6,853 matches
-
meu este acela de a demonstra unele dintre principalele modele de alegere care sunt prevalente în științele sociale moderne și să vă încurajez să vă adaptați și dezvoltați modele echivalente pentru propriile proiecte de cercetare. Acest curs va dezvolta discuția axându-se în special pe delicata problemă a acțiunii colective. Întrebările care se pun sunt: care este relația individului cu comunitatea? De ce să cooperăm? De ce să participăm? De ce să ne conformăm? De ce să promitem adeziunea? Societățile sunt constituite din indivizii care
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
efort individual și puterea totală de grup. Astfel, în ciuda libertății de asociere din societățile democratice, logica acțiunii colective prevede o asimetrie în ceea ce privește interesele care se vor mobiliza în scopul unor interese comune. În vreme ce problemele legate de organizațiile de grup se axează pe stimulentele de a contribui cu resurse la efortul colectiv, cele legate de bunurile deținute în comun se concentrează asupra stimulentelor de a extrage resurse din proprietatea colectivă. Așa cum se susține în lucrarea lui Elinor Ostrom, atunci când bunurile sunt deținute
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de cercetare ale altor autori, sau din alte surse statistice disponibile). Există manuale detaliate cu privire la fiecare metodă, manuale care instruiesc pe cercetător cum să folosească cu ușurință aceste instrumente diferite. Scopul nostru aici este doar unul introductiv. Noi ne vom axa pe caracteristicile principale ale diferitelor tehnici și pe pericolul apariției unei distorsiuni potențiale legate de acestea. Observațiile personale se bazează pe capacitatea cercetătorului de a dobândi acces la a urmări și a înregistra diferite fenomene. Pe teren, se pot observa
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Teoria testării (I)\: experimente și cvasi‑experimente" Rezumat. Testul științific organizează datele într-o manieră care să permită inferențe empirice valide. Se vor compara patru tipuri fundamentale de teste - experimentele formale, cvasi-experimentele, comparațiile potrivite și studiile de caz. Cursul se axează mai întâi pe experimentele formale, care depind de dominația cercetătorului asupra condițiilor de testare și de modul în care sunt selectate observațiile pentru grupurile experimentale și de control. Folosindu-se de exemple, acesta analizează valoarea design-ului experimental, atât în
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
o funcție a unei teorii. Semnificație nu înseamnă în mod automat nici adevăr. Faptul că un caz negativ este improbabil nu atrage după sine ideea că afirmarea sa pozitivă trebuie acceptată fără a sta pe gânduri. Cursul acesta se va axa în special pe statistica descriptivă - pe tendința centrală și putere - aplicate întâi în raport cu tiparele de date univariate și apoi cu cele bivariate, în modelele de cercetare cvasi-experimentală. Următorul curs se concentrează asupra statisticii inferențiale - asupra testării semnificației - și extinde analiza
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
sunt utile în a decide dacă ipoteza se susține, sau se respinge. La fel ca și în cazul analizei univariate, aceste probe se vor ocupa de tendința centrală, putere și semnificație. Pentru a face prezentarea mai accesibilă, discuția se va axa pe relațiile cauzale bivariate. Mai târziu, vom extinde acest domeniu pentru a putea include relații mai complexe, multivariate. Forma potrivită de calcul statistic bivariat depinde de construcția variabilelor specifice afirmației cauzale. Vom discuta două versiuni obișnuite, prima având ambele variabile
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
studiul nostru sunt extrase în mod corespunzător din populația mai amplă de cazuri relevante și că acestea captează, foarte probabil, gama întreagă de variație de la nivelul variabilei independente. În continuare, analizăm datele colectate pentru aceste observații. Până aici, ne-am axat în principal pe folosirea statisticii descriptive, învățând cum să calculăm tendința centrală și gradul de împrăștiere din cadrul eșantionului. De exemplu, în cazul unei ipoteze cauzale bivariate am descris tendința centrală a datelor sub formă de dreaptă de regresie a pătratelor
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
anume al cercetării pare să fie mai promițător în a genera rezultate noi și interesante. Știința de calitate nu este întotdeauna și fascinantă. După cum nota Thomas Kuhn, atunci când există doar o singură „paradigmă” dominantă într-o anume disciplină cercetarea se axează de obicei pe observații noi, pe cazuri excepționale și pe alte „operații de reorganizare generală”.1 Ba chiar mai mult, atunci când există abordări teoretice contrastante, dezbaterea dintre ele ia de obicei forma unor controverse înguste asupra operaționalizării variabilelor, sau asupra
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ci pentru că cercetarea tehnică ar fi îndepărtat în mod necesar pe oamenii de știință de problemele importante ce trebuie luate în discuție. Problema, pentru acești critici, nu ar fi faptul că studiul științific al politicii s-ar fi profesionalizat și axat pe nesemnificativ, ci că perspectiva științelor politice ar fi greșit-direcționată, îndepărtând astfel pe oamenii de știință de contribuțiile lor de cea mai bună calitate. Această poziție critică există în trei variante diferite. Prima versiune susține că rezultatele științelor sociale par
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
apoi în cadrul Catedrei de literatură rusă, la Institutul de Limbi și Literaturi Străine. După 1960 face parte din redacția revistei „Secolul 20”. În 1962 își susține doctoratul cu lucrarea L.N. Tolstoi și literatura română, iar în 1971 docența. Și-a axat cercetările pe relațiile literare româno-ruse - Opera lui Gogol în România (1959), L. N. Tolstoi și literatura română (1963) -, a studiat activitatea unor scriitori ruși - Ivan Bunin (1971), A.S. Pușkin (1978), Leonid Andreev (1983, în colaborare). Alcătuiește Antologia nuvelei sovietice. 1945-1965
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
ideologic. Este cazul sociologiei grupurilor mici. Achim Mihu publică În 1967 o carte despre sociologia americană a grupurilor mici (Sociometria. Eseu critic), foarte influentă În acea perioadă prin deschiderea spre valorificare a sociologiei occidentale. Au apărut multe cărți și studii axate pe „valorificarea” diferitelor contribuții, atât teoretice, cât și metodologice: sociologia comunităților urbane și rurale, geopolitică, psihologie socială, sociologia organizațiilor, epistemologia sociologiei, calitatea vieții și, În mod special, metodologia cercetării empirice și construcția teoriilor. Voi cita doar lucrările erudite ale lui
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
prin care această tradiție este abordată. Din cele peste douăzeci de referințe, se desprind două orientări diferite ale istoriografiei: istoriografii explicite, convenționale (explicite history), care reconstituie istoria Școlii prin intermediul analizei istorice a strategiilor, metodelor sau personalităților din Școală, respectiv analize axate asupra conținutului intelectual al Școlii, asupra a ceea ce Înseamnă eticheta Chicago (Chicago label). Aceste ultime abordări transcend, practic, perioada interbelică, percepută convențional Școala de la Chicago, Încercând să evidențieze direcții ale existenței unei a doua sau chiar a treia școli, bazată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cu rigoarea. Una din pasiunile lui O., în afară de teatru, este filmul. O probează volumele Statui de celuloid (1972), Filmul. Vocație și rutină (1974), Diorame cinematografice (1983), Stelele Oscarului (I-II, 1996-2002, în colaborare cu fiica sa, Anca-Maria Rusu), în care, axându-se pe criteriul tematic, întreprinde o meticuloasă și pertinentă analiză a unor pelicule românești și străine. Măsurat în aprecieri, limpede și precis în formulări, analistul, care nu se laudă cu înclinația spre teoretizare, e mai întotdeauna convingător, fără să recurgă
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
seamă în calendarele sibiene apărute între anii 1906 și 1936, unele texte fiind incluse și în culegerea colectivă Un ceas de șezătoare poporală (1927). Ultima colaborare (din „Calendarul «Tribuna Ardealului»”, 1941) este Pățania lui badea Spiridon, o reușită povestire populară axată pe demonstrarea incapacității bărbatului de a rezista la insistențele curiozității feminine. Cunoscând limba germană, P. a localizat o dramă după E. Raupach - Sâmbăta morților (1906). A tradus unele lucrări juridice și politice de Rudolf Ihering, John Stuart Mill, F. Holtzendorff
PACAŢIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
franceză. Revine cu transpunerea romanului Familia Malavoglia de Giovanni Verga, în colaborare cu Nina Façon (1955), și cu o ediție a dramei Vlaicu Vodă de Al. Davila (1956). Volumul Carnet inactual (1970) reunește o serie de studii de literatură comparată axate pe aria romanică. P. este și autorul unei remarcabile traduceri românești din Aventurile lui Pinocchio de Carlo Collodi (1975), care va cunoaște numeroase reeditări. După 1970 se ocupă de editarea scrierilor tatălui său, prefațând și îngrijind mai multe ediții, iar
PANAITESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288652_a_289981]
-
și cu pseudonimul I. C. Frunză. În nuvele, povestiri, schițe P. se străduiește - într-o măsură după modelul lui I. S. Turgheniev, din scrierile căruia și traduce în „Tribuna” - să lase în urmă făgașul prozei anecdotice, didacticiste, încercând un registru narativ axat pe atmosferă: Logofătul Matei (1887), Niță dragă (1888), Schițe (1893), La târg (1895). Acest ardelean, care poate extrage zolist „documente” din viața periferiei brașovene (Țica lui Coderiște), se simte în largul lui și când scrie despre satele și oamenii din
PANŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
Evolceanu, Iuliu Valaori ș.a. înființează în 1926 revista de studii clasice „Orpheus”, care va deveni din 1929 „Revista clasică”, după unirea cu „Favonius”. Opera lui P. - care mai cuprinde scrieri pedagogice și o monografie consacrată lui Ștefan Zeletin (1935) - se axează pe lucrări privitoare la cultura și filosofia antică. Autorul dezvoltă în teza sa de doctorat ideile expuse în studiul Între divin și uman. O problemă a culturii elenice (1921), reluat ulterior sub titlul Evoluția gândirii la greci (I, 1927). Se
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
cu detașare, de la cota prezentului, opiniile care nu au trecut „proba timpului”. În felul acesta, în prima secțiune (urmată de antologia de texte și de comentarii la fiecare piesă) se află deschiderea către viitoarele inițiative ale criticului, care se vor axa pe pragmatica textului. Asaltul „Caragialiei” este reluat, într-o manieră mai personală, în Caragiale, firește (1999). Cartea reciclează, mai întâi, studiile mai vechi, care, revăzute și aduse la zi, depistează maladiile esențiale ale omului caragialesc: hipersintaxia și hipersemantismul (în traducere
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
influențe a lui Lucian Blaga. Prozatorul P. este și el extrem de productiv, publicând uneori câte două romane pe an. Debutează cu Scara lui Climax (1970), ambițios ca miză, dar nesemnificativ ca valoare, și continuă cu o lungă serie de romane axate pe dezbateri morale, ambianță cotidiană și „neliniști” ale existenței contemporane. În Ore de dimineață (1972) tot ceea ce retrăiesc personajele venite în audiență la un prim-secretar pune în lumină, cu prudență, caracterul opresiv al regimului comunist. Faptele sunt înfățișate, bineînțeles
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
o tranziție de configurare ce aparține tranziției globale a modernității și trebuie analizată ca atare. Ea corespunde cu ceea ce R. Aron numește „imaginea ideală a societăților moderne”, care, spre deosebire de cea a societăților tradiționale centrate pe „ordinea stabilită și neschimbătoare”, este axată pe „o creștere economică continuă care implică răsturnări constante în organizarea socială”. Efecte discursive ale decuplării unor tranziții complementare A considera, în terminologia lui Inglehart, „efectele pe termen lung” ale schimbărilor sau transformărilor sociale înseamnă a ne referi astăzi la
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de polivalențele și ambiguitățile versului modernist. Familiarizat cu lirica modernă europeană (îndeosebi cu cea franceză și cea germană), M. a impus un foarte personal repertoriu de metafore și simboluri, mai toate gravitând în jurul „grădinarului” și al „arborelui”. Poezia lui se axează pe „metamorfoze” și „altoiri” între microcosmos și macrocosmos, pe raporturi ale eului poetic cu pământul, cerul, timpul, veșnicia, dispariția, precum și pe o continuă suită de „identificări” metaforice ale eului liric cu toate regnurile. Hotărât „să se adune din toate câte
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
criticul se dovedește a fi un analist minuțios și aplicat, la curent cu conceptele și metodele critice moderne, pe care le utilizează adecvat obiectului cercetărilor sale. Itinerar critic printre poeți, Sub semnul poeziei (1999) reunește o suită de eseuri succinte, axate pe cărți reprezentative ale unor poeți contemporani, asupra cărora M. se apleacă interesat de viziunea acestora asupra poeziei, de mișcarea lăuntrica și de atitudinile lirice. Lirica lui M. se prezintă în două registre, „scindata între miraj și reverie” (Al. Cistelecan
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
isprăvească. Cu o înzestrare histrionică excepțională, M. a fost un creator de școală, un reformator care, luând ca model adevărul vieții și natura, s-a impus prin interpretările sale realiste asupra manierei emfatice a rivalilor. Susținând ideea unui repertoriu național axat pe comedii satirice și vodeviluri, a contribuit într-o măsură și la impulsionarea creației dramatice originale. V. Alecsandri a făurit pentru el scene și tipuri, cărora M. le-a dat viață cu vivacitatea și proteismul lui. A început să scrie
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
special jazzistice. De altfel, M. este și autorul unor culegeri de eseuri despre jazz, singulare în peisajul românesc al genului: Cutia de rezonanță (1985), Jazzorelief (1993) ș.a. Deschis spre modernitate, pasionat de ea, autorul vizează o aventură spectaculoasă a spiritului, axată pe ideea conexiunilor dintre jazz și artele contemporane. Două eseuri dedicate poeților G. Bacovia și Gellu Naum propun ingenioase perspective de interpretare a unor universuri poetice de o modernitate mereu surprinzătoare. SCRIERI: Legea conservării adolescenței, Cluj-Napoca, 1977; Sighișoara, Suedia și
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
sale (cele mentale având practic aceeași valoare ca și cele reale), și unde sunt conturate câteva portrete de mari reporteri. Paginile din Pogromul de la Iași (1944), Pogromurile din Bucovina și din Dorohoi (1945), Pogromurile din Basarabia și Transnistria (1947) se axează pe încercarea de a face în primul rând „reportaj la fața locului”, intenția fiind de a reconstitui, descriind cazuri particulare, tragedia evreilor în timpul celui de-al doilea război mondial. Subiectul va fi reluat mai târziu în lucrările Oameni de omenie
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]