dovedit eficient. Negociatorii lui Johnson sperau să ajungă la un armistițiu în Vietnam înainte de alegeri. Nixon a primit analize detaliate asupra tratativelor de la Henry Kissinger, pe atunci consultant al negociatorului american , iar echipa sa de campanie s-a aflat în legătură constantă cu din Saigon. Ea l-a sfătuit pe președintele
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
o încetare a focului și au permis retragerea restului de trupe americane; ele nu impuneau însă retragerea celor 160.000 de soldați din trupele regulate nord-vietnameze din Vietnamul de Sud. Odată oprită susținerea americană, a existat o scurtă perioadă de armistițiu, după care luptele au reînceput, de această dată fără implicare americană. Vietnamul de Nord a cucerit în 1975 Vietnamul de Sud și a impus dictatura comunistă. Nixon fusese un ferm susținător al lui Kennedy în Invazia din Golful Porcilor din
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
a Israelului, scurtcircuitând conflictele și birocrația interdepartamentale și asumându-și personal responsabilitatea pentru orice răspuns se dădea țărilor arabe. După mai mult de o săptămână, când SUA și Uniunea Sovietică începuseră să , Israelul pătrunsese adânc în teritoriul inamic. Negocierile de armistițiu au escaladat rapid într-o criză a superputerilor; când Israelul era în avantaj, președintele egiptean Sadat a cerut o misiune de menținere a păcii desfășurată în comun de SUA și URSS, dar a fost refuzat de americani. Când premierul sovietic
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
peste Nistru, ca să lupte alături de armata hitleristă. Regele optează pentru o pace cu Aliații, iar momentul se ivește în 1944, în timpul ofensivei sovietice, când, la 23 august, primit in audienta de Suveran la Palatul Regal, Antonescu refuză să ceară imediat armistițiul ori să-și dea demisia, în consecință este arestat. Hitler a ordonat prinderea regelui viu sau mort, palatul regal fiind bombardat de armata germană. Se consideră că datorită actului de la 23 august 1944 războiul antihitlerist a fost scurtat cu 6
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
de aristocrația locală. Henric a dus două campanii pentru a-l face să renunțe și să se supună în 921. Lotharingia, aflată sub stăpânirea regilor Franciei Occidentalis, a fost readusă sub controlul francilor răsăriteni. În 924-926, Henric a încheiat un armistițiu cu maghiarii, iar în 932-933, i-a înfrânt. Victoria a fost doar temporară, incursiunile maghiarilor fiind la fel de devastatoare. Politica sa era specifică unei confederații în cadrul căreia ducatele își mențineau autonomia. A urmărit să aplice o politică de compromise și reconciliere
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
coaliție a fost formată din: Măsurile franceze, inclusiv mobilizarea generală ("levée en masse"), reforma militară și războiul total, au contribuit la înfrângerea Primei coaliții. Campania italiană a lui Napoleon Bonaparte din 1796 și 1797 a scos din război Regatul Sardiniei, (Armistițiul de la Cherasco, 26 aprilie 1796). Regatul Sardiniei, unul dintre membrii originari ai coaliției, a amenințat granița franco-italiană timp de patru ani, până când Bonaparte și-a asumat comanda armatei franceze din Italia. Lui Napoleon i-a trebuit numai o lună pentru
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
a trebuit numai o lună pentru a-i învinge pe piemontezi și a-i forța pe austrieci să se retragă. Francezii au învins forțele papale la Urbino în 1796, forțându-l pe Papa Pius al VI-lea să semneze un armistițiu pe 22 iunie 1796 și mai apoi un tratat provizoriu de pace. Contraofensivele succesive austriece din Italia au eșuat. Napoleon a luptat împreună cu generalul Joubert în campania din 1796 precum și în bătălia de la Rivoli, însă cel din urmă și-a
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
produs pierderi de 40.000 de morți și răniți aliaților în bătăliile de la Lützen (2 mai) și Bautzen (20 - 21 mai 1813). Ambele bătălii au implicat în luptă peste un sfert de milion de soldați. Părțile beligerante au declarat un armistițiu pe 14 iunie 1813 (prelungit până pe 13 august), în timpul căruia fiecare participant la conflict a încercat să se refacă după luptă. În timpul acesta, aliații au reușit să atragă Austria în mod deschis împotriva Franței. Austriecii au trimis în sprijinul aliaților
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
trupele germane care erau de partea lui Napoleon nu se putea pune multă bază, ele fiind dispuse să dezerteze și să se alăture aliaților. Armatele napoleoniene erau depășite numeric cu o proporție de doi la unu în Germania. După încheierea armistițiului, Napoleon părea că a recâștigat inițiativa strategică după bătălia de la Dresda (august 1813), în timpul căreia a înfrânt o armată aliată superioară din punct de vedere numeric, producându-le aliaților pierderi foarte mari, în timp ce francezii au avut pierderi moderate. Totuși, incapacitatea
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
Crișana", solicitau angajarea unor dactilogarfe cunoscătoare de limba română, pentru că articolele erau scrise aiurea. Mai mult, după eliberarea Oradiei, a fost nevoie să fie adus la Oradea un comunist din Arad pentru a putea traduce în românește textul Convenției de Armistițiu, pentru a putea fi afișat în oraș, iar pentru înființarea Frontului Plugarilor a fost adus Moise Floruțău, de la Cluj, fiindcă cei înscriși până la acea vreme nu știau o iotă românește. În luna mai 1945, Leontin Sălăjan (Silagyi Levente) a cerut
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
grele pentru forțarea Mureșului în centrul Transilvaniei, pe linia Oarba de Mureș - Dealul Sângiorgiu - Iernut, a înfrânt rezistența bine organizată germano-ungară și a pătruns pe teritoriul Transilvaniei de Nord. La 12 septembrie 1944 a fost semnată la Moscova convenția de armistițiu între guvernul român și guvernele Națiunilor Unite, prin care a fost consfințită starea de fapt a ieșirii României din războiul antisovietic și întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste. Convenția a prevăzut participarea României la război cu 12 divizii, anularea prevederilor arbitrajului
Transilvania de Nord () [Corola-website/Science/304572_a_305901]
-
nule și neavenite, și cad de acord (convin) ca Transilvania sau o mare parte a Transilvaniei să revină României, sub condiția confirmării printr-un tratat de pace." La 20 ianuarie 1945 guvernul Ungariei a semnat, tot la Moscova, convenția de armistițiu cu Națiunile Unite. Guvernul Ungariei s-a obligat să-și retragă trupele în teritoriul deținut la 31 decembrie 1937 și să revoce toate legile privitoare la anexarea de teritorii din Cehoslovacia, Iugoslavia și România. In aprilie 1945 se transpune legislația
Transilvania de Nord () [Corola-website/Science/304572_a_305901]
-
țării în Imperiul German, îl aleg pe Wilhelm de Württemberg-Urach, originar din Monaco, ca rege care devine Mindaugas al II-lea. Acesta însă nu a reușit niciodată să își revendice tronul. Germania pierde războiul și semnează, pe 11 noiembrie 1918, Armistițiul de la Compiègne. Se formează primul guvern lituanian, condus de Augustinas Voldemaras, se adoptă o constituție provizorie și se înființează primele instituții administrative. Armata germană se retrage de pe Frontul de Est, fiind înlocuită de trupele sovietice, care vor răspândi revoluția proletară
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
II-lea a învins armatele Poloniei și Ungariei, sub conducerea lui Vladislav al III-lea al Poloniei și Ungariei și Iancu Corvin de Hunedoara. După eșecul atacului din 1441/1442 împotriva Belgradului, sultanul Murad al II-lea a semnat un armistițiu de zece ani cu Ungaria. După ce a făcut pace cu Emiratul Karaman din Anatolia în August 1444, a cedat tronul fiului său Mehmed al II-lea, care avea doisprezece ani. În ciuda tratatului de pace, Ungaria a colaborat cu Veneția și
Bătălia de la Varna () [Corola-website/Science/304592_a_305921]