3,106 matches
-
cu care a supralicitat în cazul altora. Discutam despre timp... Dorian Loigner (un tip cu lecturi bogate și cu o minte ascuțită, pe deasupra, un om curajos: a lucrat mulți ani „pe Salvare”), fost, o vreme, corector și grafician în redacția „Ateneului”, s-a arătat mirat de faptul că, în nota despre „Cuptor” (vezi prima parte a „Jurnalului”), n-am insistat asupra versului „Și azi, chiar sînul tău e mai lăsat”, care include ideea de timp. I-am dat pe loc dreptate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a vocii de bariton afectat de boemă, d-l O. Soviany, pe care l-am ascultat la sediul Uniunii Artiștilor Plastici, face impresia unui tip cu discurs abundent, articulat, însuflețit, mult mai bun decît al celuilalt invitat la „Zilele Revistei «Ateneu»” (octombrie 2007), d-l Mircea Mihăieș, „miltraliorul” „Romîniei literare”. Seduși, redactorii culturali de la „Ziarul de Bacău” și „Monitorul de Bacău” l-au remarcat în primele rînduri ale relatărilor lor despre întîlnirea de la Universitate (unde eu n-am fost): „un discurs
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fost un mare iubitor de munte și de drumeție montană, membru al Societății Turiștilor din România, al Hanului Drumeților și al Turing Clubului României În care a Îndeplinit unele funcții de răspundere. După obiceiul epocii sale, a ținut atât la Ateneu cât și la Fundația Universitară din București, numeroase conferințe cu tematică turistică (Cum călătoreau strămoșii noștri - 1900; Drumurile noastre - 1900; Dâmbovița apa dulce - 1901; Umbletul pe Jos - 1916 etc) și a lucrărilor publicate: Dans les Carpathes roumains (1906), În Bucegi
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
sale de stânga, despre Gheorghiu-Dej, Ceaușescu, Leonte Răutu sau... Dan Iosif. A fost, pentru mine, o discuție incitantă, pentru care îi mulțumesc și, la finele ei, am primit invitația de a participa, miercuri, 3 martie 2010, la concertul omagial de la "Ateneul Român" dat în cinstea aniversării sale. Ceea ce am și făcut. E de natura evidenței faptul că nu am fost și nu sunt nici astăzi, la urma urmelor, un suporter al celui care a preluat puterea în România după căderea regimului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
grâu și neghină, nu am nicio îndoială. De aceea, nu intenționez aici să articulez vreun laudatio, fie chiar și cu ocazia rotundei aniversări de acum, ci doar să semnalez câteva lucruri care mi s-au părut interesante la concertul de la "Ateneu", organizat de fundația domniei sale, intitulată "Clubul de la București" (un ecou al dezbaterilor animate ale gânditorilor și economiștilor anilor '70, organizate de Clubul de la Roma, fără îndoială). Și atunci când a fost înalt demnitar în regimul Ceaușescu, precum și în mandatele sale postdecembriste
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a decidenților politici, dar și eșecul funcțional al celor care, ca intelectuali publici, au susținut actualul regim (printre care mă număr bineînțeles și eu!), crezând că va aduce normalitate, respect pentru valoare, creație și patrimoniu. Am primit o lecție la "Ateneu" de la sutele de suporteri și admiratori ai domnului Iliescu, care i-au oferit, alături de un concert extraordinar al Orchestrei Naționale de Tineret - alcătuită din cei mai talentați tineri interpreți care au absolvit cursurile unor mari universități internaționale de profil - sub
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
patrimoniul național, complexitatea culturală a personalității sale oferind Finlandei popularitatea lucrărilor sale. Una dintre cele mai populare lucrări ale compozitorului este Op. 47, concertul pentru vioară și orchestră în re minor. Lucrările sale au devenit cunoscute în întreaga lume, inclusiv Ateneul Român a organizat în nenumărate rânduri concerte care au fost dirijate de Horia Andreescu pe lucrări semnate de Jean Sibelius 413. "Finlanda, ce știm noi despre Finlanda, locuitorii ei și istoria lor? Mai nimic"414. Replica îi aparține tot lui
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
de Horia Andreescu pe lucrări semnate de Jean Sibelius 413. "Finlanda, ce știm noi despre Finlanda, locuitorii ei și istoria lor? Mai nimic"414. Replica îi aparține tot lui Florin Băiculescu și apare în articolul Spania și Finlanda la București. Ateneul Român și ulterior Palatul Cantacuzino au găzduit un concert pentru a aduce un omagiu compozitorului finlandez Jean Sibelius. Și totuși, ce știm despre Finlanda? Știm că este o țară scandinavă care a fost ocupată o vreme de ruși și care
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Tot spectacolul a scos în evidență valoarea și marea ținută a școlii finlandeze, un spectacol de o emoție și sobrietate specifice marelui compozitor finlandez 417. În Finlanda de la noi de acasă, în 2005, Florian Băiculescu relata deja despre seara de la Ateneul Român dedicată compozitorului finlandez Sibelius. Cel care a ghidat Filarmonica "G. Enescu" în interpretarea poemului simfonic Finlandia, op 26, dar și Simfonia I, op 39, a fost Ioan Horia Andreescu. Sub bagheta sa, piesele de Sibelius "au fost excelent valorificate
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
34 de ani, cu "sonorități clasice, cu inflexiuni de Ceaikovski - să ne amintim că Finlanda era Mare Ducat al Rusiei!"419 În 2008, Sfârșit și început de stagiune cu Gustav Mahler menționează că ultimul concert al stagiunii de cameră de la Ateneul Român a aparținut invitaților din Finlanda, Jalas Chamber Orchestra, avându-l drept dirijor pe Juhani Numminen. Jaana Ranta la flaut, Marius Jarvi la violoncel și Ion Buinovschi la vioară au interpretat piese de Oskar Merikanto, Taivo Kuula, Grieg și Sibelius
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
cuprins lucrări de Jean Sibelius, George Enescu, Oskar Merikanto, Armas Järnefelt, Toivo Kuula, Einar Englund, Matti Rautio și Aulis Sallinen 433. Repere clasice pe scurt Europa muzicală la București s-a reunit cu ocazia centenarului Henrik Ibsen, eveniment găzduit de Ateneul Român. Pe lista invitaților s-au numărat și finlandezii Kalle Toivio și Jussi Makkonen care au susținut recitaluri la pian, respectiv violoncel. Aceștia au interpretat lucrări de Sibelius, Matti Rautio și Chopin 434. Eugen Todea scrie despre Zilele Muzicii Contemporane
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
în sfera de influență a liderilor comuniști ideea de drepturi ale omului. Pentru alții, această Conferință de la Helsinki a marcat victoria Moscovei și a aliaților 686. Varga Gábor prezintă în Confessionis cele douăzeci și una de delegații ale oficiilor naționale, invitate la Ateneul Român, din care a făcut parte și finlandezul Martti Enäjärvi687. Revista "Familia" propune un profil plastic: Jakobovits Márta, născută la 22 septembrie 1944 în Santău, județul Satu Mare. Din vasta sa activitate de artist plastic amintim și expoziția personală din 1991
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
orice chip și prin orice mijloace. Viorel Munteanu este rectorul Universității de Arte din Iași și membru al Comitetului Artistic al festivalului. Era așa de greu să se abțină să-și plaseze o lucrare? L-am văzut fericit în Sala Ateneului, cu aerul spășit al lui Akaki Akakievici după ce și-a pierdut mantaua, primind omagiile celor de la Voces și aplauzele de sub cupola Ateneului - probabil un moment de neuitat într-o viață de om. Putem înțelege astfel de paranteze amical-afective, dar, după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Era așa de greu să se abțină să-și plaseze o lucrare? L-am văzut fericit în Sala Ateneului, cu aerul spășit al lui Akaki Akakievici după ce și-a pierdut mantaua, primind omagiile celor de la Voces și aplauzele de sub cupola Ateneului - probabil un moment de neuitat într-o viață de om. Putem înțelege astfel de paranteze amical-afective, dar, după capul și gustul nostru, un festival de asemenea anvergură ar trebui să impună o altă ținută. Bucuria noastră de a-i asculta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
general, lucrările compozitorilor lor, asta dacă nu se ivește un Toscanini, Furtwängler sau Celibidache să rupă gura târgului numit Paris. Bun violonistul Pinchas Zukerman, cam fanfaron, știe să cucerească publicul, mult mai expresiv în concertul de muzică de cameră de la Ateneu (Enescu, Mozart, Dvorak - strălucitor și fără fițe). O surpriză plăcută Filarmonica din Oslo, două zile cu Stravinski, Bartók, Ravel și un Enescu - Suita 3-a, traspusă absolut remarcabil, și cu pianistul Boris Berezovski „en vedette“, făcând un Grieg „rusesc“, patetic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
-mi explic dispariția ei. Mozart, Webern și Beethoven, învinși de nesimțirea românească Nu voi conteni să aduc elogii Institutului Cultural Român pentru inițiativa de a organiza rezidența Cvartetului Belcea, fie și pentru prilejul neașteptat de a ne întâlni pe scena Ateneului, de câteva ori într-un an, cu una dintre cele mai valoroase formații camerale europene. Iar dacă la primul recital, melomanii autohtoni, speriați de dificultatea programului Bartok (EMI ne-a oferit chiar în această lună setul Belcea cu integrala cvartetelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
una dintre cele mai valoroase formații camerale europene. Iar dacă la primul recital, melomanii autohtoni, speriați de dificultatea programului Bartok (EMI ne-a oferit chiar în această lună setul Belcea cu integrala cvartetelor), nu s-au repezit să umple sala Ateneului, la următoarele prezențe ale cvartetului londonez succesul de public a fost deplin. Ceea ce s-a petrecut însă miercuri, 13 februarie mi se pare de neimaginat. Odată cu primele acorduri din Hoffmeister, cvartetul K 499 al lui Mozart, cei prezenți în sala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
la următoarele prezențe ale cvartetului londonez succesul de public a fost deplin. Ceea ce s-a petrecut însă miercuri, 13 februarie mi se pare de neimaginat. Odată cu primele acorduri din Hoffmeister, cvartetul K 499 al lui Mozart, cei prezenți în sala Ateneului au crezut că începe un adevărat cutremur. N-a fost așa. Ne-am dat seama imediat că lângă venerabila clădire, într-un cort ca de circ, începuseră concomitent repetițiile pentru un spectacol în aer liber dedicat... Zilei îndrăgostiților. Ce-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
au pălit în fața rafalelor trase de chitarele bas, orga și sintetizatoarele au alterat poezia variațiunilor opusului 127 al lui Beethoven, bubuitul de pedală a contrapunctat Maestoso, iar șirul de răcnete fioroase a anihilat orice vibrato sau tremolo al coardelor din Ateneu. Totul, bine amplificat prin coloane uriașe de difuzoare de sute, poate chiar mii de watti. N-a lipsit (cum altfel?) un Deșteaptă-te române cu potențiometrele date la maxim! E drept că imnul s-a intonat... la pauză, ca o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
mii de watti. N-a lipsit (cum altfel?) un Deșteaptă-te române cu potențiometrele date la maxim! E drept că imnul s-a intonat... la pauză, ca o simplă verificare de rutină a echipamentelor. Miercuri seară, nesimțirea a învins zidurile Ateneului Român și, totodată, a compromis momentele de înaltă ținută artistică pe care Cvartetul Belcea le oferea. Vegheată cu strășnicie de echipaje de poliție și de camioanele jandarmeriei, vulgaritatea a luat forma unui terorism sonor emanând de la nici o sută de metri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
artistică pe care Cvartetul Belcea le oferea. Vegheată cu strășnicie de echipaje de poliție și de camioanele jandarmeriei, vulgaritatea a luat forma unui terorism sonor emanând de la nici o sută de metri de clădirea-simbol a culturii noastre naționale. Intervențiile celor de la Ateneu au rămas, desigur, fără ecou. Din cortul improvizat, decibelii au continuat să se reverse agresiv și sălbatic întreaga seară, spre deliciul celor câteva zeci de privitori de ocazie la scena pe care erau menționate vizibil, foarte vizibil, doar două nume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
și impozitelor de tot felul pe care aleșii noștri se întrec în a le născoci și comisarii Gărzii, în a le urmări. Ceea ce-i rămâne lui Gândinel după toate aceste calcule, nu tocmai complicate, e... specula! (SDC) Matei Vișniec, la Ateneul Tătărași: cum ne raportăm la ce nu putem înțelege Emilia Chiscop Dialogurile absurde ale unor oameni singuri ale căror vieți par să nu aibă nici un sens, o invitație la un concert de violoncel și o ploaie torențială, care toarnă chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
și zece minute, pe nailoanele ce constituie decorul minimal al unei piese despre o lege a nesăbuinței umane: acela care nu poate fi înțeles va fi distrus. Spectacolul Dar cu violoncelul ce facem?, de Matei Vișniec, montat în premieră la Ateneul din Iași de regizorul Octavian Jighirgiu, a umplut sala patru seri la rând. Spectatorii sunt conduși la locurile lor pe o ușă care îi aduce mai întâi pe scenă, devenind pentru câteva secunde personaje din piesa lui Vișniec. O interesantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
cu mențiunea „Magna cum laude“, în iunie 1947. La scurtă vreme avea loc și debutul oficial cu Orchestra Filarmonică, interpretând Concertul No. 1 în si bemol minor de Ceaikovski. În octombrie 1948, debuta și în recital, în sala mare a Ateneului, într-o seară de sonate, în care a împărțit scena cu violoncelistul Vladimir Orlov. Cariera avea să i se dezvolte în condițiile tipice ale anilor ’50, trimis să cânte în Polonia, Germania de Est, Cehoslovacia, Ungaria; la Budapesta, în concerte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
devreme. Fiind preferată mai curând poziția publică de „non combat”, spiritul critic ceva mai ascuțit a 197 trebuit să se retragă adesea, strategic, în pagina destinată sertarului. Ar fi o explicație. Se poate spune că fostul cronicar literar al revistei Ateneu a știut să aștepte și în acest caz: și-a făcut cunoscute multe date de biografie interioară după consumarea momentelor „fierbinți”, după ce vremea a vremuit iar preopinenții, câți mai sunt în viață, vor accepta (să sperăm!) cu suficientă1 Gheorghe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]