KorAP: Find »[drukola/base=asistentă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...333 >

8,316 matches

Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134

interior. - Bună ziua! salută ea privind acea femeie. Când asistenta a întors capul către ea, Emanuela și-a dat seama că o știe din vedere și, imediat, și-a amintit că și aceasta o cunoaște pe ea. Atâta doar că tresărirea asistentei și felul în care a privit-o, au convins-o pe Emanuela că știe ceva, dar că va ascunde de ea acel ceva, iar tremurul vocii, când i-a răspuns la salut, a alertat-o și a introdus-o „în

ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
întrebare! Am o finuță aici și cunoașteți această situație. Dar, curios... De ce mă întrebați ce fac aici? Erați obișnuită să mă vedeți zilnic în ultima vreme chiar pe aici... - Mă scuzați...! Ăăă..., aveți dreptate, dar credeam..., credeam că știți..., îngăimă asistenta devenind tot mai lividă, dându-și seama că a vorbit mai mult decât trebuia. - Ce să știu?... Ce ar trebui să știu? Ce s-a întâmplat? Vorbiți odată! S-a întâmplat ceva rău cu fina mea? rosti Emanuela întrebările ridicând

ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
Ce să știu?... Ce ar trebui să știu? Ce s-a întâmplat? Vorbiți odată! S-a întâmplat ceva rău cu fina mea? rosti Emanuela întrebările ridicând tonul pe măsură ce simțea că-și pierde cumpătul. - Eu nu, noi... nu știm nimic, răspunse asistenta privind-o speriată pe Emanuela. În ochii ei plutea teama. Se simțea depășită de situație. - Vorbește, femeie, odată! Ce bâigui acolo? Ce naiba ai?... Unde este fetița mea? Emanuela tremura de nervi. Merse la ușă și strigă: - Nu este nimeni sănătos

ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
Nu este nimeni sănătos la cap în acest spital? Nu poate nimeni să-mi dea și mie niște relații? Nimeni nu poate să mă lămurească? Răsunară întrebările pe tot holul, dar nimeni nu-i răspunse. Se întoarse din nou către asistentă. Aceasta, rămasă în același loc, nemișcată, părea că este hipnotizată. - Spune-mi, femeie! Te implor! Unde-i copila? Neprimind nici un răspuns și văzând că asistenta nu reacționează în niciun fel, Emanuela își pierdu cumpătul. Reacționă neașteptat de repede și de

ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
Răsunară întrebările pe tot holul, dar nimeni nu-i răspunse. Se întoarse din nou către asistentă. Aceasta, rămasă în același loc, nemișcată, părea că este hipnotizată. - Spune-mi, femeie! Te implor! Unde-i copila? Neprimind nici un răspuns și văzând că asistenta nu reacționează în niciun fel, Emanuela își pierdu cumpătul. Reacționă neașteptat de repede și de violent. Își repezi mâna direct în pieptul asistentei și o strânse în forță de halat, zgâlțâind-o cu putere și strigând la ea: - Vorbește o dată

ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
că este hipnotizată. - Spune-mi, femeie! Te implor! Unde-i copila? Neprimind nici un răspuns și văzând că asistenta nu reacționează în niciun fel, Emanuela își pierdu cumpătul. Reacționă neașteptat de repede și de violent. Își repezi mâna direct în pieptul asistentei și o strânse în forță de halat, zgâlțâind-o cu putere și strigând la ea: - Vorbește o dată, nenorocito! Unde este fata? Vă distrug! Vă distrug pe toate! Asistenta a făcut ochii mari, tremurând de teama că următorul pas al Emanuelei

ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
neașteptat de repede și de violent. Își repezi mâna direct în pieptul asistentei și o strânse în forță de halat, zgâlțâind-o cu putere și strigând la ea: - Vorbește o dată, nenorocito! Unde este fata? Vă distrug! Vă distrug pe toate! Asistenta a făcut ochii mari, tremurând de teama că următorul pas al Emanuelei ar fi să o lovească. Găsindu-și cu greu cuvintele, spuse cu glas sugrumat: - Doamna doctor Străinu... Noi nu avem... Ea este..., este singura care știe ce se

ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
ar fi să o lovească. Găsindu-și cu greu cuvintele, spuse cu glas sugrumat: - Doamna doctor Străinu... Noi nu avem... Ea este..., este singura care știe ce se întâmplă.... Numai ea vă poate da informații. Noi nu avem voie, spuse asistenta tremurând ca o frunză în vânt. Acum..., acum ea este plecată din spital. Este la un colocviu, încheie ea și izbucni în lacrimi... Emanuela o privi uluită și desfăcu strânsoarea degetelor de pe halat. Împinse în pieptul femeii din fața sa, abia

ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
lovească, precum simțise un impuls de moment. O privi cu silă și îi întoarse spatele. În clipa aceea îi veni în minte un gând nebunesc. Își cercetă nervoasă ceasul. Era ora paisprezece și zece minute. Se întoarse din nou cu fața la asistentă. Aceasta făcu doi pași înapoi, cuprinsă de teamă. - Se mai întoarce astăzi? La ce oră? plecară întrebările pline de furia ce-o măcina. - Nu știu... Vă rog să mă crede-ți că nu știu! - Bine, o voi aștepta, răspunse Emanuela

ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
Corola-blog/BlogPost/376314_a_377643

a ne revedea în port. Eu nimeresc aproape de centru medical și am norocul să fiu examinat aproape imediat. Medicul, un bărbat înalt și deșirat, cu o mină de om plictisit, îmi cere să mă dezbrac complet, întreținându-se cu o asistentă planturoasă. - Numele și prenumele? Vrea să mai știe anul nașterii, locul, domiciliu și naționalitatea. Îmi ia tensiunea, mă ascultă cu stetoscopul, mă lovește cu un ciocănel deasupra și dedesuptul genunchilor, îmi face un vaccin, apoi îmi cere să mă îmbrac

DRUMUL APELOR, 33 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376314_a_377643]
Corola-blog/BlogPost/376331_a_377660

de faptul că n-ar vrea să vină și Thomas! - Da, și mie mi se pare riscant! - Cred că până la urmă îl va invita și pe el! A reușit să-l convingă și pe medic, apoi pe bonă și pe asistentă! Tu ai aceptat? - Am scăldat-o. - Eu zic că ar trebui să accepți. Mi-ar fi foarte greu fără tine! Și-și completează cuvintele c-o îmbrățișare scurtă și cu un sărut, întrerupt de ciocănitul discret al lui David ( presupun

DRUMUL APELOR, 45 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376331_a_377660]
Corola-blog/BlogPost/376339_a_377668

61 ( ROMAN FOILETON ) Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017 Toate Articolele Autorului Plec de la Thomson la braț cu Ingrid. Dorește să-l cunosc mai bine pe Pierre. Medicul personal tocmai îl consultă ajutat de asistentă. Amândoi sunt români și mi se par foarte pricepuți. Apariția noastră nu-i surprinde. - Sunt probleme, doctore? întreabă Ingrid îngrijorată. Doctorul zâmește. - Nici vorbă. Îi fac consultul de rutină. E sănătos tun! - A plâns toată dimineața! De aceea vă întreb

DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376339_a_377668]
pricepuți. Apariția noastră nu-i surprinde. - Sunt probleme, doctore? întreabă Ingrid îngrijorată. Doctorul zâmește. - Nici vorbă. Îi fac consultul de rutină. E sănătos tun! - A plâns toată dimineața! De aceea vă întreb? - Cred că i-a fost foame, îi explică asistenta, fiindcă după ce ați plecat a băut două sticulțe cu lapte! - La vârsta asta, continuă medicul, fac doar ce vor ei. Hotărăsc singuri când vor să mănânce, să doarmă ori să facă pipi! Nu vă speriați! - Mi s-a părut un

DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376339_a_377668]
plictisesc cu asta. Începând de azi o să-l vedeți mai des! Medicul se retrage împleticindu-se, neșiind dacă Ingrid glumește sau își bate joc de dânsul. - Eu și Ioana ne retragem la o cafea, dacă nu vă deranjează! ( Ioana fiind asistenta ) - Foarte bine. Rămân eu cu George. După ieșirea celor doi, Ingrid mă îmbrățișează spontan. - De când aștept clipa asta! Pierre începe să scâncească în pătuț. - Nu cumva e gelos? întreb. - E foarte posesiv! râde ea, luându-l în brațe. Mămica nu

DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376339_a_377668]
Corola-blog/BlogPost/376446_a_377775

nu pregăteai plicul cu bani (bani aveau cu toții, dar nu prea aveau ce să cumpere cu ei), ci țigări sau cafea - valută forte. Spre deosebire de alte orașe, în Constanța -oraș de vaporeni- se mai găsea așa ceva. Banii erau necesari doar pentru asistente, surori, infirmiere - ca și astăzi de altfel. Un sfat bun în orice epocă: dacă se întâmplă să te internezi pe neașteptate, direct de la urgență, primul lucru pe care trebuie să-l rezolve însoțitorul este nu să aducă de acasă pijamale

SPITALUL DE IERI ŞI DE AZI de DAN NOREA în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376446_a_377775]
invizibil. Revin în '88. Pentru medicul ce urma să o opereze pe Leni pregătisem, pentru început, un pachet de cafea în vid. Doar că nu reușeam să îi dau pachetul, avea program de vizite, înconjurat tot timpul de studenți și asistente. Până mi-a observat fâstâceala și m-a întrebat de față cu toți: - Ce ai dom'le, acolo, sub halat ? - Păi, uitați ! și am dat un pic halatul la o parte. A început să râdă: - Dă dom'le încoace cărămida

SPITALUL DE IERI ŞI DE AZI de DAN NOREA în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376446_a_377775]
doi copii cărora le fusesem profesor de informatică. Altfel, diferența socială dintre noi era ca de la cer la pământ. Sau, pe vremea aceea, ca de la ditamai măcelarul la un umil profesor universitar. Prin 2002, am internat-o pe maică-mea. Asistenta din tura de noapte se uită la noi și zice cu bunăvoință, generată de o bancnotă în buzunarul halatului: - La stadiul în care este, cred că ar fi bine să rămână doamna ca însoțitor, că eu nu pot să mă

SPITALUL DE IERI ŞI DE AZI de DAN NOREA în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376446_a_377775]
și plătim taxa de însoțitor. La întoarcere: - Care e patul însoțitoarei ? - Momentan n-avem niciunul liber. Și uite așa, pe banii ei, a stat Leni în picioare o noapte întreagă și s-a ocupat de toate bolnavele din salon. Fiindcă asistenta, normal, nici n-a călcat pe acolo. De ce îți povestesc asemenea aberații spitalicești ? Pentru că, așa cum îți spuneam, tocmai a născut fiica mea și am mai adăugat câteva la colecție. Cum bine spuneai, portarul unui spital e un adevărat bau-bau. Nu

SPITALUL DE IERI ŞI DE AZI de DAN NOREA în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376446_a_377775]
Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904

cu respirația întretăiată într-un râs năvalnic. Aplauze? De unde veneau? Andreea aruncă o privire în jur. La o masa erau așezați vreo doi, trei pacienți care, chiar dacă îi priveau, din cauza diagnosticului, nu înțelegeau ce se întâmplă. De pe culoar însă, două asistente și medicul de secție, urmăreau încântați „spectacolul”. Bravo! Bravo ! Andreea și domnul Rothe vor fi parteneri de dans la Carnavalul de joi. Carnaval? Se întrebă Andreea. Oh, nu... În primul rând, nu îi plăceau festivitățile cu aglomerația lor și apoi

ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
Oh, eu? Eu.... nu pot...!, îngăimă gândindu-se la o scuză plauzibilă. - De ce? De ce nu poți veni, Andreea? La niciun Carnaval nu ai participat. Acum ai ocazia sa fii alături de noi și sper că nu ne dezamăgești, zise una dintre asistente. - Doar odată în an avem Carnaval și nimeni nu trebuie să lipsească, mai spuse o colegă. Așa că lasă vorba și vino. Te vom înscrie în lista de dansatori împreună cu dl. Rothe. Gândește-te la bucuria pe care i-o faci

ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
Corola-blog/BlogPost/375955_a_377284

o prealabilă și inevitabilă explicație a mărunțelului, urmată de un cântec monoton al solistei, în timp ce dansatoarele tinere se onduiau în ritmul tobei. Ritmul era lent, dominat de toba, iar fluierul și surcelele erau acoperite de glasul solistei. Spre surprinderea mea, asistenta părea captivata, iar vre-o zece persoane fotografiau spectacolul. Lîngă mine era o doamnă drăguță, finuță, care repeta unele cântece și filma dansurile. Tot surprinzător, dansatoarea cea mai frumoasă zâmbea doamnei, iar asemănarea izbitoare dintre ele, demonstra evident o relație

DANSURI INDIENE LA....... BUȘTENI de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375955_a_377284]
Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293

casă și fără să uite a-i lăsa un mic bacșiș vânzătoarei, semn de mare mulțumire. Salută și plecă în grabă. Au ajuns la spital în timpul programat și, totuși, au urcat în grabă la etajul unu. Au fost întâmpinați de asistenta de etaj și infirmiera de serviciu. - Bună ziua, salută Emanuela cu zâmbetul pe buze! Ce face finuța mea? - Este bine, doamna Romașcanu și, cred eu, chiar... nerăbdătoare. De dimineață este, toată, un zâmbet. Este o minune de fetiță! Dar, poftiți! Mergeți

ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
doamnă! Poate aveți un halat, ceva, să-și pună pe ea..., femeia aceasta... Nu poate apărea în fața preotului așa... și cu acele iritații, defilând pe aici...! Doamna asistentă, vă rog și pe dumneavoastră, schimbă Emanuela direcția și rugămintea către o asistentă ce tocmai intrase pe ușă, să vă dați cu părerea despre... infecția acestei doamne...! Priviți aici!... Credeți că poate prezenta un pericol pentru fetiță? Potrivit tradiției, va trebui să-i pun, la un moment dat, fetița în brațe și... - O

ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
întrebă el, imediat, întinzând mâna în pătuț și atingând obrăjorii fetiței. Aceasta îi răspunse cu un zâmbet, de parcă ar fi înțeles că pentru ea venise. Fără veste, încăperea se umplu de îndată. Pe lângă cei ce o însoțeau pe Emanuela, veniseră asistente, infirmiere, doctorița Străinu, funcționarul de la Registratură și alte două - trei persoane necunoscute, probabil medici ai secției. Preotul făcu un semn blând cu mâna către cei prezenți. Toată lumea tăcu de îndată și în liniștea ce puse stăpânire pe salon, el vorbi

ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
Corola-blog/BlogPost/376117_a_377446

farmecului în formă umană. De aici începe drumul cunoașterii, pe cât admite cunoașterea actrița Carmen Tănase. A urmat, între 1980 și 1984, cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București secția Actorie, clasa profesoarei Olga Tudorache și a asistentei Adriana Popovici. A fost colegă de promoție cu Bogdan Gheorghiu, Radu Duda (Alteța Sa Regala Principele Radu al Romaniei), Patricia Grigoriu, Marina Procopie, Dan Bădărău, Carmen Ciorcilă, Mihai Verbițchi și (de la clasa Sandei Manu) Oana Pellea, Carmen Trocan, Mioara Ifrim, Luminița

CARMEN TĂNASE. DRUMUL CUNOAŞTERII ACTRIŢEI ÎNCEPE DE LA FRUMUSEŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376117_a_377446]