2,595 matches
-
sistemul sunetelor sale articulate, în sistemul corpului limbei sale. Totodată însă sunetele articulate au distincțiunile lor generale în organele vorbirei din cari purced. Daca acuma în aceste distincțiuni locale a cerului gurei, a limbei, a buzelor, după cari distincțiuni sunetele articulate se deosebesc cu despărțire și certitudine, daca în ele se strecoară cumva o suflare (Hauch "aspirațiune"), o țîșîire, un ton nazal, atunci claritatea sunetului articulat cade în pericolul de-a fi ștearsă; se naște o pronunție care nu poate reproduce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în aceste distincțiuni locale a cerului gurei, a limbei, a buzelor, după cari distincțiuni sunetele articulate se deosebesc cu despărțire și certitudine, daca în ele se strecoară cumva o suflare (Hauch "aspirațiune"), o țîșîire, un ton nazal, atunci claritatea sunetului articulat cade în pericolul de-a fi ștearsă; se naște o pronunție care nu poate reproduce elementele curate și depline. A doua temă esențială merge așadar într-acolo de-a depărta, afară de lipsele ce se dovedesc că aparțin particularităților unui dialect
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pronunție care nu poate reproduce elementele curate și depline. A doua temă esențială merge așadar într-acolo de-a depărta, afară de lipsele ce se dovedesc că aparțin particularităților unui dialect, încă și acele elemente străine care nu lasă ca sunetul articulat să vină la îndreptățirea sa deplină. Căci daca în pronunție se amestecă un sunet netrebuincios întru producțiunea unui element de limbă, atunci această producțiune devine diformă și abătută din destinațiunea ei plastică. Asta-i rădăcina absolută a toată pronunția necorectă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
SILABA, VORBA (CUVÎNTUL) Însă ținta cea mai naltă a reprezintatorului, de la care suntem îndreptățiți de-a cere pronunția de model a națiunei, este frumusețea articulațiunei. Ablucrarea și lepădarea lipselor în formele dialectelor și părăsirea altor elemente genante întru producerea tonului articulat nu e decât condițiunea negativă la asta, Pozitiv pronunției noi îi statuăm într-aceea de-a forma corpul sunetului pentru-a-l face purtătorul ținoarei spirituale. Asta însă e numai posibil daca sunetul e conceput în însămnătatea sa și e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
suflet, în care el, nedependent de coprinsul celor vorbite, trezește deja intuițiuni oarecari. Abia cu împlinirea acestei teme, celei mai nalte pe acest teren, ne aflăm pe pământul artei. E impulsul spiritului care sforțează organele vorbirei de-a da sunetul articulat; așadar elementele limbei dintru începutul lor sânt îndreptate spre însemnătatea lor și capabile de-a deveni corpurile cugetelor. La aceasta inspiciune vine mai întîi la [prin] cultura sunetului articulat înainte de toate. O tehnică adevărată are așadar de-a (merge înapoi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se dezbate din diferitele organe ale vorbirei, după cari organe ele se și deosibesc în litere labiali, dentali (limbali) și palatinali. De-aceea consonantul e marcat mai aspru decât vocala, ba el dă abia intuițiunea siguranței (destinatei) plastice a sunetului articulat. Daca vocala e purtătoarea simțirei și elementul propriu muzical al limbei, apoi consonantul e reprezentantul reflexiunei, a sigurități (acurateței) conceptului, c-un cuvânt elementul cugetărei. Căci cu prevalarea vocalei iese în prosceniul limbei momentul muzical și prin el simțământul, cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pline se retrag din ce în ce mai mult și fac loc elementelor celor mai fără răsunet (klanglos), o dezvoltare care aleargă paralel cu întărirea și înăsprirea reflexiunei, a înălțărei dân elementul moale și indecis al simțământului la certitudinea cugetărei. Fiindcă peste tot sunetul articulat rezultă din impulsiune instinctivă după reprezintare a celor cugetate, de-aceea consonantele cer o sforță mai mare din partea organelor vorbirei. Această sforțare constă dintr-o apăsătură. Trebuie să distingem aicea în privința nașterei conson[an]telor un element îndoit. Or că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deja învinsă și trecută, așa trebuie ca asta să se-ntîmple prin escelență la sunetul dezvoltat în urmă; căci îndealtfel noi auzim sunetul țisiit, cel cu totul neorganic care, prin tonul său ce atinge nearticularea, ne smulge afară din sfera sunetului articulat. Aspirațiunea consonanțială care e ruptă de către buze apare iarăși, după cum e scărirea aspirațiunei, sub o formă triplă, după tăria sa în șir descinzător ca f, v, w. Dacă e, cum bine zice Humboldt, că semnele necesarii a sunetului articulat [sînt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sunetului articulat. Aspirațiunea consonanțială care e ruptă de către buze apare iarăși, după cum e scărirea aspirațiunei, sub o formă triplă, după tăria sa în șir descinzător ca f, v, w. Dacă e, cum bine zice Humboldt, că semnele necesarii a sunetului articulat [sînt] o unitate aspru înțelegibilă și o construcțiune care se poate pune în relațiune certă cu toate celelalte sunete care se pot numai cugeta, urmează de-aicea pentru pronunție legea duplă de-a mărgini și a dimarca cu stricteță fiecare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pronunție legea duplă de-a mărgini și a dimarca cu stricteță fiecare sunet, pentru ca să apară în puterea și (preciziunea) certitudinea sa originală, fără de-a sări în sunete laterale cari șterg caracterul literei și, a doua, de-a face sunetele articulate atât de cursiv ca pronunția să poată urmări ușoară și liberă toate împreunările lor în limbă. Aicea iar e de trebuință o împăcare a antitezelor, o unire a lor. Legea cea dentîi mănținută unilateral împiedecă cursul vorbirei și ni dă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
O pronunție nobilă, cultă arată o domnie liberă asupra corpului sunetului în toată coprinderea lui. Această pronunție nimenea nu are o dătorie mai mare de-a cata s-o posedeze decât actorul, a cărui cel mai principal instrument este sunetul articulat. Sunetul nearticulat e instrumentul muzicului. Sunetul nearticulat e cu deosebire obiectul de cultură al cântărețului nu însă a actorului la care articulațiunea, însuși corpul și espresiunea acelei articulațiuni, sufletul sunetului constituie elementul în care el înoată și se mișcă cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sunetului constituie elementul în care el înoată și se mișcă cu ideea poetului, cu intuițiunea sa proprie. O instrucțiune temeinică a artei noastre va face așadar din pronunție o disciplină esențială, care în partea ei teoretică va dovedi nașterea sunetelor articulate, trecerile, înrudirile și împreunările lor, iar în eserciții proprii și potrivite pentru reproducerea curată a sunetelor. Prin cercetări asupra fiecărei grupe de sunete articulate s-ar lăsa făcute privire interesante, instructive și, prin comparațiunea cu alte limbe, adânci în întreg
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
face așadar din pronunție o disciplină esențială, care în partea ei teoretică va dovedi nașterea sunetelor articulate, trecerile, înrudirile și împreunările lor, iar în eserciții proprii și potrivite pentru reproducerea curată a sunetelor. Prin cercetări asupra fiecărei grupe de sunete articulate s-ar lăsa făcute privire interesante, instructive și, prin comparațiunea cu alte limbe, adânci în întreg sistemul sunetelor. Cine vrea a fi păzitorul pronunției frumoase și curate aceluia n-ar trebui să-i rămâie un mister neci organismul acestei pronunții
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
început prezintă ondolarea trohaică și iambică a organului, silaba asta corespunde {EminescuOpXIV 296} ondolărei criticului, care, începînd de la arsis, urmând până la tesis se ridică iarăși la arsis. În aceste trei se mărginesc pentru pronunțare toate silabele. După cum e natura sunetului articulat, de-a avea în sine facultatea de-a se împreuna cu celelalte sunete articulate într-o unitate, tot așa are și silaba destinațiunea de-a se împreuna într-o unitate de ordine mai naltă, în cuvânt (vorbă). Această (facultate spre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
defect ascuns în greoșia generală a aparatelor vorbirei, sau întindă-se el numai asupra produceri[i] numai a unor sunete cari se unesc cu greu pentru multe din organe. Volubilitatea însă se arată într-o egală stăpânire asupra tuturor sunetelor articulate și se manifestă așadar în mișcarea fără greutate a organelor vorbirei (Sprachwerkzeug). Vocile mai puțin favorizate de natură trebuie să înlocuiască această lipsă (să împle această lacună) prin un esercițiu continuu și prin atențiune. Fieacare sunet pe care organele vorbirei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și care iar nu se poate restitui decât totuși numai ca în zbor, fără de-a-ți [fi] permis să arăți în acest proces silință or chiar oboseală, căci aceasta ar nimici la moment toată impresiunea. LEGEA ACCENTULUI LOGIC Cultivarea tonului articulat și a vocei, ca material pe[ntru] orce reprezentare poetică, au constituit primul ciclu a părții noastre spețiale. Dar acest corp domnit și format prin o tehnică sistematică trebuie să manifeste și un suflet. Acest suflet e coprinsul spiritual, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Accentul simbolic însă își are și el scala sa. El se arată în forma sa primitivă, adică în cea mai nemijlocită, atuncea când predă vorbe cari imită și zugrăvesc sunete nearticulate. Fiecare limbă posedă astfel de espresiuni, în care sunetul articulat reflectă tonuri nearticulate auzite de ureche și ne însemnează astfel imitativ întreaga impresiunea a lor (ciripește, scârție, foșăie, urlă, fâșâie, șuieră). Însă aceste espresiuni aparțin începutului limbelor; omul, care caută a reda prin sunetul articulat întreaga abondanță a impresiunei, își
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de espresiuni, în care sunetul articulat reflectă tonuri nearticulate auzite de ureche și ne însemnează astfel imitativ întreaga impresiunea a lor (ciripește, scârție, foșăie, urlă, fâșâie, șuieră). Însă aceste espresiuni aparțin începutului limbelor; omul, care caută a reda prin sunetul articulat întreaga abondanță a impresiunei, își îndreaptă sub presiunea acestui stimul atențiunea sa asupra acelor obiecte cari, prin sunete auzibile, nearticulate îl silesc de-a forma după el pe cele corespunzătoare articulate. În această activitatea primitivă omul nu e formător de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
începutului limbelor; omul, care caută a reda prin sunetul articulat întreaga abondanță a impresiunei, își îndreaptă sub presiunea acestui stimul atențiunea sa asupra acelor obiecte cari, prin sunete auzibile, nearticulate îl silesc de-a forma după el pe cele corespunzătoare articulate. În această activitatea primitivă omul nu e formător de limbă decât într-o măsură minimă, căci el imita numai tonul auzit în elementul tonului articulat și nu redă în sunet impresiunea ideală pe care un obiect [o] face asupra sufletului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari, prin sunete auzibile, nearticulate îl silesc de-a forma după el pe cele corespunzătoare articulate. În această activitatea primitivă omul nu e formător de limbă decât într-o măsură minimă, căci el imita numai tonul auzit în elementul tonului articulat și nu redă în sunet impresiunea ideală pe care un obiect [o] face asupra sufletului său. Aceste espresiuni ni arată simțul limbistic în primul său stadiu, și în decursul dezvoltărei limbistice nu ni se prezintă decât ca niște reste, niște
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nici natura acestui stadiu, nici problema actorului, care are într-adevăr de-a face sensibil și intuitiv pentru auditor semnul, în sine indiferent, al vorbei, nu are însă de-a ridica elementul neorganic al zgomotului asupra elementului organic al tonului articulat. Întru reproducerea sunetelor nearticulate prin cele articulate rămâne totdeuna o contradicțiune, pentru că cele dintâi nu pot niciodată să se consume cu desăvârșire în cele din urmă; și de-aceea, pe acest stadiu primitiv, accentul simbolic întru esprimarea unor asemenea cuvinte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care are într-adevăr de-a face sensibil și intuitiv pentru auditor semnul, în sine indiferent, al vorbei, nu are însă de-a ridica elementul neorganic al zgomotului asupra elementului organic al tonului articulat. Întru reproducerea sunetelor nearticulate prin cele articulate rămâne totdeuna o contradicțiune, pentru că cele dintâi nu pot niciodată să se consume cu desăvârșire în cele din urmă; și de-aceea, pe acest stadiu primitiv, accentul simbolic întru esprimarea unor asemenea cuvinte are de-a eleva mai mult elementul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rămâne totdeuna o contradicțiune, pentru că cele dintâi nu pot niciodată să se consume cu desăvârșire în cele din urmă; și de-aceea, pe acest stadiu primitiv, accentul simbolic întru esprimarea unor asemenea cuvinte are de-a eleva mai mult elementul articulat, adică mai mult elementul [ne]imitativ decât pe cel imitativ, se-nțelege de sine când o intențiune deosebită a poetului n-ar conditiționa contrariile. Așadar pe treapta aceasta accentul simbolic trebuie să se întrebuințeze cu precauțiune și moderațiune mare, pentru că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cere cea mai însemnată măsură de simț simbolic și de putere creatorie. Espresiunile cari înseamnă fenomenele lumei sensuale și a universului natural sânt mult mai înrudite cu materia (Inhalt ) lor prin sine însele, adică prin natura elementelor lor, a sunetelor articulate; pe când cuvintele acelea cari esprimă intuițiuni nesensibile, abstracte, se prezintă închipuirei noastre mai mult ca niște semne a căror sunete nu au cu sensul pe care-l esprimă decât prea puțină sau nici o înrudire. Limba în dezvoltarea sa a purces
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
partea de întreg), dar nu este nici individualul romantic al secolului XIX, care nu poartă în el generalul sau investitura lui. Această mathesis universalis, pe care o proclamam într-o manieră lirică în tinerețe, o regăsesc acum, la sfârșitul drumului, articulată și împlinită, prin modelul ontologic și cele cinci idei-operatori." Vineri, 21 noiembrie 1980 Înainte de prânz, Noica m-a chemat să-i sparg lemne, drept pedeapsă că nu am vrut să fac plimbarea de dimineață. Mă aștepta împreună cu un tânăr de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]