2,305 matches
-
Însă Julien începe să-și piardă răbdarea și, schimbând dintr-odată tonul, pune capăt tergiversărilor: "De ce să mai întârziem, când tot acolo o să ajungem?" Apoi dispare grăbit în odaia de toaletă. Jeanne aude un foșnet de haine aruncate, zgomotul ghetelor azvârlite pe podea, înainte de a-l vedea reapărând pe Julien, în indispensabili și ciorapi. Jeanne "zvâcni, ca și cum ar fi vrut să sară din pat, când un picior rece și păros îi alunecă de-a lungul piciorului. Și, cu fața în mâini
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și hedonism. Asemenea celor două războaie mondiale, ea are drept consecință accelerarea tuturor mutațiilor declanșate odată cu sfârșitul secolului al XIX-lea declinul creștinismului, emanciparea tineretului și a femeilor, precum și erotizarea societății. "Mare, sex și soare" Cupidon, micul zeu înaripat, își azvârle tot mai mult săgețile în nasul și în barba bunului Dumnezeu. Apare și se strecoară pretutindeni, în minți și în trupuri, cunoaște un adevărat triumf. În anii '50, ca un semn al noilor timpuri, psihanaliza ajunge în fine la ordinea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-se lîngă trup. Hei! Caii nu mai au călăreți în șa. Aceștia s-au aruncat în arenă, galopează alături cu animalul fulgere îngemănate și hei! caii își primesc stăpînii în spate, fără o tresărire, după ce cele șapte trupuri încordate se azvîrliseră asupra lor, din goană, ca niște uriașe feline sălbatice, asupra unei gazele în galop. Hei! Djighiții lunecă sub burta calului, ținîndu-se cu dinții de chingi. Hei! Apar din nou în șa, dar în picioare, într-un echilibru perfect, fără nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ore, ajungem la ogorul "nanului", cum îi spuneam eu lui moș Gavrilă. Avea sămănat mult porumb, floarea-soarelui și harbuji, vara fiind bună toate erau mari și frumoase. Cum am ajuns, înainte de toate, am lepădat tot de pe mine și m-am azvârlit în apa călduță a Prutețului. Locul moșului era mărginit de drumul ce mergea cu ocoluri, ținând marginea ogoarelor, la malul Prutului. Spre răsărit era hotărnicit de Pruteț care forma în linie ușor curbă cam două laturi ale pătratului: sălcii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
cu poeții trăiești în confrăție.../ Horațiu și Virgiliu posedă-o-mpărăție/ Ca tine ; al lor geniu, cu-al tău în zbor unit,/ Clădesc din timpul nostru un secol strălucit. Ea obține insă același răspuns din partea principelui iritat de versurile imorale : Azvârle-această carte ce mânele-ți pătează/ Și-n sân pe nesimțite otrava infiltrează (III 2). Nu are mai mult succes nici Mecena, care încearcă să anihileze calomniile lui Ibis și să-l disculpe pe Ovidiu de învinuirea că ar fi pus
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de muritorii pentru care s-a sacrificat altădată, titanul se revoltă împotriva foștilor săi protejați ca și împotriva zeului suprem sfidat de dragul acestora. El își rupe lanțurile, sugrumă vulturul și se aruncă în flăcările astrului ceresc, nu înainte de a le azvârli tuturor batjocura sa : Ia-ți, Zeus, lanțurile înapoi !/ Au ruginit de vânturi și de ploi,/ Dar sunt destul de trainice și grele./ Păstrează-le - dacă mai crezi în ele/ Iar voi, flămânde fiare, înapoi ! Repudiat de mulțimea infamă, Prometeu se desparte
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de la Ilion spre casă. Deplângând soarta ei și a orașului (focul mi-a cuprins cetatea. [...] Troie [...] arzi în focul pus de ahei ; pe noi ne duc din țară în sclavie), Hecuba crede că singurul sfârșit demn ar fi să se azvârle în foc (să ne-aruncăm în flăcări ! Acesta-i felul cel mai nobil de a muri, în vâlvătaia ce-mi preface patria-n cenușă). Văzând că Ilionul nu e decât vâlvătaie./ Pârjolul mistuie acoperișuri, corul se plânge că Troia se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
picioare, partenerul de discuție admiră aceste scene de mare efect, însă îl sfătuiește să aștepte câteva clipe într-o emoție reținută și plină de dramatism înainte de a se repezi la dușman și îl invită pe adevăratul, Marele Agamemnon, venit să azvârle lumii-n obraz adevărul, să nu îl spună prea devreme, întrucât o operă adevărată trebuie să aibă mister până la capăt (III, p. 406). Afirmându-și identitatea și opțiunea pentru faptă în dauna exercițiului ludic (eu sunt Agamemnon !... Eu nu mă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și sabia. Medeea ezită o clipă la care din aceste arme să recurgă : Să le topesc în foc iatacul lor de miri/ Ori să le-nfig o dârză spadă prin ficat ? Mai apoi, îi trimite Creusei o cunună de aur azvârlind un uimitor șuvoi de foc mistuitor și își străpunge copiii cu o lamă ascuțită. În chip analog, întrebată de Ionel dacă are de gând să-l incendieze, împreună cu fiica lor (O să-i dai foc, cum mi-ai da și mie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dumitale, fiindcă-i văd foarte bine cusururile.” Jules Renard 515. „Setea de a cunoaște totul, de a fi la curent; am ajuns să iubesc cărțile foarte scurte, ușor de citit, cu tipar larg, cu pagini aerisite, pentru a le putea azvârli cât mai curând în biblioteca mea, casă trec la altele.” Jules Renard 516. „Adevăratul autor al unei cărți este cel care face să fie publicată.” Jules Renard 517. „Ce este într-adevăr o carte?” Anatole France 518. „Este un șir
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
mânuind un ferăstrău. Accidentul a survenit pe când lucra ca zilier pentru un negustor de cherestea, el, un artist. Medicii din Colombes i-au inventat proteza asta. Datorită ei, Joseph poate să urce din nou pe scenă ca să-și execute numărul. Azvârle cuțite în jurul unei tinere femei îmbrăcate în latex, creație a unui hiperrealist american. Noapte târzie, coridorul s-a scufundat în semiîntuneric. Se pare că i-au schimbat cămașa, și asta nouă, cu mâneci lungi, are niște manșete care o strâng
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Asta e." Rămaseră o vreme tăcuți. În fine, locotenentul spuse: "Ai dreptate, Nicolae, dar cu o asemenea ură nu poate provoca decât nenorocire în jurul lui..." Locotenentul se pregătea să plece din sector când căpitanul l-a chemat urgent. S-a azvârlit în șa și a pornit în galop. "Comandantul tocmai a anunțat că premierul a fost asasinat", începu căpitanul cu o mină sumbră. Stupoare generală: când, cum? "Chiar azi. Automobilul primului ministru, care se întorcea acasă la ora prânzului, a fost
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
epocii, cincizeci sau șaizeci pe oră, și numai când era vreme bună. Gerurile întrerupeau circulația, iarna, și inundațiile, primăvara. Anotimpul cel mai favorabil pentru sosirea noutăților era vara. Dar atunci era prea frumos, prea cald, se duceau la plajă, se azvârleau în apă, plecau pe mare cu vreo barcă mirosind a smoală topită și a pește stricat până acolo unde cerul s-ar fi închis deasupra apei și lumea, cu incertitudinile ei, ar fi dispărut. Doar foamea îi aducea cu picioarele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
drum se vedeau deja doi soldați care duceau pe o targă improvizată "întârziatul", acoperit cu mantaua. Odată rezolvată problema, locotenentul își desfăcu larg brațele: Rămas bun, Grigore, trebuie să plec..." Se îmbrățișară cu un nod în gât. Înnebunită, Lillișu se azvârli asupra locotenentului: "Ia-mă cu tine, Filip!" Cu neputință de potolit, se agăța de el cu forța disperării, voia să plece cu el, urla, cu privirea rătăcită și gura schimonosită. Grigore izbuti, nu ușor, să-l elibereze pe locotenent și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sub tutelă." În spatele lentilelor încercuite cu aur, ochii mari, cenușii ai doamnei Dunin clipiră: "E cumva bolnavă sărmana dumitale mamă?" " Nu, e perfect sănătoasă." Pince-nezul coborî pudic: femeile nu știu s-o ia totdeauna pe calea cea dreaptă, trebuie să azvârli în ele cu pietre. "Are probabil nevoie să fie protejată mama dumitale..." " Ar avea nevoie să fie liberă." "Ai o situație familială grea, sunt dezolată. Nu pot judeca motivele, dar..." Motivul e simplu: mama s-a căsătorit din dragoste cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
conserve tehnic amintirea de moment, ratase ceea ce aparatul văzuse atât de bine! Acum o torturau remușcările. Trebuia să rămână lângă mama ei și să vegheze asupra sănătății acesteia. Margareta avea un fel propriu de a se dedica unei cauze: se azvârlea asupra ei cu înverșunare. Toate astea făceau și mai insuportabilă cealaltă despărțire, de soțul ei. Noaptea, o chinuiau vise urâte. Se făcea că Arcadi e pe puntea unui vas care își dezlega parâmele chiar în clipa când ea ajungea, cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spre poezie, fusese coleg la școala de coregrafie. Înțelegându-se de minune, improvizau bucuroși, cu grație și umor. Foarte aplaudați, se răsturnară pe spate, ea în brațele soțului ei, el pe divanul desfundat ale cărui arcuri îl proiectară îndărăt, ca azvârlit dintr-o praștie. Și toată lumea râse. A doua zi, când se întorcea acasă cu târguielile, pe Margareta o prinse o ploaie năpraznică. Dârdâia sub un portal în haina ei ușoară, cu fusta lipită de picioare, cu părul ud de parcă abia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nevastă-sa, sperând să-i influențeze decizia, e plină de atenții față de el: Tocmai am un ceai de tei foarte bun. Ce-ai mâncat la prânz?" Ia un aer sfidător: Am mâncat cu o..." Telefonul îl întrerupe. Nevastă-sa îi azvârle o privire pătrunzătoare și ridică receptorul. E pentru... Natalia. El îi smulge telefonul din mână și îl trântește în furcă: "Asta-i oră de dat telefoane? Ce-și închipuie golanii ăștia? Că aici e moară?" Fiică-sa apare în ușa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de Partid. Închipuiți-vă groaza care i-a apucat pe toți filosoficaștrii amenințați în subzistența lor! Dar astăzi nu mai e vremea deciziilor arbitrare, luate sus, ele trebuie justificate jos, la bază, trebuie lucrat la fața locului, democratic, pentru a azvârli lumii cu praf în ochi, în cadru legal. Și cine ar fi cel mai indicat să facă bucătăreala asta măruntă?.. Se simte tentat și totodată reticent. Ezitările îi sunt înțelese. Nu a pierdut cu totul simțul filosofic al vieții, nici
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de a-și rotunji legenda de intelectual contra-curentului, își atribuie meritul de a se declara filosof marxist, acționând ca atare pe față în aceste vremuri de postmodernism tăios. Un marxist expus tuturor furtunilor, desigur. Rebelul perfect, ce mai! Cine să azvârle primul cu piatra în el? Caterina și Silvia au supraviețuit treizeci de ani soților lor și s-au stins, la scurt timp, una după alta. Nel trebuia să lichideze apartamentul din Galați. S-a debarasat de tot afară de câteva amintiri
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trăiască unul din cele mai dramatice momente ale vieții sale. Când nava a părăsit portul, Mihai s-a dus la culcare (ora 21). Apoi s-a dezlănțuit o furtună violentă (ora 24), ce a determinat avarierea vasului. Mihai a fost „azvârlit în mijlocul cabinei, apoi din nou în pat, care s-a desprins de perete și plutea în apa ce inundase cabina”. Peste mulți ani, Regele Mihai i-a relatat amintirile acestui moment lui A. Gould Lee: „După prima oră nu mi-
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
îl reciti cu glas tare. Era ultimatumul dat de Antonescu. Regele trebuia să abdice sau să accepte iminența unui război civil și a unei ocupații străine, adică a rebeliunii Gărzii de Fier, urmată de o intervenție germană. Mânios, regele Carol azvârli scrisoarea pe birou, se ridică și începu să se plimbe de-a lungul și de-a latul camerei.” Carol îi consultă pe fideli (gen. Gheorghe Mihail, gen. Gh. Argeșeanu, gen. Paul Teodorescu, M. Manoilescu, E. Ballif) și îl consultă pe
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
poate spune același lucru. Chiar unii dintre cei apropiați sunt amestecați În asemenea treburi murdare. Hildebrand Îl privi mirat: — Oameni de-ai noștri, vasali ai ducelui, vrei să spui, părinte? Nu pot să cred una ca asta! De ce nu-i azvârle domnul Bertold sus În fortăreață, dacă-i așa? — Pentru că, exact așa ca tine, scumpe Hildebrand, nu vrea să creadă. Nu avem dovezi. Mi au trecut mie niște vorbe pe la ureche, dar stăpânul nostru nu vrea să creadă. Nici măcar domnul Conrad
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de asta trimisese Eglord banda lui de ticăloși. Nu pricepea Însă ce rol urma el să joace În această poveste. Pe el ar fi trebuit să-l omoare ministerialul pe loc, sau să-l ia cu sine și să-l azvârle Într-un beci adânc. De ce-l luaseră cu ei? Ca să le fie povară, martor la fără delegea pe care o pregăteau? Doar dacă nu... Creierul cioplitorului În piatră lucra cu repeziciune. Exista o singură explicație. Aveau nevoie de un țap
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ucidă fără a putea fi bănuit. O a doua crimă În care ucigașii să nu fie descoperiți... Simeon se Înfioră. Asta era soarta lui! Nu numai că-l vor omorî, dar se vor și sluji de leșul lui. Îl vor azvârli la locul fărădelegii, astfel ca bănuiala să cadă asupra lui: un necunoscut, un bandit care omoară ca să prade, ce putea fi mai obișnuit? Numai mintea ageră a starețului Otto putea pune la cale și această a doua blestemăție, așa cum, era
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]