5,096 matches
-
rănit. îl pune pe picioare - este doar „mama vindecătoare” - cu leacuri sugerate de fiu: „Ierburi d-ale dulci/ Să pui la răni mici” [...] „... buruieni tari/ Punea la răni mari” și voinicul pleacă după oaste. Experiența lecuitoare nu reușește întotdeauna. în balada Maica bătrână, mama, care Primblă mi se primblă, Pe cel mal de gârlă, Cea maică bătrână, Cu brâul de lână, De lână seină, De păr de cămilă 457, își caută feciorul - cei interogați sunt aceiași ca mai sus, dar lucrurile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
7-13. 441. Românii din Munții Apuseni (Moții), pp. 237-243. 442. Flori alese din poezia populară, ediție de Ioan Șerb, vol. II: Poezia obiceiurilor tradiționale, Editura pentru literatură, București, 1967, p. 276. 443. Op. cit., vol. II, p. 227. 444. Ibidem. 445. Balade populare românești (Cântece bătrânești), antologie, prefață, glosar și bibliografie de Al. I. Amzulescu, Editura Minerva, București, 1988, p. 186. 446. Flori alese din poezia populară, vol. I: Poezia lirică, ediție îngrijită de Ioan Șerb și prefațată de Mihai Pop, Editura
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și bibliografie de Al. I. Amzulescu, Editura Minerva, București, 1988, p. 186. 446. Flori alese din poezia populară, vol. I: Poezia lirică, ediție îngrijită de Ioan Șerb și prefațată de Mihai Pop, Editura pentru literatură, București, 1967, p. 107. 447. Balade populare românești, ed. cit., p. 186. 448. Op. cit., p. 187. 449. Miorița. Meșterul Manole. Balade populare românești, antologie de Constantin Mohanu, Editura Minerva, București, p. 49. 450. Op. cit., pp. 95 și urm. 451. Ibidem, pp. 156-159. 452. Ibidem, pp. 163-164
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din poezia populară, vol. I: Poezia lirică, ediție îngrijită de Ioan Șerb și prefațată de Mihai Pop, Editura pentru literatură, București, 1967, p. 107. 447. Balade populare românești, ed. cit., p. 186. 448. Op. cit., p. 187. 449. Miorița. Meșterul Manole. Balade populare românești, antologie de Constantin Mohanu, Editura Minerva, București, p. 49. 450. Op. cit., pp. 95 și urm. 451. Ibidem, pp. 156-159. 452. Ibidem, pp. 163-164. 453. Ibidem, p. 153. 454. Ibidem, p. 25. 455. Ibidem, pp. 44 și urm. 456
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1878), inspirat de Războiul pentru Independență. Culegerea înmănunchează o serie de poezii patriotice, printre cele mai răspândite în epocă, animate de un elan oarecum lipsit de grandilocvență. Tonul este sobru, iar versurile curg adesea armonios. Mai toate folosesc motive din baladele populare, adaptate împrejurărilor: iubiții despărțiți de război (Dorobanțul), ostașul muribund vorbind calului (Călărașul rănit) ș.a.m.d. Meditațiile, incluse în cel de al doilea volum, Poezii lirice (1883), sunt cu totul terne, dar fluente. Ș. a scris numeroase poezii și
SOIMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289774_a_291103]
-
rămas în manuscris, fără a reuși să treacă de o frazeologie searbădă. SCRIERI: Virtutea militară. 1877, București, 1878; Poezii lirice, București, 1883; Biserica Episcopiei Argeșului. Istoria și descrierea ei, București, 1886; Catilina, București, 1886; Jubileul lui 1848, București, 1898; Legende, balade și poezii, Brașov, 1913. Repere bibliografice: Constantin Mille, Săptămâna literară, LUP, 1887, 166; Dicț. lit. 1900, 833. D. M.
SOIMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289774_a_291103]
-
Zaharia Bârsan, Corneliu Moldovanu, Ioan Borcia, Const. A. Giulescu, Valeriu Bora, V. Bontescu ș.a. La capitolul traduceri, se oferă texte transpuse din scrierile lui Hans Christian Andersen și Friedrich Rückert, iar preocuparea pentru folclor se reflectă în tipărirea unor doine, balade și colăcării din Bucovina și Maramureș. Gazeta reia seria de articole Din trecutul neamului de G. Coșbuc și câteva articole morale și religioase ale lui Ion Agârbiceanu. În numărul 25/1912 e inserat un necrolog închinat lui I. L. Caragiale. Mai
SOLIA SATELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289781_a_291110]
-
1/1928). Rubrici: „Recenzii”, „Informațiuni”. Gazeta cuprinde îndeosebi articole pe probleme de pedagogie, lingvistică, psihologie, metodologie și educație școlară, lecții practice, anchete școlare, sociale și culturale, scurte prezentări de cărți și reviste, culegeri de producții populare, cântece și jocuri, doine, balade, basme, anecdote, ghicitori. Intră în sumar și versuri de D. Udrescu, Vasile N. Dobrescu, Ioana P. Demetrescu, Nestor Gogoncea, Theodor Anghel, Maria Bărbulescu ș.a., scrieri în proză de Mihail Lungianu și D. Udrescu, publicistică de N. Iorga, Radu Petre, Tatiana
SOLIDARITATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289784_a_291113]
-
cu referințe autobiografice și modele tutelare, ceea ce în bună parte se va întâlni și în Blestemul bărbăției și alte imagini sociale (2002). Ș. este încă de la primul volum un poet mistic, sfâșiat - cum remarca George Țărnea - de „drama incomunicabilului”. Notabilă, Balada ursului polar, e o ars poetica modelată, poate, de Mistrețul cu colți de argint, poemul lui Ștefan Aug. Doinaș. Între psalmi și colinde, Ș. caută „cuvintele de respirare”, situat între „neputința de a da titlu” și „nevoia de definiție”. Cu
SOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
Sufletul lui..., Arad, 1927, Pagini din... Cugetări și impresii. Poeme în proză. Desenuri, manuscrise, autografe, București, [1934]; Maurice Maeterlinck, Oaspele nepoftit, București, 1912, Interior, București, 1913, Orbii, București, 1913, Ciclul morții, București, 1914; Oscar Wilde, Poeme în proză, București, 1919, Balada temniței din Reading, București, 1936, Pagini din ..., București, 1937, Cântecul din urmă, București, 1946; Omar Khayyam, Catrene, introd. trad., București, 1932; ed. îngr. Alexandru Metea, Timișoara, 1993; Li Tai Pe, Din poeziile lui..., București, 1933; Din flautul de jad. Antologie
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
început prin maturitatea scriiturii și construcția sigură a versului, „prin bogăția și diversitatea lexicului” (Laurențiu Ulici). Vădește abilitatea de a trece ușor de la o formulă la alta, exploatează ambiguitatea sau ascunderea semnificatului pentru a evita simplismul. Apreciată a fost îndeosebi Balada crăiesei Mab, „în linia Isarlâkului” lui Ion Barbu, unde poeta etalează o imaginație debordantă, inventând simboluri peste simboluri, chiar cu riscul obscurității asumate, întrucât tema cea mai importantă este aceea a banalului și a previzibilului. Uraniu, forme și oameni de
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
Isarlâkului” lui Ion Barbu, unde poeta etalează o imaginație debordantă, inventând simboluri peste simboluri, chiar cu riscul obscurității asumate, întrucât tema cea mai importantă este aceea a banalului și a previzibilului. Uraniu, forme și oameni de zăpadă (1978) continuă seria baladelor într-un balcanism bine temperat, dar experimentează și autoficțiunea, cu accente expresioniste remarcate de critica literară, în poeme seriale, a căror linie va fi prelungită în următoarele cărți. Complementare, Emblema (1980) și Aventuri fără anestezie (1983) pun în evidență o
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
1928, cu subtitlul „Revistă bilunară de actualitate cinematografică, teatrală, distractivă, sportivă etc”. Director: Cicero Argintescu, redactor responsabil: Heinrich Weissberg. În unicul număr al gazetei sunt consemnați cei zece ani de la moartea poetului George Coșbuc, din scrierile căruia se republică poezia Baladă, se traduc reflecțiile lui Henry Montblanc despre charleston, în timp ce Heinrich Weissberg, în articolul Spectacole de elită, comentează turneul gălățean al Teatrului Mic din București, ca și spectacolul cu piesa Om de nimic de André Picard și Harvood. La rubrica „Scena
SCENA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289546_a_290875]
-
tobelor, stelelor, durerii, valurilor. Poemul este cutreierat de Isolde și Melisande, Pulcinele, trubaduri și truveri. În același context apar umbrele altarului din Chartres, ca și Laïs, Erasm, Ronsard, Musset, Andersen ș.a. Ion ăl Mare este o prelucrare în manieră de baladă haiducească, însoțită de comentarii conjuncturale ale proaspătului angajat în lupta de clasă. Amplitudinea și seriozitatea lecturilor lui S. sunt prezente mai cu seamă în activitatea lui de critic și eseist. În Leopardi și operele morale, dar mai ales în eseul
SCHINTEE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289555_a_290884]
-
perimetrul strict factologic. Materialul documentar este valorificat și cu instrumentele criticului ori ale comparatistului. S. corectează argumentat afirmația lui Titu Maiorescu despre Coșbuc („prea puțină cultură generală”) și demonstrează inconsistența acuzației de plagiat, lansată de Grigore Lazu după apariția volumului Balade și idile. Identificarea „izvoarelor universale”, a influențelor, similitudinilor și ecourilor, analizate în ipostaza genurilor, motivelor, miturilor literare etc., este utilizată în general, dar mai cu seamă în lucrarea Ecouri literare universale în poezia lui Coșbuc (1969), în care susține originalitatea
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
și editorială. Întemeiază și conduce revista tetralingvă „Romanian Convergences” (1983-1986). Colaborează la numeroase periodice, precum și la posturi de radio și televiziune din România, Germania, Elveția, SUA, Canada ș.a. Editorial a debutat ca traducător în 1969, cu antologia Cele mai frumoase balade germane, iar ca poet în 1981, cu volumul bilingv Poezii - Gedichte, apărut la Mainz. Tipărește frecvent cărți proprii, dar și traduceri, deseori în colaborare cu soția sa, romanista Simone Reicherts-Schenk, apărute în România sau în Germania, inclusiv la Editura Dionysos
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
îngr. Ion Țepelea, Oradea, 1999; Poeme vechi și noi, postfață Dumitru Micu, Botoșani, 2000; Elegii coliconeze, postfață Valeriu Stancu, Iași, 2000; Dincolo de noi, Lugoj, 2003. Ediții: Mihai Eminescu, Gedichte, Kastellaun, 2000 (în colaborare cu Simone Reicherts-Schenk). Traduceri: Cele mai frumoase balade germane, București, 1969; Dorin Popa, Elf lyrische Miniaturen, Kastellaun, 1994, Niemand versteht niemand - Personne ne comprend personne - Nimeni nu înțelege pe nimeni, ed. trilingvă, Iași, 1998 (în colaborare); Streiflicht. Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik - Lumină piezișă. O selecție a liricii
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
idei, dar fără amploarea tragică și fiorul marilor singurătăți, Scrisoarea I. O undă de lirism, datorată tristeții resemnate în fața veșniciei, străbate Elegia frunzelor, dar S. rămâne, în genere, conceptual în poezie. Problematica țărănească și antimonarhică din versurile (unele în forma baladei și cântecului) pe care el le numea „populare”, ținuta lor protestatară anunță lirica de la „Contemporanul”. Mai interesant decât poetul este autorul dramatic. În Studii asupra teatrului, publicate în „Foaia Societății «Românismul»”, S. era adeptul unui teatru românesc, în care omul
SCURTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289584_a_290913]
-
a amalgamării ezitante de formule lirice clasice și moderne. Datini, lucrarea câmpului, tradiții, rituri de trecere, obiceiuri magice, toate transpuse în sugestii metafizice, participă la alcătuirea ființei, ca într-un descântec de ursită al celei care se închipuie „zămislită din balade”. Mereu în consonanță cu natura („Eu noaptea nu dorm, ca roua să poată-nflori”), îngăduindu-și numai bucuriile simple, care precum în descântecul magic sporesc lumea, poeta vădește o anume pudoare, vrând parcă să disimuleze sentimentele care pot fragiliza legătura
SELENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
o identitate lirică, după experiența scrisului ocazional, adunat în două volume de „poeme de război”, Cneaz peste furtuni (1942) și Marele salt (1943), în care versurile rămân discursive, declarative, de un patetism zgomotos și grandilocvent, vădind o experiență insuficient interiorizată. „Baladele de război”, deseori simple versificări, stau sub înrâurirea poeziei pe aceeași temă a lui Radu Gyr. Câteva sonete îl anunță pe artizanul de mai târziu al acestei forme fixe de poezie. În Pârjol (de fapt, un dublu sonet, dispus simetric
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
deseori simple versificări, stau sub înrâurirea poeziei pe aceeași temă a lui Radu Gyr. Câteva sonete îl anunță pe artizanul de mai târziu al acestei forme fixe de poezie. În Pârjol (de fapt, un dublu sonet, dispus simetric, în oglindă), Balada omeniei (sonet structurat astfel: 4, 3, 3, 4), Și a fost ziua (sonet inversat), dar și în altele, S. realizează nu doar performanțe prozodice, acum lirismul devine substanțial și transparent totodată: „A-ncremenit în goluri clipa / ca duhul sevei în ierbar
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
strigăturile culese din părțile Sălajului, din Năsăud, Maramureș și Bucovina, de M. Precup, I. Pop-Reteganul, S. Fl. Marian, E. Pop, Grigore Balint și Dimitrie Dan. De altfel, producțiile populare lirice sunt și cele mai izbutite sub raportul realizării artistice. Cîteva balade tipărite aici, între care două sunt sârbești, iar una din Muntenegru, au proveniență folclorică îndoielnică. Coloanele Ș. mai cuprind anecdote și povești, unele fiind reluate după P. Ispirescu, legende, orații de nuntă, bocete, colinde etc. În primul număr din mai
SEZATOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289655_a_290984]
-
românesc, Doina timpului), cântecul (Cântec din nai, Cântec din fluier), descântecul (Descântec de dor, Descântecul lui Orfeu), orația (Orația vârstelor), colinda (Colindul vieții), preia trama unor basme, ca În căutarea tinereții fără bătrânețe și a vieții fără moarte, pleacă de la balade și legende, ca în Chemarea firii, unde valorizează motivul vânătorilor transformați în cerbi. Tonalitatea imnică e caracteristică, în acest mod fiind elogiate personaje emblematice ale Transilvaniei, precum Horea și Avram Iancu, ori preamărită natura Munților Apuseni. Poetul năzuiește neîncetat să
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
scriitor Mihail Sevastos) și Ecaterina, i-a umbrit ultimul deceniu de existență. A fost înmormântată la Iași. Îndrăgostită de literatura populară, S. a cules din Moldova, Muntenia, Dobrogea și, într-o mai mică măsură, din Oltenia și Transilvania, numeroase doine, balade, anecdote, strigături, snoave și povești, pe care le-a publicat în periodicele vremii sau în volume. O singură lucrare cu caracter teoretic, din 1898, în care discută, tendențios, volumul de Poezii populare al lui Mihail Canianu, dovedește, totuși, că principiile
SEVASTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289651_a_290980]
-
unui destin tragic. Mânat de o chemare nelămurită, ar vrea să zboare spre alte tărâmuri; sufletul îi arde, avid de „senzații/de-acele ce doboară”, de priveliști „sângeroase”. Vijelia, spaima, duhul celui rău țin în stăpânire lumea (Strofe, Sonet III). Baladele Logodnicii morții și Strigoiul sunt nocturne și fantastice, urmând motivele byroniene din Oscar of Alva și Vampirul. Autentic este fiorul în fața sălbaticelor pustietăți din descrierile carpatine. O Barcarolă are note luminoase ce prefigurează idila eminesciană, după cum Ce e mai dulce
SIHLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]