7,010 matches
-
unei configurații electronice stabile cu electronii cuplați. Nivelele interioare de electroni nu contribuie la formarea legăturilor ci numai la atenuarea prin efect de ecranare a atracției electrostatice a electronilor exteriori de către nucleu. In funcție de modul cum are loc suprapunerea orbitalilor atomici, care participă la formarea covalenței, se deosebesc mai multe tipuri de covalențe. a) Covalența de tip σ se poate forma prin: 1) Suprapunerea a doi orbitali atomici de tip s. In Fig.I.5 este prezentată formarea legăturii de tip
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
a electronilor exteriori de către nucleu. In funcție de modul cum are loc suprapunerea orbitalilor atomici, care participă la formarea covalenței, se deosebesc mai multe tipuri de covalențe. a) Covalența de tip σ se poate forma prin: 1) Suprapunerea a doi orbitali atomici de tip s. In Fig.I.5 este prezentată formarea legăturii de tip σ prin suprapunerea orbitalilor atomici de tip s (molecula de H2). Legătura σ simplă, este cea mai stabilă legătură covalentă, bicentrică, bielectronică. 2) Suprapunerea unui orbital de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
covalenței, se deosebesc mai multe tipuri de covalențe. a) Covalența de tip σ se poate forma prin: 1) Suprapunerea a doi orbitali atomici de tip s. In Fig.I.5 este prezentată formarea legăturii de tip σ prin suprapunerea orbitalilor atomici de tip s (molecula de H2). Legătura σ simplă, este cea mai stabilă legătură covalentă, bicentrică, bielectronică. 2) Suprapunerea unui orbital de tip s cu un lob al unui orbital de tip p care este redată in (Fig.I.6
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de tip π au o energie mai mică decît covalențele σ , fiind mai reactive decît acestea. I.2.3. Hibridizarea orbitalilor In multe cazuri direcțiile după care sunt orientate covalențele din moleculele diverselor substanțe nu corespund cu cele ale orbitalilor atomici inițiali, care prin suprapunere și cuplarea spinilor electronici neîmperecheați, formeaza legături covalente. Pe de altă parte, factorul principal care determina numărul de de covalențe pe care îl formeaza un atom, este determinat de configurația electronică a stratului de valență al
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
atom, este determinat de configurația electronică a stratului de valență al acestuia. Există numeroase cazuri, când numărul de covalențe este mai mare decât numărul electronilor necuplați din stratul de valență, iar unghiurile dintre covalențe sunt diferite de cele dintre orbitalii atomici inițiali. Potrivit configurației electronice exterioare ale elementelor Be, B, C, S, P și altele, numerele de covalență pe care îl formează aceste elemente este totdeauna mai mare decat prevede teoria. Aceste comportări au dus la ideea ca electronii se pot
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
elementelor Be, B, C, S, P și altele, numerele de covalență pe care îl formează aceste elemente este totdeauna mai mare decat prevede teoria. Aceste comportări au dus la ideea ca electronii se pot decupla, mărind numărul covalențelor posibile, orbitalii atomici își schimbă forma și orientarea inițială, egalându-se în energie, deci se hibridizeaza. Esenta teoriei hibridizării constă în afirmația că orbitalii atomici utilizați de atomi pentru formarea legăturilor chimice nu sunt niște orbitali atomici puri, ci niște combinații liniare ale
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
prevede teoria. Aceste comportări au dus la ideea ca electronii se pot decupla, mărind numărul covalențelor posibile, orbitalii atomici își schimbă forma și orientarea inițială, egalându-se în energie, deci se hibridizeaza. Esenta teoriei hibridizării constă în afirmația că orbitalii atomici utilizați de atomi pentru formarea legăturilor chimice nu sunt niște orbitali atomici puri, ci niște combinații liniare ale acestora, numiți orbitali hibrizi. Deoarece orbitalii hibrizi au proprietăți direcționale bine definite, este de înțeles că teoria hibridizării reprezintă un alt aspect
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
decupla, mărind numărul covalențelor posibile, orbitalii atomici își schimbă forma și orientarea inițială, egalându-se în energie, deci se hibridizeaza. Esenta teoriei hibridizării constă în afirmația că orbitalii atomici utilizați de atomi pentru formarea legăturilor chimice nu sunt niște orbitali atomici puri, ci niște combinații liniare ale acestora, numiți orbitali hibrizi. Deoarece orbitalii hibrizi au proprietăți direcționale bine definite, este de înțeles că teoria hibridizării reprezintă un alt aspect al principiului dirijării valenței în combinațiile chimice covalente. Hibridizarea orbitalilor atomici este
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
orbitali atomici puri, ci niște combinații liniare ale acestora, numiți orbitali hibrizi. Deoarece orbitalii hibrizi au proprietăți direcționale bine definite, este de înțeles că teoria hibridizării reprezintă un alt aspect al principiului dirijării valenței în combinațiile chimice covalente. Hibridizarea orbitalilor atomici este folosită pentru a explica formarea unui număr mai mare de covalențe decât numărul electronilor impari din stratul de valență al unui atom, uniformizarea energiei și orientarea simetrică în spațiu a noilor orbitali. Potrivit teoriei hibridizării, din orbitali atomici cu
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
orbitalilor atomici este folosită pentru a explica formarea unui număr mai mare de covalențe decât numărul electronilor impari din stratul de valență al unui atom, uniformizarea energiei și orientarea simetrică în spațiu a noilor orbitali. Potrivit teoriei hibridizării, din orbitali atomici cu energie apropiată, ai aceluiași atom și geometrie diferită, se formează orbitali de aceeași formă, aceeași energie (degenerați) orientați cât mai simetric în spațiu. Hibridizarea presupune modificarea unor orbitali din stratul exterior, în momentul formării legăturii, adică trecerea atomilor într-
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
din CO2. In anul 1930 van Niel emite ipoteza că oxigenul rezultă din descompunerea apei, proces numit fotoliză. In present este unanim acceptat că, la plantele verzi, alge și cianobacterii, reacția la lumină implică fotoliza apei, reacție care produce hidrogen atomic și degajă oxigen molecular. Acest oxigen este sursa de oxigen din atmosferă, esențial pentru organismele aerobice. Reacția de fotoliză a apei este: Electronii și hidrogenul produs reacționează cu molecula carrier de (NADP), trecând-o din starea oxidată (NADP+) în starea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
vacant se poate ocupa cu electroni din straturile L, M, N, O sau P și iau naștere toate liniile stratului K. Liniile spectrelor de raze X corespund ecuației: R −−=λ în care R este constanta lui Rydberg, Z este numărul atomic al elementului considerat, iar z (numită constantă de ecranare) indică numărul de electroni situați între nucleu și nivelul de energie al electronului expulzat. V.2.2. Efectele radiaț iilor X asupra organismelor Puterea mare de penetrare și absorbția diferențiată a
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
prin dezintegrare a atomilor unui element în atomii altui element. în acest scop au utilizat ca substanță radioactivă un preparat de radiu care se dezintegrează astfel: Radiațiile nucleare sunt acele radiații, denumite α , Î ,γ care sunt emise de nucleele atomice. Energia acestor radiații este mare, ele produc ionizări și de aceea sunt clasificate, împreună cu radiațiile X, în categoria radiațiilor ionizante. Fenomenul de dezintegrare radioactivă a fost studiat de Becquerel și de soții Pierre și Marie Curie. Primul element radioactiv obținut
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
pentru gaze, deoarece electronii, fiind încărcați electric, pătrund în substanțe pe distanțe relativ scurte. Radiația X incidentă pe un cristal este împrăștiată în toate direcțiile de atomii din nodurile rețelei. Totul se petrece ca și cum unda ar fi "reflectată" pe straturile atomice succesive. Se obțin maxime de difracție, dacă reflexiile pe straturi succesive interferă constructiv. Din Fig.VI.10 rezultă că diferența de drum pentru undele difractate pe plane adiacente este: Se obțin maxime de difracție dacă: In relația (VI.61) d
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
țesuturilor) ♦ Efecte de șoc (apare o undă de șoc care ce propagă cu o viteză mai mare decât a sunetului care este de 340m/s și care produce efecte distrugătoare) ♦ Efecte electrice( campul electric al undei laser poate distruge legături atomice, producând mutații, forme de cancer) Aceste efecte permit folosirea laserilor atât în investigațiile științifice din domeniul biofizicii și medicinei cât și în clinici. Laserul se folosește în chirurgie pentru intervenții nedureroase, pentru operații la nivel ultramicroscopic, pentru cauterizări, se folosește
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
clor se află în centrul unui cub, iar în vârfurile cubului sunt situați ioni de cesiu. Observație: În nodurile unei rețele ionice, în afară de ionii elementelor chimice, se pot găsi și ioni compuși: SO42-, Cr2O72-, MnO2-, [Fe(CN)6]4etc. Rețele atomice În aceste rețele, nodurile sunt ocupate de atomi neutri electric, legați prin legături covalente. Și aceste cristale au puncte de topire ridicate. Carbonul (ca diamant și grafit) cristalizează în rețea atomică. În diamant, fiecare atom de carbon se află în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
compuși: SO42-, Cr2O72-, MnO2-, [Fe(CN)6]4etc. Rețele atomice În aceste rețele, nodurile sunt ocupate de atomi neutri electric, legați prin legături covalente. Și aceste cristale au puncte de topire ridicate. Carbonul (ca diamant și grafit) cristalizează în rețea atomică. În diamant, fiecare atom de carbon se află în centrul și colțurile unui tetraedru regulat, la distanțe de 1,54 Å, ceea ce conferă diamantului o duritate foarte mare. Rețeaua grafitului este de tip hexagonal. Distanțele între atomii din același plan
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Rețeaua grafitului este de tip hexagonal. Distanțele între atomii din același plan sunt de 1,42 Å, dar între planuri, distanța este mare, de 0,335 nm, ceea ce oferă duritate mică grafitului și proprietatea de clivaj (desprindere în foițe). Rețele atomice mai formează siliciul, germaniul, carbura de siliciu (SiC), sulfura de germaniu (GeS2), azoturile, fosfurile. Rețele moleculare În acest caz, nodurile rețelei cristaline sunt ocupate de molecule nepolare sau polare, mai mult sau mai puțin deformate, în funcție de mărimea momentului dipol (fig
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de către minereurile și substanțele radioactive se numește dezintegrare nucleară radioactivă. În timpul proceselor de dezintegrare β și α elementele suferă transformări profunde, trecând în alte elemente cu număr de ordine mai mic sau mai mare. Prin dezintegrare radioactivă, din interiorul nucleului atomic sunt expulzate diferite particule cum ar fi: pozitroni care compun radiația α, electroni care constituie radiația β, neutrini care formează radiația γ moale și fotoni nucleari care alcătuiesc radiația γ dură. Minereurile și substanțele radioactive se caracterizează prin: interacții foarte
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
γ moale și fotoni nucleari care alcătuiesc radiația γ dură. Minereurile și substanțele radioactive se caracterizează prin: interacții foarte puternice între particulele emise și substanțe (moleculele, atomii și particulele întâlnite în drumul lor), ionizând sau modificând structura lor interioară; structură atomică oscilantă, în funcție de procesele de dezintegrare care au loc în interiorul nucleului atomic. 1.1.4. Plasma Plasma este un gaz în care atomii se află în stare de ionizare, ca urmare a pierderii unuia sau mai multor electroni ce coexistă împreună cu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și substanțele radioactive se caracterizează prin: interacții foarte puternice între particulele emise și substanțe (moleculele, atomii și particulele întâlnite în drumul lor), ionizând sau modificând structura lor interioară; structură atomică oscilantă, în funcție de procesele de dezintegrare care au loc în interiorul nucleului atomic. 1.1.4. Plasma Plasma este un gaz în care atomii se află în stare de ionizare, ca urmare a pierderii unuia sau mai multor electroni ce coexistă împreună cu restul gazului. În plasmă găsim: fotoni, electroni, ioni (încărcați pozitiv) și
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
fluorescente). Materia, substanța se poate descompune în părțile sale componente prin efectul Compton, cu ajutorul fotonilor care au o energie foarte mare, așa cum sunt fotonii ultravioleți, nucleari γ sau X (Röentgen), care interacționează atât cu învelișul electronic cât și cu nucleul atomic, cu protonii si neutronii, particule pe care le pot transforma în particule libere. De exemplu, moleculele de hidrogen sunt diatomice, iar fiecare atom de hidrogen este compus din câte un proton și un electron. Prin iluminare cu radiații ultraviolete se
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
lichide (fig. 1.9.) Fig. 1.9. Relații între diferitele stări de agregare 29 Prin interacțiunea fotonilor ultravioleți cu particulele lichidelor, acestea se vaporizează prin ionizare, după aceea se transformă în gaze care tot prin ionizare se descompun în particule atomice elementare libere: fotoni, electroni, protoni si neutroni. Astfel, apare plasma din lichide. Superplasma constituie acel gaz în care atomii materiei sunt descompuși în particulele atomice elementare libere electroni, protoni și neutroni și subatomice electroni-pozitroni si electroni-neutrini. Superplasma se poate obține
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ionizare, după aceea se transformă în gaze care tot prin ionizare se descompun în particule atomice elementare libere: fotoni, electroni, protoni si neutroni. Astfel, apare plasma din lichide. Superplasma constituie acel gaz în care atomii materiei sunt descompuși în particulele atomice elementare libere electroni, protoni și neutroni și subatomice electroni-pozitroni si electroni-neutrini. Superplasma se poate obține prin efectul Compton și interacțiunea fotonilor nucleari γ sau X cu: învelișul electronic al atomului și nucleul atomic, obținându-se particule libere; particulele nucleelor atomice
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
care atomii materiei sunt descompuși în particulele atomice elementare libere electroni, protoni și neutroni și subatomice electroni-pozitroni si electroni-neutrini. Superplasma se poate obține prin efectul Compton și interacțiunea fotonilor nucleari γ sau X cu: învelișul electronic al atomului și nucleul atomic, obținându-se particule libere; particulele nucleelor atomice (protoni și neutroni) din care extrag particule subatomice (electroni-pozitroni și electroni-neutrini), rezultând particule subatomice libere. Aici trebuie făcută precizarea că indiferent de modul de descompunere al atomului în părțile sale componente, întotdeauna particulele
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]