3,375 matches
-
și rochie neagră și ușoară, care părea să-i plutească În jurul trupului, luaseră cina cu spaghete, pizza și vin alb, se plimbaseră până la capătul Vămii și se sărutaseră la douăsprezece fix, tremurând de frig, pe când un castel de focuri de artificii colora bubuind cerul spre Giudecca, apoi se Întorseseră În tihnă la hotel, ținându-se de mână pe străzile pustii. De atunci, Veneția fusese mereu pentru Faulques suma imaginilor din noaptea aceea unică: lumini difuze prin ceață, fulgi palizi de nea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cazuri. Travestirea implică, așadar, o metamorfoză observată de către spectatori, metamorfoză ale cărei forme de manifestare, mai mult sau mai puțin evidente, depind de opțiunea regizorală. Unii regizori se mulțumesc să marcheze „transformarea” doar prin câteva semne, tocmai pentru a sublinia artificiul procedeului; alții, dimpotrivă, sporesc detaliile, insistând asupra travestirii ca sursă de ambiguitate, de confuzie și de incertitudine. Oare ce-mi văd ochii? El să fie? Ce vrea să spună travestindu-se astfel? Dincolo de motivațiile strategice, travestirea „bruiază” identitatea persoanei, îi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
-l pândesc. Verde Verdele corespunde naturii, creației originare. Culoarea vegetației, simbolizează viața. El opune forței roșului (care de asemenea simbolizează viața) calmul și permanența. Verdele constituie o întoarcere la starea primordială. În vis, pledează pentru autenticitate, și nu pentru folosirea artificiilor. Se detașează de om și de creațiile sale și reprezintă, din acest punct de vedere, o etapă anterioară modernizării. Verdele personifică și speranța, natura care reînverzește după cele mai teribile cataclisme și permisiunea («a avea undă verdeă) de a îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
ghips (2); gros (2); lemn (2); de lemne (2); lovitură (2); mamă (2); membre (2); mîini (2); nădejde (2); pereche (2); plimbare (2); prietenie (2); soț (2); spinare (2); sport (2); stîng (2); sulina (2); ajută; alinare; apucare; armat; articulație; artificiul; atingere; ață; de aur; autocontrol; bani; băiat; binevoitor; brad; brand; braț; bronzat; buchet; bunătatea; călduros; coapsă; complet; conexiune; copil; corp uman; creangă; culturism; cununie; de cupă; a se cuprinde; cuprindere; cuprins; deschis; drac; drăgălășenie; de Dunăre; Dunărea; dur; durere; extensie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); nepermis (2); nou (2); nu (2); om (2); ți-i permiți (2); persoană (2); poate (2); prietenos (2); sentiment (2); telefon (2); timp (2); țigări (2); vechi (2); la vedere (2); Zara (2); accesibil; alimente; an; apartament; argint; argintul; artificiu; așteptat; avuție; banul; băiat; benzină; BMW; brand; bună calitate; ca aurul; de calitate; calitate bună; calitate proastă; casa; castel; ceva ce nu; chiria; comoară; copii; copilul; cosmetice; costă; de ce; degeaba; destin; dezamăgire; dificil; dispreț; dor; dubii; duios; Dumnezeu; durabil; e
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
marketingului a continuat și am asistat la apariția de noi categorii specifice: e-marketing - este o formă deosebit de eficientă în cercetarea de marketing deoarece furnizează informații suplimentare despre consumator, obiceiurile de consum și comportamentul lui declarat, efectiv, pr in numeroase artificii tehnice care colectează date extrem de prețioase despre target: cookie-uri, spyware, log-urile din baza de date etc. Majoritatea afacerilor au dimens iune globală, se desfășoară la scară globală, celebra țesătură de păianjen fiind „vinov ată” de comunicarea fără frontiere; marketing virtual
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
și postcolonialism este evidențiată, prin vocile lui Chela Sandoval sau Radhika Gajjala: împotrivirea la conceptul universal de feminitate și promovarea diferenței, a localismului și a marginalității. tc "" Capitolul 1tc "Capitolul 1" Corpul intermediar: cyborgultc "Corpul intermediar\: cyborgul" Concepte-cheie: organism, mașină, artificiu, neocartezianism, hibridizare, proteză, dorință, întrupare, evoluție, neodarwinism, mecanologie, infomedicină Teoreticieni-cheie: Gilles Deleuze, Félix Guattari, Michael Heim, Robert Wilson, Allucqère Stone, Stelarc 1.1. Raportarea ființei umane la tehnologietc "1.1. Raportarea ființei umane la tehnologie" Una dintre ipostazierile ontologiei virtuale
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sau a fizicului organic. Automatizarea caracteristică mașinilor automate se întâlnește cu animarea, nu doar în înțelesul de animație sau de desen animat, ci și de animism, redefinind procesele mișcării și ale însuflețirii (animaă prin combinarea dintre domeniul viului și inginerie. Artificiul și automatul continuă să se manifeste în rețelele cibernetice de comunicare în cadrul cărora se observă o combinare între intervenția umană și automatizarea browser-elor și a programelor artificial-evolutive. Circuitul informatic este o convergență a tehnologiilor inteligente (vezi Ross, 1994Ă, răspunzând prin
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
natură. Depășind opoziția facilă dintre artificial și natural sau biologic, noii „monștri” digitali, existențiali sau fictivi, de la cyborgi la viruși electronici și la entități ale vieții și ale inteligenței artificiale, ființe pe jumătate vii, pe jumătate sintetice, marchează hibridizarea dintre artificiu și organicitate. Adesea, logica mașinilor și a numerelor, a calcului și a simbolului informatic este privită adesea ca un fenomen de impunere a „naturalului” în contextul dispariției „adevăratului” natural, automatul și automatizarea fiind devaluate. În viziunea acestui capitol însă, artificialul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
realității neafectate de intervenția activă a omului. Această interpretare predomină în filosofia occidentală și conduce către direcția acționismului din cadrul numeroaselor tipuri de umanism apărute de-a lungul istoriei. Filosofia virtualului tehnologic se delimitează și de această poziție care autorizează proeminența artificiului (a ceea ce poate să fieă asupra naturii (a ceea ce esteă. Prin chiar această diferențiere, se pot valorifica ambele regimuri ontologice într-un proces de fuziune a (postăumanului și a naturalului, a operaționalului și a organicului, a digitalului și a visceralului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
constituie, în contextele tehnologiilor digitale, concretizarea tendinței de valorificare a experiențelor artificiale sau tehnologice drept experiențe naturale, nemediate, ceea ce, la o extremă, poate însemna într-adevăr denaturare și „efect” hiperreal, în terminologie baudrillardiană. În special prin tehnicile simulării cibernetice, naturalizarea artificiului sau a artefactului se desprinde de accepții precedente ale artificialului precum falsitatea sau disimularea, configurând noi teritorii ale corporealității, ca natura asistată de calculator sau viața artificială (vezi mai josă. Întretăierile ontologice dintre corporal-biologic și tehnologic-informațional sunt întemeiate pe o
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sunt procese propuse adesea, în contextele simulărilor cibernetice, ca o alternativă, mai confortabilă chiar, a naturalului. Realitatea virtuală este numită, în diacronia utilizării sintagmei, realitate artificială, calificare care atrage după sine echivalarea dintre artificial și virtual, în cadrul realului însuși. Totuși, artificiul cibernetic rămâne un construct uman și nu se vrea situat la polul opus al naturalului sau al biologicului. Dimpotrivă, se urmărește ca artificiul cibernetic să suplimenteze natura, fiind ipostaziat ca o a doua natură, una tehnologică: artificialului nu îi mai
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sintagmei, realitate artificială, calificare care atrage după sine echivalarea dintre artificial și virtual, în cadrul realului însuși. Totuși, artificiul cibernetic rămâne un construct uman și nu se vrea situat la polul opus al naturalului sau al biologicului. Dimpotrivă, se urmărește ca artificiul cibernetic să suplimenteze natura, fiind ipostaziat ca o a doua natură, una tehnologică: artificialului nu îi mai revine rolul de substitut al naturalului sau al organicului (ca în gândirea modernist-industrialăă, ci de complinire a acestuia. Dacă iluminiștii au recurs la
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de a ne crea proprii succesori”. (Levy, 1992Ă. Aceasta este una dintre declarațiile „tari” ale promotorilor vieții artificiale. Dacă pentru Aristotel sufletul constituia deopotrivă principiul vieții și mărturia supremației față de mașini, lucrurile s-au schimbat radical pentru susținătorii vieții sintetice: artificiul poate constitui de data aceasta motorul vieții. În timp ce orologiul a marcat în diacronie trecerea de la uneltele simple la mecanisme complexe, creaturile vieții artificiale sunt considerate a trece dincolo de mecanică sau de industrie. Pe când omul a învățat de la mașinile-mecanisme modul funcțional
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
destul spațiu de manevră pentru a avea libertatea să spună: „Vorbeam în general, nu mă refeream la niște persoane anume”. În acest fel, liderii companiei pot deseori să dezlănțuie izbucniri usturătoare, saturate de cuvinte obscene, dar să scape, printr-un artificiu, de acuzațiile de agresiune verbală împotriva angajaților individuali. Iată un exemplu. Paula s-a alăturat unui grup al colegilor săi pentru ședința săptămânală a diviziei de Promovare a Noilor Produse. Șeful, care tocmai a văzut niște cifre proaste din primul
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
l-ar sancționa dacă ar judeca greșit, decât În cele ale unui Învățat la catedra sa, speculații care nu produc nici un efect practic, satisfăcând doar vanitatea, cu atât mai mult cu cât sunt Îndepărtate de simțul comun și necesită mult artificiu Încercarea de a le face verosimile.” Faptul că nu agreează metoda analogiei reiese cu destulă claritate și din următoarea remarcă făcută Într-un răspuns la Întrebările care au Însoțit a doua ediție a Meditațiilor: „Există mai multă analogie sau raportare
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
multă jonglerie, prea multă abilitate, în lucrurile capitale. Acrobatul l-a înlocuit pe artist, filozoful însuși nu e decât un pedant care se bâțâie” (II, 94). Cioran, el însuși epigon (căci cine mai mult decât el știe că totul e artificiu), încearcă o reîntemeiere a ființei. Ființa poate avea acces la adevăr prin suferință: e soluția celor neputincioși, a celor care nu mai cred pentru că știu, a celor care refuză artificiul chiar în timp ce-l folosesc. Reversul ironic este că nici un adevăr
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
căci cine mai mult decât el știe că totul e artificiu), încearcă o reîntemeiere a ființei. Ființa poate avea acces la adevăr prin suferință: e soluția celor neputincioși, a celor care nu mai cred pentru că știu, a celor care refuză artificiul chiar în timp ce-l folosesc. Reversul ironic este că nici un adevăr nu se întemeiază pe suferință și, de altfel, pe nimic altceva. Pe nici o negativitate, oricum. Și atunci, strigătul devine râs histrionic. E un joc la puterea a doua, căci Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
autentifica. În absența altei metode, mistificarea care se relevă ca denunțare a sinelui, o denunțare fără rest, capătă valoare de adevăr. Cioran s-a despărțit de Valéry, o spune de câteva ori, tocmai pentru că a înțeles pericolul refugiului glorios în artificiu. „Să fugim de strălucire ca de ciumă” (II, 42), citim într-un loc. „Mă interesează adevărul, nu expresia pentru sine”, fuseseră cuvintele care pregăteau acest îndemn. Lui Valéry, de la care a învățat stilul, Cioran îi reproșează tocmai piruetele și trucurile
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
comentează Cioran: „Așadar a luat drept joc revirimentul de la sfârșit! N-a înțeles nimic ș...ț” (III, 163-164). Cioran este dezamăgit, în fapt, pentru că un excurs existențial, măcinat de contradicții, întemeiat de palinodii și antinomii, e considerat simplă acrobație, joc, artificiu. În realitate, ar vrea să spună, el se torturează sau se sfâșie. Sunt cuvinte pe care el însuși le folosește și care vorbesc despre modul său de a se întemeia. Cu atât mai mare îi este dezamăgirea când suferința îi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
scriitori, nu literați. Un mare scriitor trăiește în limbaj; nu e preocupat de el din exterior. Nu meditează asupra stilului; își are stilul propriu. Se naște cu stilul lui” (I, 288). Dincolo de faptul că Cioran își suspectează propria scriitură de artificiu și de codul pe care și-l instituie, opțiunea lui e transparentă. În plus, sunt cunoscute atacurile lui adresate lui Valéry: „Omul care mi-a făcut cel mai mult rău este Valéry. Am avut naivitatea să cred, ca el, că
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sentimental ce ești, văd că matale ai grijă numai de niște oameni și nu de toți oamenii... În al doilea rînd, Nea Matei, pentru Dumnezeu, revoluția nu venise așa, ca o chermeză, cu costumați, cu dansuri erotice, cu focuri de artificii...! Venise pentru că toată lumea ajunsese la capătul puterii și răbdării, pentru că nu se mai putea așa și se spera un altfel. E adevărat? Matei: Da, domnule, e adevărat. Marieta: Vezi că te zăpăcește de cap... are el niște scheme... că dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
stratul imagistic al structurii poetice. Reflexivitatea este una din caracteristicile poeziei de azi, indiferent dacă sensibilizează ideea sau dacă poetul ne încântă prin proiecția imaginii, fiind preocupat de "cuvânt", de măsura comunicării prin "cuvânt". De semnalat procesul de conceptualizare prin artificiul retoric sau printr-o concentrare a versurilor. "Limba devine sintetică, devine fidelă față de realitatea psihica 12. Asimilarea tradiției, a temelor și a problematicii cuprinse în perioada interbelică, filtrate prin sensibilitatea modernă, este o altă trăsătură a creației poetice de astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vers își face loc direct: "mă cunoaște lumea/ ăla-s care scriu/ ăla ce-ndulcește/ lemnul de sicriu/ ăla ca deșertul/ și ca arabescul/ suflet de cămilă/ Ion Nicolescu". În ciuda încercării de a-și reprezenta mental lumea sub forma unui artificiu scenic, poetul parcă nu ar vorbi despre el, ci despre un dublu al său în raport cu ea, rupând în permanență vraja sau starea elegiacă pe care-o tot invocă, ea intrând în ordinea naturală a lumii. Un oficiu al retoricii cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de mulți cu pretenții de noutate, dar cu efecte artistice inferioare. O mostră exemplară, de pildă, de teatru minimalism rămâne pentru mine Năpasta, o capodoperă a lui Alexa Visarion, în care simplitatea mizei în scenă e rezultatul epurării spectacolului de artificii complementare. Minimalismul nu e aici expresiea sărăciei de fantezie și mijloace, ci a tanscenderii dramei lui Caragiale, acuzată de critici precum Pompiliu Constantinescu ca fiind un abuz de clișee literare, într-un registru de ceremonial tragic prin condensarea în interior
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]