2,113 matches
-
de Afganistan spre India pentru a face cercetări științifice. Al-Khwarizmi a pus pentru prima oară în evidență metodic și sistematic algebra și a fost primul care a folosit cifra zero în matematică. Pe lângă matematică, acesta a studiat și geografia și astronomia. El a cercetat structura Pământului, iar pentru a calcula diametrul Pământului, a fost înzestrat cu o comisie de către calif. Akșemsettin sau Șeyh Mehmet Șemsettin Bin Hamza este unul dintre cei mai mari sufiți ai secolului al XV-lea. În anul
Oameni de știință musulmani () [Corola-website/Science/333602_a_334931]
-
cea a dominației selgiucide, unul dintre sultanii selgiucizi însărcinându-l chiar cu reformarea calendarului, pentru a-l pune în conformitate cu cele mai precise date astronomice. Faptul denotă celebritatea la care ajunsese încă de tânăr, datorită contribuțiilor sale în domeniul matematicii și astronomiei. S e pare că acest fapt este singurul eveniment consemnat cu certitudine din viața sa. Contemporanii săi îl apreciază drept un mare savant, filosof și exponent al învățăturii grecești, dar niciunul nu se referă la el ca poet. Prima referire
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
dar niciunul nu se referă la el ca poet. Prima referire la Omar Khayyam, ca poet, provine d ela o compilație arabă, scrisă pe la 1176, el fiind considerat unul dintre poeții Khorassanului, om fără egal în vremea sa în domeniul astronomiei și filosofiei. Într-o istorie a filosofiei, compusă pe la 1221, este prezentat drept ca un adept al culturii și științei grecești, dar și autor al unor versuri , pline de erezii”. Prima traducere a robaiurilor lui Omar Khayyam, de fapt o
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
1866 și 1868, în care au fost decernate câte două medalii, ale câtorva ani în care nu au fost decernate deloc, acest ritm a continuat până în 1963. Din 1964, sunt remise câte două medalii în fiecare an, una în domeniul astronomiei, iar cealaltă în cel al geofizicii. 1824-1850 1851-1900 1901-1950 1951-2000 2001- În două ocazii, au fost decernate și medalii de argint, însă această idee a fost rapid abandonată.
Medalia de Aur a Royal Astronomical Society () [Corola-website/Science/333070_a_334399]
-
Geodezia - știința măsurătorii și reprezentării suprafeței terestre - este una din cele mai vechi științe și prin aceasta una din pietrele de temelie ale dezvoltării științei și tehnicii. Geodezia, astronomia și matematica sunt științe strâns legate între ele. Evoluția geodeziei a fost marcată printr-o serie de perioade care s-au succedat și s-au deosebit calitativ între ele. Astfel, se pot caracteriza cele mai importante perioade, relativ distincte, de
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
al Serbiei, își construiau colibele cu o secțiune de baza trapezoidală, cu ajutorul sforilor și bețelor. Deși nu există dovezi scrise, construcțiile megalitice realizate în perioada 4000-1500 î.Hr. (ansamblul Stonehenge, de exemplu), demonstrează existența, în acea perioadă, a unor cunoștințe de astronomie, geometrie și de măsurare. La momentul extinderii orașelor și agriculturii cu tehnicile lor de irigare, este foarte probabil ca asirienii și babilonienii să fi dispus de specialiști în măsurători. Cea mai veche reprezentare a unui teritoriu este un plan de
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
numit de Cicero „"tatăl istoriei"”, spunea ca egiptenii aveau un adevărat plan cadastral în anul 1700 î.Hr. De altfel și marile construcții cum ar fi piramidele, templele (Complexul Dendera de exemplu) etc. rămase de la vechii egipteni dovedesc temeinice cunoștiințe de astronomie, arhitectură și geometrie. Astfel marea piramidă a lui Khufu din Giza, construită în anii 2700 î.Hr., are ca bază un pătrat, trasat perfect, cu laturile orientate pe direcția punctelor cardinale magnetice. Cea mai veche hartă păstrată până în prezent este realizată
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
lui, a fost încă din antichitate considerată ca fiind rotundă. Mari gânditori precum Pitagora, Thales din Milet, Eratostene au susținut acest lucru. Thales din Milet (640 î.Hr. - 550 î.Hr.) a fost un filozof grec, care a contribuit la dezvoltarea matematicii, astronomiei, filozofiei. Este considerat părintele științelor. Lui îi sunt atribuite teoremele geometrice: cercul este împărțit în două de diametrul său, unghiurile opuse la vârf ale unor drepte care se intersectează sunt egale, unghiurile de bază ale unui triunghi isoscel sunt egale
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
făcut, Eratosene a pus piatra de temelie a dezvoltării geodeziei ca știință fundamentală pentru măsurarea și reprezentarea formei și dimensiunilor Pământului. Hiparh din Niceea sau "Hipparchus" (circa 190 î.Hr. — circa 120 î.Hr.) este cel mai mare astronom al antichității, fondatorul astronomiei științifice. A utilizat pentru prima dată metodele trigonometrice în astronomie. Totodată, calculează cu mare precizie pentru acele vremuri distanța de la Pământ la Lună, precum și diametrul celei din urmă. A introdus notiunile de longitudine și latitudine prin împărțirea meridianelor și paralelelor
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
ca știință fundamentală pentru măsurarea și reprezentarea formei și dimensiunilor Pământului. Hiparh din Niceea sau "Hipparchus" (circa 190 î.Hr. — circa 120 î.Hr.) este cel mai mare astronom al antichității, fondatorul astronomiei științifice. A utilizat pentru prima dată metodele trigonometrice în astronomie. Totodată, calculează cu mare precizie pentru acele vremuri distanța de la Pământ la Lună, precum și diametrul celei din urmă. A introdus notiunile de longitudine și latitudine prin împărțirea meridianelor și paralelelor în grade. Tot el a pus bazele proiecțiilor cartografice pentru
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
definiția și cadrul geografiei, iar celelalte 15 volume conțin numeroase informații regionale și generale despre lumea cunoscută în timpul lui. Heron din Alexandria (circa 10 - 70 d.Hr.) a fost un matematician, enciclopedist și inginer grec. A adus contribuții în geometrie, astronomie, fizică, tehnică, matematică. A stabilit formula pentru aria rombului (ca semiprodusul diagonalelor); este cunoscut pentru formula suprațetelor a lui Heron (pentru triunghiuri). Scrierile sale, cunoscute ca "„Metrice”" (Geometrie) reprezinta o culegere de formule ale matematicii practice. În jurul anului 62, în
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
formă curbată. Pliniu a considerat și posibilitatea unei sfere imperfecte, "„... ca o formă de con de pin.”" În China antică, credința predominantă a fost că Pământul este plat și pătrat, în timp ce cerurile sunt rotunde, o presupunere practic necontestată până la introducerea astronomiei europene în secolul al XVII-lea. Cercetătorul francez Jean-Claude Martzloff subliniază că nu a existat nici un concept despre un Pământ rotund în astronomia antică chineză: După cum s-a menționat în cartea "„Huainanzi” "(„Filozofii din Huainan”), în secolul al II-lea
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
fost că Pământul este plat și pătrat, în timp ce cerurile sunt rotunde, o presupunere practic necontestată până la introducerea astronomiei europene în secolul al XVII-lea. Cercetătorul francez Jean-Claude Martzloff subliniază că nu a existat nici un concept despre un Pământ rotund în astronomia antică chineză: După cum s-a menționat în cartea "„Huainanzi” "(„Filozofii din Huainan”), în secolul al II-lea î.Hr., astronomii chinezi au inversat metoda de calcul a lui Eratostene pentru circumferința Pământului, pentru a calcula înălțimea Soarelui deasupra Pământului. Prin asumarea
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
jainist despre cosmologie descrie cosmosul ca un vast ocean în formă de disc, (de amploarea unui sistem planetar mic), delimitat de munți, în care continentele sunt ca niște mici insule. Matematicianul indian Aryabhata (476 - 550) a fost un pionier al astronomiei matematice. În lucrarea sa "„Ăryabhațīya”", printre altele, el descrie pământul ca fiind o sferă care se rotește în jurul axei sale. "„Ăryabhațīya”" este împărțită în patru secțiuni: "Gitika", "Ganitha" (matematică), "Kalakriya" (luarea în considerare a timpului) și "Gola" (sfera cerească). Descoperirea
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
España y América" (în română: „Societatea astronomica di Spania și din America”). A condus "Revista de la Sociedad Astronómica de España y América o Urania" și "Boletín del Observatorio Fabra" (secțiunea Astronomica. Contribuțiile lui "" la cultura spaniolă au mers și dincolo de astronomie. A fost unul dintre fondatorii primei stații spaniole de radio, "EAJ-1 Radio Barcelona", cât și între cei ai primei societăți aeronautice spaniole, "Associació de Locomoció Aèria", creată în 1908. În sfârșit, s-a interesat și de seismologie. A observat planetele
Josep Comas i Solà () [Corola-website/Science/333200_a_334529]
-
ai primei societăți aeronautice spaniole, "Associació de Locomoció Aèria", creată în 1908. În sfârșit, s-a interesat și de seismologie. A observat planetele, între care Marte și Saturn, măsurând perioadă de rotație acesteia din urmă. A scris multe cărți popularizând astronomia și a fost primul președinte al "Sociedad Astrónomica de España y América". A descoperit cometă periodica 32P/Comas Solá și a codescoperit cometă neperiodica C/1925 F1 (Shajn-Comas Sola). A mai descoperit și câțiva asteroizi.<br> Asteroizii 1102 Pepita (de la
Josep Comas i Solà () [Corola-website/Science/333200_a_334529]
-
Solá îi poartă numele. În 1907, a declarat că a observat întunecarea limbului lui Titan, un satelit al lui Saturn, dovedind, pentru prima dată, ca acest corp posedă o atmosferă. Josep Comas i Solà a fost un activ popularizator al astronomiei; a scris peste 1.500 de articole între 1883 și 1937 pentru cotidianul "La Vanguardia". În afară de articole de popularizare, a scris numeroase articole științifice de astronomie și de seismologie. A scris, de asemenea, diferite cărți de astronomie, între care "El
Josep Comas i Solà () [Corola-website/Science/333200_a_334529]
-
corp posedă o atmosferă. Josep Comas i Solà a fost un activ popularizator al astronomiei; a scris peste 1.500 de articole între 1883 și 1937 pentru cotidianul "La Vanguardia". În afară de articole de popularizare, a scris numeroase articole științifice de astronomie și de seismologie. A scris, de asemenea, diferite cărți de astronomie, între care "El cielo", "Novísima astronomía ilustrada" în 1927, și "Astronomía" în 1935.
Josep Comas i Solà () [Corola-website/Science/333200_a_334529]
-
activ popularizator al astronomiei; a scris peste 1.500 de articole între 1883 și 1937 pentru cotidianul "La Vanguardia". În afară de articole de popularizare, a scris numeroase articole științifice de astronomie și de seismologie. A scris, de asemenea, diferite cărți de astronomie, între care "El cielo", "Novísima astronomía ilustrada" în 1927, și "Astronomía" în 1935.
Josep Comas i Solà () [Corola-website/Science/333200_a_334529]
-
prin aceasta o contribuție importantă la realizarea primei hărți moderne a Regatului României, numită de către Ștefan Hepites, vicepreședintele Academiei Române, „"Harta celor trei Constantini"”. În anul 1881 a publicat la București, în limba română și franceză, prima lucrare științifică în domeniul astronomiei și geodeziei scrisă de un român și tipărită în țara sa: „"Determinarea diferenței de longitudine între Iași și Cernăuți, executată de C. Căpităneanu și Kühnert"”. După terminarea studiilor liceale în localitatea natală, a urmat cursurile Seminarului teologic pe care îl
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
departe ca profesor la „Școala militară de ofițeri de geniu” din București, al cărui comandant, locotenent-colonelul Constantin Barozzi, îi încredințează conducerea catedrei de cosmografie. În același an Căpităneanu este trimis în Franța, la recomandarea Ministerului de Război, pentru a studia astronomia în cadrul Observatorului astronomic din Paris, al cărui director era renumitul astronom Le Verrier, cel care descoperise prin calcule planeta Neptun. Căpităneanu a lucrat sub îndrumarea profesorului Maurice Loewy care era de 10 ani șef al Departamentului pentru observații meridiane. Acesta
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
care era de 10 ani șef al Departamentului pentru observații meridiane. Acesta îl va învăța tehnica și arta observațiilor cu diferite instrumente, cum ar fi marele cerc meridian Secrétan-Eichens sau cercul mural al lui Gambey. A absolvit cursurile teoretice de astronomie în anul 1870, fiind încadrat la Observatorul astronomic pe post de observator. Rezultatele observațiilor sale sunt înregistrate în Analele Observatorului din Paris. Prima sa observație pentru cercul lui Gambey se găsește în 16 iulie 1869, la pagina 273. Ultima notare
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
ianuarie 1872, și este numit șef al Serviciului de geodezie din cadrul Depozitului de război, funcție în care va rămâne până în anul 1889. Reluarea în 1872 a lucrărilor Comisiei internaționale de metrologie de la Paris a determinat autoritățile române, interesate în dezvoltarea astronomiei, geodeziei și cartografiei și deci implicit în introducerea sistemului metric în România, să-l trimită din nou în Franța pe . În perioada 1872-1875 el face mai multe călătorii în Franța, reluându-și activitatea la Observatorul astronomic și participând, totodată, la
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
mari proporții, care a fost prima „"Hartă a Regatului României"”, numită și „"Harta celor trei Constantini"” (Constantin Barozzi, coordonatorul lucrării, Constantin Căpităneanu, astronom și geodez și Constantin Brătianu, cartograf). Partea care îi revine lui Constantin Căpităneanu este cea legată de astronomie, el fiind cel care a determinat coordonatele punctelor principale de triangulație pentru zona Moldovei și Dobrogei, deși avea la dispoziție mijloace materiale și aparatură științifică deosebit de modeste. Împreună cu astronomul austriac Franz Kühnert, el întocmește lucrarea intitulată „"Determinarea diferenței de longitudine
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
și diferența de longitudine dintre București și Brașov prin două măsurători efectuate în septembrie 1883 . Tot în 1883 a fost avansat la gradul de locotenent colonel. De numele lui Căpităneanu Constantin sunt legate principalele realizări ale științei românești în domeniile astronomiei, geodeziei și cartografiei din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Încă de la apariția, în 1875, a Buletinului Societății Geografice Române, societate al cărei membru fondator a fost, el publică numeroase studii și articole în care face
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]