95,569 matches
-
al veșniciei populare, o crenguță sau măcar o frunzuliță apropiată sufletului meu, un prosop, o trăistuță dintre cele admirate în copilărie, în casa mare a satului natal. N-am găsit nici un capăt de ață, în afară de ecoul melodiei cu <frunză verde>, auzită cu o seară înainte”. Pagini antologice scrie Maria Toacă despre... - Iraclie și Ciprian Porumbescu (valorificând numeroase detalii inedite, furnizate de nepoata de soră a compozitorului: Nina Cionca); - despre poetul Vasile Alecsandri, cel care ,,a dus o viață migratoare”, a îndeplinit
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Împărătească. Sub cununa sur-argintie a titlului Prisos de iubire, deficit de responsabilitate..., Maria Toacă plasează motoul detașării lui Mihai Eminescu de vanitățile cestei lumi, ca și al unei tainice oboseli sub asediul teroarei istoriei: ,, De vorbiți, mă fac că n-aud,/ Nu zic ba și nu vă laud;/ Dăinuiți precum vă vine,/ Nici vă șuier, nici v-aplaud” -, după care intră direct în subiect, de parcă ar păși pe aleea cernită de durere a unui cimitir povârnit sub vremuri: ,,Cu aceeași nestinsă
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
drd. Gabriela Platon pornesc, cu binecuvântarea stareței lor, Irina Pântescu, spre Cernăuți, să ne aducă o rază din lumina sfintei ctitorii ștefaniene și acel mult dorit cuvânt de <Doamne, ajută!> pentru limba noastră.”; ,, Or, de mulți ani n-am mai auzit vreun mesaj de binecuvântare din partea fețelor bisericești, cum se făcea mai înainte, la inaugurarea sărbătorii.”; ,, Îmi amintesc cu nostalgie de anii când răposatul Boris Țapu, parohul Bisericii din Boian, ctitorite de Ion Neculce, și alți preoți veneau cu zeci de
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
înțeleagă ceva, adormeam cu gândul la tata, condamnat, ca și noi, să-și ispășească păcatul că ne-am născut români, dar în alt lagăr, despre care nu știam nimic”; ,, Un bărbat din Herța (...) mi-a povestit că prima dată a auzit de Eminescu în Siberia, învățând poezii de la mama sa: toate cuceririle. Acum, am mai rămas câțiva visători, luptătorilor pierzându-li-se irevocabil urma”. În același ianuarie 2011, Maria Toacă mai reține că ieșeanul Dumitru Grumăzescu, de la vârsta de 15 ani
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
născut cu el, am crescut cu el și îl vom lăsa în urma noastră după ce noi vom da binețe aceastei lumi, a prezentului: MIHAI EMINESCU. Amintirea lui, moștenirea lăsată de el, ne obligă să-l purtăm cu noi în suflet. Se aude numele lui Eminescu de la hotar la hotar? Cu așa mulți români în lumea largă acest poet și jurnalist de pe plaiurile mioritice ar fi trebuit să fie un exemplu. Este? Trebuie să dăruim averea Eminesciană celor din jurul nostru, celor care azi
Cum ne aducem aminte de Eminescu? [Corola-blog/BlogPost/93806_a_95098]
-
pun bani de la ei pentru a se întrece cu UMF Iași, de exemplu!” Dacă acesta este G.B., o gravă problemă este dacă primul ministru tace, dacă ministrul Educației și Cercetării tace. Dacă președintele ARACIS tace. In această tăcere totală se aude doar râsul grohăitor al lui Grigore, personajul folosit de popor ca răspuns implicit la întrebarea „Bei Grigore aghiazmă?” - Beau, dar mai mult aș bea sânge cald de Apollonia. ADI CRISTI
PARATRĂSNET SÂNGE CALD DE APOLLONIA [Corola-blog/BlogPost/93808_a_95100]
-
mai mulți ascultatori, mai mulți iubitori ai postului nostru de radio. Acest lucru ne bucură și ne încurajează. Înseamnă că nu facem eforturi dejeaba și că munca noastră este benefică romanilor din diaspora. Ce-mi doresc pe viitor? Să ne auzim și să ne citim de bine!!! Iar peste cinci ani să facem un nou interviu și să vă spun cu același entuziasm ca Radio ProDiaspora este viu și accesibil tuturor romanilor răspândiți prin toate colțurile lumii... Dan BOANȚĂ: Ce doriți
Interviu cu ECATERINA CÎMPEAN – Director General la RADIO „PRODIASPORA” [Corola-blog/BlogPost/93783_a_95075]
-
a treia un compact-disc cu piesa lui Radu Stanca, Hora domnițelor, adaptare radiofonică de Ioan Chindriș în regia artistică a regretatului Ioan Taub, difuzată în premieră la 25 noiembrie 1969, în emisiunea „Carnet teatral“ unde, pe lângă comentariile specialiștilor, poate fi auzită și vocea distinsei soții a maestrului, actrița Dorina - Doti - Stanca. Un cadou neașteptat, o nestemată dăruită iubitorilor de teatru, de versurile, de frumusețea operei complexe a lui Radu Stanca. Așa cum stă în fața aceluiași cititor, recenta carte a Ancăi Sîrghie, în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93820_a_95112]
-
baia publică), lucru care indică faptul că acesta se destindea adeseori făcându-și o baie caldă. Profitând de acest lucru, Grigore Ventura s-a dus imediat la poliție și l-a denunțat pe Eminescu, spunând că el personal l-a auzit cum afirma că vrea să-l împuște pe rege. Cercetările lui Nicolae Georgescu sunt exhaustive, ajungând până la revistele de caricaturi ale vremii, la înțelegerea și interpretarea lor chiar fără dicționar. Aceste caricaturi sunt desene intenționat făcute și care să însoțească
Premiile UZPR „ Eminescu, ziaristul ” ( I ) [Corola-blog/BlogPost/93824_a_95116]
-
era de nestăpânit. Ea îl contactase deja pe Dr. Șuțu ca să-l interneze în casa lui de sănătate, fiind de acord să-i plătească din banii proprii 300 de lei pe lună pentru spitalizare. Tot ea mărturisește cum atunci când a auzit la masă că Eminescu înnebunise, Caragiale a izbucnit în plâns. Aflăm în capitolul 5, ,,Casa domnului și doamnei Slavici’’, după descrierea nepotului lor și alte surse că, din când în când, d-na Slavici mai dădea câte un anunț de
Premiile UZPR „ Eminescu, ziaristul ” ( I ) [Corola-blog/BlogPost/93824_a_95116]
-
al pădurii (un alt obstacol ce face ca totul să devină greu și apăsător), un verde crud, nealterat de nuanțe, o culoare plată, fără tonuri de dégradé. Este un univers în care, dintr-o dorință de eliberare, pare că se aude ,,un strigăt ciudat/ bătându-se de pereții/ cu ierburi înalte’’ (Verdele zid), este un univers în care zăpezile se aștern strat cu strat, an de an, peste ființă. În acest univers tăcut, elementele de decor, eventual personajele sunt puține. De ce
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
țării natale este o mare și grea experiență. A accepta exilul, în același mod cum ai accepta o boală incurabilă, ar trebui să ajute să ne vedem propria amăgire. În țara natală misiunea autorului era clară iar cititorii așteptau să audă ce acesta avea de spus dar îi era interzis să spună. În exil autorul este liber să spună dar nimeni nu-l ascultă și, poate că, mai mult decât atât, el a uitat ceea ce avea de spus. În mai toate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
de iulie, când ea retrăia întâmplări de demult. Încăperea salonului ei cu bibliotecă vibra de emoția versurilor blagiene pe care uneori le recita, alteori le citea cu o familiaritate caldă, ce rechema vremea celei dintâi rostiri. Era un ecou viu, auzit de ea, doar presimțit de mine, pe care chiar autorul lor, al versurilor, îl lăsase, ca o amprentă de neșters. Camera Elenei, vegheată din tablou cu grafica Luciei Piso de privirea tainică a poetului, care îi încredințase nu numai cuvântul
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
care îi învinge totdeauna lacrimile. Drumul vieții n-a fost ușor: „ M-am regăsit prin florile de tei,/ Am râs și printre hohote, am plâns!” Fiecare dintre noi a trecut prin acest moment, dar poate nu și prin următorul. „Și auzind de dincolo un cânt/ Am suspinat plângând și-apoi am râs.” Cântul ar trebui să fi fost nezdruncinata ei credință, fie firul roșu, care străbate toată creația ei: IUBIREA. E vorba despre iubire în toate formele, începând cu iubirea față de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
Aș vrea să -mi spună, tainic,seara o poveste / Cu-a fost odată și cu... nu mai este.” Și-aș vrea și eu, și-ai vrea și tu, nu-i așa? „Mi-e dor de glasul tău, bunică dragă / Te-aud parcă, ades, cum îmi șoptești/ Să te frești de rele și de lume”, / Și parcă -mi spui și-cum, multe povești. Mi-e dor de bunica mea, dar și pe Silvia...parcă-o cunosc! Cu aceeași ușurință Ligya descoperă importanța
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
lăsăm visteria, sănătatea, educația și libertatea pe mâna unui sistem corupt, nu vom fi decât niște sclavi controlați și manipulați. Priviți, pur și simplu, fețele românilor! Tristețe, frică și furie! Bieții oameni arată de parcă ar fi văzut o stafie când aud de măsurile guvernanților învîrtite în jurul cozii, prin asumarea răspunderii, pe planuri neortodoxe. Sintagma ”asumarea răspunderii” e un matrapazlâc care a aruncat țara în afaceri ce au subordonat interesele naționale altor interese străine țării. Plătim impozite și taxe uriașe pe lipsa
Estetica morţii, estul sălbatic şi incinerarea [Corola-blog/BlogPost/93872_a_95164]
-
am jucat cu poezia scrisului tău...”. De la etajul al patrulea al spitalului, lumea de dincolo de Isar își duce viața fără să-i pese de ceea ce se întâmplă înlăuntrul lui (Ivan Hajek, rusul, cântă la acordeon în Marienplatz (74), altundeva se aude Für Elise (73). Foarte îndrăgite și bine stăpânite de poet sunt tehnicile cinematografice, fotografice sau picturale, imaginile străzii, ale piețelor sau ale bătrânilor ,,...cum adunau bătrânii banii în batistă /” (sugestivă nu este acțiunea în sine, ci fotografia pe care o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
imprim sentimentele”. Mi-a adus cel mai ieftin lemn, am tăiat la dimensiunea potrivită, din care am făcut două imprimeuri într-o lună. Și când am imprimat, vocea mea interioară mi-a spus: „Nu asta căutai?” Apoi, n-am mai auzit vocea aceasta niciodată... Totul a curs, a curs, a curs firesc spre mine și șaizeci de ani mai târziu încă mai sunt aici și fac asta...
Interviu cu parfum japonez: „Când am intrat în biserici, am început să plâng” [Corola-blog/BlogPost/93885_a_95177]
-
povestește... Așa, vasăzică: îl am în fața mea pe omul care s-a îngrijit de cizmele lui Hitler în ultimele luni de război, pe care le-a petrecut în celebrul bunker din Berlin. De necrezut! Cum să nu tresar când îl aud cu câtă liniște povestește despre acele zile care au schimbat fața lu-mii? Cum să-mi înlătur tremurul vocii care ar putea trăda emoțiile care mă cuprind? O asemenea baftă ai ca reporter doar o dată-n viață. Îl iau ușurel pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
plecarea lui Hitler din Berlin, înainte de termi-na-rea războiului. O poveste care in-firmă varianta sinuciderii lui înainte ca bunkerul să cadă în mâna rușilor. „Pe la sfârșitul lui martie 1945, eram în vestiar la Otto, acolo unde curățam cizmele. Eram curios să aud ultimele știri despre front și țineam radioul deschis tot timpul. Voiam să știu până unde a ajuns războiul. Deodată, la radio aud: «Atențiune, la ora 7 Führerul va face un anunț important. Toată lu-mea să stea la radio să-l
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
rușilor. „Pe la sfârșitul lui martie 1945, eram în vestiar la Otto, acolo unde curățam cizmele. Eram curios să aud ultimele știri despre front și țineam radioul deschis tot timpul. Voiam să știu până unde a ajuns războiul. Deodată, la radio aud: «Atențiune, la ora 7 Führerul va face un anunț important. Toată lu-mea să stea la radio să-l asculte». Anunțul s-a repetat de mai multe ori și abia așteptam să văd despre ce este vorba, căci mi-am dat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
repetat de mai multe ori și abia așteptam să văd despre ce este vorba, căci mi-am dat seama că este ceva important. Pe la 7, eram cu ochii, cu urechile și cu sufletul în așteptare. La 7 fix s-a auzit Führeru’, care a făcut un apel la tot poporul german, bătrâni, tineri, femei, bărbați, ca să puie mâna pe orice arme, pe sape, pe topoare, care cum poate, să nu lase rușii să vie în țară. Am fost emoționat, mi-am
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
apare fratele Walter la Otto, pune pe masă o sticlă de vermut. Io eram în vestiar și ciuleam urechea cât puteam. Otto a venit în bucătărie după două pahare și când s-a întors, a uitat ușa între-des-chisă, așa că am auzit tot ce-au povestit: - „Măi frate, îi bai mare, nu ne mai întâlnim altu-n veci, nu se știe dacă ne mai vedem vreodată în viața asta, așa i-a spus Walter lui Otto. Uite care-i treaba. Io, la noapte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
o băut amândoi câte un pahar de vermut, s-o pupat, s-o strâns în brațe și el s-o dus. Când l-o condus pe Walter, Otto o prins de veste că io-s în vestiar și că am auzit tot ce-au vorbit ei. „Johann, hai încoa’”, m-o chemat la el. M-o pus la masă și mi-o dat și mie un pahar de vermut, să beau cu el. „Johann, zice apoi, de șoptești tu la cineva
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
au vorbit ei. „Johann, hai încoa’”, m-o chemat la el. M-o pus la masă și mi-o dat și mie un pahar de vermut, să beau cu el. „Johann, zice apoi, de șoptești tu la cineva ce-ai auzit, și io, și tu, amândoi suntem morți, ne împușcă pe loc”. „Comandante, fii liniștit, că de la mine nimeni nu scoate niciun cuvânt, i-am spus, și așa a fost. Am tăcut până azi”. Sfârșitul războiului Cu caietul de amintiri După
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]