5,357 matches
-
drumul câinelui. Dar oamenii, vecinii din blocuri? Aceștia se dădeau de ceasul morții cum ar fi pus pleoapă pe pleoapă. Liniștea însă nu mai era liniște, odihna nu mai era odihnă și somnul nu mai era somn. Iar războiul cu bătrâna se adâncea și mai mult din pricina câinelui. Unii aruncau cu te miri ce din balcoane, blagoslovind de mama focului, alții strigau și amenințau că Lady va primi în curând ceva de „mâncat”, așa, ca să nu mai latre în vecii vecilor
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
ar fi făcut-o nu știu dacă ar fi găsit acolo vreo soluție. Și, curios, nimeni nu și-a dus la bun sfârșit amenințările. Să fi fost piedică frumusețea și tinerețea lui Lady sau priveliștea cu scăunelul pe care stătea bătrâna la soare vorbind și potolindu-și cu mângâieri câinele ce se gudura la picioarele ei? Cine să știe? Lady a rămas acolo, tovarăș de nădejde al stăpânei și dușmanul locatarilor tânjind după tihna de acasă, până când, pe neașteptate, femeia a
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
mai lătra. Stătea culcată lângă scăunelul gol. Doar scâncetele ca de copil și câte-un urlet prelung ca un bocet ce sfâșia din când în când tăcerea nopții dădeau de știre că mai trăiește. Se mai înviora când trecea prietena bătrânei aducând câte ceva de mâncare și împrospătând apa din castron, ca după aceea să își reia locul de lângă scăunel. Venise și rândul locatarilor de la blocuri să fie mulțumiți, să-și vadă de-ale lor și să nu mai ia aminte la
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
de-i puteai număra coastele. Ochii îi erau tulburi și abia își mai trăgea sufletul. Cine știe de cât timp zăcea în traistă aruncat la gunoi. După câte se pricepea la mâțe își dădu seama că nefericitul animal este motănel. Bătrâna îl curăță cu o cârpă umezită în ceai de mușețel, îi spălă ochii și blănița și îi puse pe o farfurie câteva bucățele de cârnat. Acesta se apropie, le mirosi și amețit își pierdu echilibrul căzând într-o parte. Babanei
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
care începu să-și lingă blănița și să se curețe. Pe zi ce trece se făcea tot mai zdravăn. Cu timpul se făcu un motan de toată frumusețea, cu o blană neagră și pufoasă și cu ochi galbeni și inteligenți. Bătrâna îi puse numele Ispas, nume ce-i aducea aminte de un alt pisoi pe care îl avusese în copilărie. Ispas era foarte cuminte și domestic. Îl iubeau toți vecinii, căci de când apăruse motanul dispăruseră toți șoarecii și șobolanii din mahala
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
îi puse numele Ispas, nume ce-i aducea aminte de un alt pisoi pe care îl avusese în copilărie. Ispas era foarte cuminte și domestic. Îl iubeau toți vecinii, căci de când apăruse motanul dispăruseră toți șoarecii și șobolanii din mahala. Bătrâna îl răsfăța și îi dădea să mănânce tot felul de bunătăți. Cu timpul se îngrășă așa de tare, de parcă era un miel și toată lumea începu să-l strige... Ispas-Motan Gras! Acestuia nici că-i păsa de ce zic alții. Leneș, zăcea
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
soare, în pridvorul casei și în afară de mâncare nu se sinchisea de nimic. Din când în când mai deschidea câte un ochi ca să vadă ce se mai întâmplă prin-prejur și pentru a arăta lumii că nu este mort. În ultima vreme, bătrâna stătea și ea mai mult pe acasă, căci balamalele nu o mai lăsau să se mai ducă prin târg. Într-o zi bărtânețea își spuse cuvântul și baba Ana închise ochii pentru întotdeauna. Panait se întoarse acasă și după ce dădu
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
mică de statură. Era angajată ca femeie de serviciu. Avea 140 de pâini salariu pe lună. De milă, a luat în grijă o bătrânică, de 90 de ani, și o fetiță, de 6 ani. Fetița se numește Elena. Dimineața, cu bătrâna de o mână, și fetița, de cealaltă, femeia deschide Biserica. Bătrâna are gută. La fiecare pas, femeia se lovește de bătrână, și se înclină spre fetiță, ca o limbă de clopot între doi pereți de milă. Drumul de 10 metri
MĂTURA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342537_a_343866]
-
de pâini salariu pe lună. De milă, a luat în grijă o bătrânică, de 90 de ani, și o fetiță, de 6 ani. Fetița se numește Elena. Dimineața, cu bătrâna de o mână, și fetița, de cealaltă, femeia deschide Biserica. Bătrâna are gută. La fiecare pas, femeia se lovește de bătrână, și se înclină spre fetiță, ca o limbă de clopot între doi pereți de milă. Drumul de 10 metri, din casă până la ușa Bisericii, este lung. În timpul lui, trec două
MĂTURA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342537_a_343866]
-
grijă o bătrânică, de 90 de ani, și o fetiță, de 6 ani. Fetița se numește Elena. Dimineața, cu bătrâna de o mână, și fetița, de cealaltă, femeia deschide Biserica. Bătrâna are gută. La fiecare pas, femeia se lovește de bătrână, și se înclină spre fetiță, ca o limbă de clopot între doi pereți de milă. Drumul de 10 metri, din casă până la ușa Bisericii, este lung. În timpul lui, trec două curse de țară, și țăranii coboară în fața Bisericii cu de-
MĂTURA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342537_a_343866]
-
până la ușa Bisericii, este lung. În timpul lui, trec două curse de țară, și țăranii coboară în fața Bisericii cu de-ale gurii, își trag sufletul, și pornesc cu merindele spre piață. Câte unul, se închină. În fața ușii Bisericii, femeia lasă brațul bătrânei să cadă. Scoate din șort cheile, și în întunericul dimineții, caută cheia cea bună. O încearcă. De reușește, ușa de fier se poticnește prin aer, și se deschide, împinsă cu 4 brațe ... Femeia și fetița intră în întuneric. Bătrâna rămâne
MĂTURA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342537_a_343866]
-
brațul bătrânei să cadă. Scoate din șort cheile, și în întunericul dimineții, caută cheia cea bună. O încearcă. De reușește, ușa de fier se poticnește prin aer, și se deschide, împinsă cu 4 brațe ... Femeia și fetița intră în întuneric. Bătrâna rămâne în urmă. Se agață cu mâinile de tocul de fier, și așa, trăgându-și picioarele aproape paralizate după sufletul care abia respiră, îți mai spune, agățată de canatul ușii: „intră, maică, mata, că eu intru mai greu, mamă”. Întunericul
MĂTURA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342537_a_343866]
-
atât de greu, încât, atunci când a făcut Dumnezeu lumina, a văzut și Moș Nicolae că toate femeile de serviciu din lume au luat de milă pe lângă sine câte o fetiță a cărei mamă a murit de cancer, și câte o bătrână bolnavă. Și toate femeile de serviciu din lume aveau doar 140 de pâini salariu pe lună. De aceea, acum un an, când femeia a aprins aceeași lumină, și s-au văzut icoanele veghind în fața altarului, Moș Nicolae s-a uitat
MĂTURA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342537_a_343866]
-
lumea toată cadourile pe care le-au visat. O mătură, însă, într-un an de zile, la trei femei, la trei vârste, era greu de dat. Moșul vedea șirul acesta de femei care vor trăi veșnic, cât trăia și el: bătrâna, femeia și fetița. Vedea mormanele de dulciuri și jucării pe care le va duce la alți copii. Și aici, în fiecare an, o singură dorință : o mătură nouă, pentru una veche, tocită pâna la sârmă, de atât măturat după toți
MĂTURA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342537_a_343866]
-
-mi știu poeziile pe dinafara! am recunoscut eu. -Nci eu! spuse Constantin. -Florine! Te rog da drumul la casetofon! Pune „Pastorala”! Acordurile lui Beethoven inundară sufrageria. În timp ce Țină în mijlocul camerei începu cu glas duios și profund să recite poemul „Cheia bătrânei”: „Stă bătrână gârbovita pe o bancă sub un tei, toate tristețile lumii stau ascunse-n ochii ei. Se gândește neîncetat la căsuța ei umila ce i-au vândut-o copiii ca să-și construiască vila. Dar în vila n-are loc
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
poeziile pe dinafara! am recunoscut eu. -Nci eu! spuse Constantin. -Florine! Te rog da drumul la casetofon! Pune „Pastorala”! Acordurile lui Beethoven inundară sufrageria. În timp ce Țină în mijlocul camerei începu cu glas duios și profund să recite poemul „Cheia bătrânei”: „Stă bătrână gârbovita pe o bancă sub un tei, toate tristețile lumii stau ascunse-n ochii ei. Se gândește neîncetat la căsuța ei umila ce i-au vândut-o copiii ca să-și construiască vila. Dar în vila n-are loc, i-au
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
rest toate sunt duse, casa, tinerețe, soț, sunt durerile-i nespuse. Lung privește printre gard și își vede viața toată, simțind cum din ce in ce de puteri este lăsată. Însă, într-o dimineață, au găsit lângă grădină, moartă, pe bătrână mama, tot strângând o cheie-n mâna...” * -Foarte frumoasă! exclama Constantin. Și ce sentimente inefabile declanșează acest poem! -Fiidcă acest poem, cum de altfel sunt toate poeziile Tinei, nu se realizează decât în zona de ceață dintre real și ireal
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
Cum vrei să mai fac eu copil acum? Știi că am avut ceva probleme la primul. Acum s‑ar putea să fie rău. Rău pentru copil, rău pentru mine, cine Dumnezeu știe... - M‑am gândit și eu la treaba asta... Bătrână nu ești, fa Ioană, dar de! Copiii se fac la tinerețe. Nu mai facem că, oricum, Dumnezeu nu ne mai dă. Dacă era de la El, aveam deja. Să ne mulțumim că ne‑a dat unu. Nici așa, cu prea mulți
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
ani, E sărac și n-are bani Da-i curat, politicos Cuminte, bun și milos. O iubește pe bunica, Raza lui de soare, De când i-a murit mămica Alt sprijin nu are. Este săritor și harnic Mereu o ajută Când bătrâna plânge-amarnic Cu drag o sărută. Suferă când fericiți Trec copii pe drum Cu mame și cu tătici, Inima-i e scrum. Strânge tare pumnișorii, Îi tremură pleoapa, În lacrimi i-s ochișorii... Îi e dor de tata. Mama nu și-
DĂNUȚ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342619_a_343948]
-
fim considerate feministe pentru că discutăm despre noi, dar suntem o adunare de femei, de aceea mesajul meu este unul de încurajare a femeii. Cineva spunea odată că primăvară este metaforă începutului și a vieții. Așa cum ne mirăm constant de resursele bătrânei și truditei noastre planete, care încântă ochiul de fiecare dată primăvară, nu încetăm să ne minunăm de femeile cu teamă de Dumnezeu, care fac totul să renască în jurul lor. Voi pleca de la faptul ca primăvară este un simbol, mai mult
METAFORA ÎNCEPUTULUI SI A VIETII de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/342584_a_343913]
-
cât am fost, Azi adorm cu pușca-n post, Imposibil să mai tragă Fără gloanțe, fără vlagă... Dintre câte-n vers curtat-am Și spre așternut purtat-am, Câte s-ar lăsa iar duse, Amețite și seduse, Fie chiar și bătrânele, Vai de mine și de ele? A venit timpul în prag Ambasada să-mi retrag Să cobor steagul în bernă Și să pun capul sub pernă... Dar, din câte-n foc iubit-am Și în focul lor sărit-am, Tot
TOT SE VA GĂSI VREUNA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341541_a_342870]
-
lor cu lătrături asurzitoare. Dacă ar fi știut să numere, Albert ar fi constatat că nu sunt mai puțini de șapte, cifră impresionantă la acea vreme. Oricum însă, tot nu i-ar fi numărat deoarece fusese cuprins de spaimă. O bătrână a ieșit din casă și i-a salvat. Câinii se aflau în puterea ei. Ceva mai greu a fost cu moșul care a ieșit îndată după babă. Acceptase să închirieze o cameră unei familii dar, locuind de amar de ani
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
vrăjitoarea scotea din cană forma ciudată pe care o lua cositorul; în ea citea care este lighioana de care s-a speriat copilul, după care șoptea repezit descântecul de sperietură potrivit cu aceasta. Nu înainte de a strecura un ban în palma bătrânei, mama își lua odrasla și pleca, cu ușurare în piept, convinsă că de acum încolo totul va fi bine. Aceeași convingere, ba mult mai întărită, avea s-o capete Albert de-a lungul timpului, văzând când și când oameni sus-puși
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
timp să-i deschizi poarta și ai venit s-o vezi. Nu aveam intenția să intru, dar mâna mea a apăsat pe clanța de la poartă dintr-un reflex al obișnuinței și am intram fără să bat. M-am apropiat de bătrână, am sărutat-o pe frunte și i-am ascultat vorbele dulci de heruvim, fără să o-ntrerup. - Când Doru meu avea un an, l-am hrănit și îmbăiat, dragul mamei!... că-l pierdeam din ochi de drag ce-mi era
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
măcar un telefon că pleci din spital? Nu te mai întreb, de ce nu ai trecut pe la ea, când o știai că e suferindă și putea să facă un atac de cord? Cred că ai fi putut să te duci cu bătrâna până în Domnești să vezi casa în care ai crescut, că-i aproape putrezită și nimeni nu se mai îngrijește de ea. - Mai acum câteva zile, când a venit părintele Mihai de m-am împărtășit, că nu se știe câte zile
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]