2,276 matches
-
palma mare peste părul rămas doar la tâmple și pe fruntea înaltă, umedă. Degetul mic e umflat de-un inel cu piatră ovală, bombată, verde- putred. Nasul acvilin, subțire, dar bărbătesc, stilizează figura... Ciocnim al treilea rând. Regizorul devine taciturn, Balaurul bubuie întrebări provocatoare, autoritar și suspicios. N-ai dreptate, intervine conciliant sărbătoritul. Revo luția ar fi în primul rând lupta cu tine însuți. Deplina libertate a cugetului. Și a simțirii, desigur... Mituri naive, poate și periculoase, cum s-a dovedit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Le arată masa cea lungă din mijlocul sălii. Îi conduce, mergând cu un pas înainte. Cei de-acolo se ridică, fac loc nou-veniților chiar în capul mesei, lângă soția sărbătoritului. — Niciodată nu va mai fi posibilă repetarea erorilor comise, tună Balaurul, strâmtorat, pe un singur scaun, după ce a spulberat cele două fripturi. Sigur, sunt greutăți, cei vechi nu cedează ușor locurile. Uite, chiar aici, toată amestecătura asta. Mica înțelegere ipocrită, la un pahar de bere. — Nu te gândești decât la ocuparea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
economicoasă, servind doar cât trebuie unor propoziții precise... osos și astmatic, dar nu e, să știi... nici după vârstă, nici după suflet, un moșneag. De altfel, consilierul muzical al spectacolului, Radu Mărgărit ! Ce-ar avea să-l întrebe pe tânărul Balaur domnul ăsta delicat, cu costum negru și lavalieră albastră, care a stat zece ani închis după dispariția lui Hariga ? Și câtă umilință... tânărul setos de putere să-i dea sfaturi despre soluția unei concilieri între și între... Atletul îi zâmbește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
interesantă e scenografa asta a dumneavoastră, continuă Neagu, tot în șoaptă, umplând paharele. Și ea a stat atâta închisă ? — Înainte, mai puțin. După, și mai puțin. Iată paradoxul. Căci era totuși nevasta lui Hariga ! — Dacă e vorba de Hariga, sare Balaurul din celălalt capăt, interceptând numele, despre Hariga merită discutat oricât, sucite și răsucite toate înțelesurile ! Mă, la tine vorbăria înlocuiește băutura... își țuguie regizorul buzele subțiri, preluând cu degetele gălbui și pistruiate paharul din mâna doctorului estetician. — Sia Strihan a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
greu amețeala și istovirea. — Bine spuneai că avea un fel de puritate care aproape părea suspectă. De parcă disimula grele păcate. Dar dați-mi și mie un pahar. N-am voie, bineînțeles, ficatul mi-e găurit. Dar astă-seară nu mai contează. Balaurul îi întinde paharul său. Moment penibil, mai ales că alt pahar liber nu există. — Puteți să-l luați, e neatins, îl îndeamnă grăsanul. În definitiv, sunteți obișnuit cu maniere mult mai grosolane. Farmacistul flautist roșește, obligat să ia paharul. Gustă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unei elipse de chelie roșcată. Mi-e capul greu, prăbușit. Întrezăresc în răstimpuri ochii fetei, violet primăvăratec și umed. Aș atinge mâinile ei lungi, dezgolite și albe, răcoarea gâtului de sticlă. Pe masă rămâne doar capul însângerat și rotund al Balaurului. Încremenit, ursuz, aplecat în palma stângă, ca într-o pârghie grea, de lemn. Strănepot al lui Falstaff, căruia nu i-a moștenit decât statura : maxilarele, ceafa, trosnetul părului aspru și des, craniul pietros, labele păduroase și umerii. Nimic din bonomia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aude întrebarea, nici nu mă vede prin ochelarii lui mici, aburiți. Întind un pahar roșu partenerei, care mă refuză, speriată. Albă la față, cu cearcăne cenușii, se strânge în ea însăși, mereu atentă, captând semnale. Ciocnesc cu Neagu. Sub privirea Balaurului, mereu treaz, căci n-a băut nimic... — S-ar putea să fi... își amintește muzicianul întrebarea. Parcă auzisem ceva. Cu Hariga, înainte de închisoare. Ar fi pierdut copilul, se zicea. Poate în temniță. N-a discutat vreodată așa ceva. Cu ăsta... nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la fel de pricepută muzeografă. Consultată în orice controversă privind arta italiană, franceză. Întunericul pendulează din nou. Umbre vinete și sângerii, separându-ne, înghițindu-ne în pulsațiile zgomotoase ale muzicii. Nu-i mai văd ; sunt gros și cuprinzător și puternic, ca un balaur, apt de mișcări ample, cum visasem cândva, adăpostind și înfrățind curajul și ticăloșia, negli jând ezitările, străin de zbuciumul și subtilitatea ființelor mici, neliniștite și fragile ; sunt și subțiat de boală, însingurat, ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unor poeme, la celebrul Poliziano... Asta e Florența dintotdeauna ! Case mov cu obloane verzi. Fluviul albastru, ca o floretă. Cerul de sidef, verzui. Zile transparente, seri dure. Fraze scurte... ar putea fi ale lui Neagu, vin din dreapta, din apropiere. Capul Balaurului pare gata să vină spre noi, ca o sferă de plumb ce se rostogolește pe masa de biliard de la o țintă la alta, de la unul la celălalt, să ne izbească fiecăruia frunțile. Farfuriile se clatină, pornesc, se ating, schimbă poziția
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
furculițelor inutile. Și un castron mare, ca un iaz verzui, în care plutesc cozile gogoșarilor, capete de castraveți, gogonele cu burțile sfârtecate. Capetele noastre se aliniază, retezate, în careu, pe masă, printre farfurii și furculițe. Dovleacul răscopt și rumen al Balaurului, cu polii aprinși, sângerii. Efigia prelungă a Regizorului, iarba îngălbenită a bărbii lui mătăsoase. Masca de carton mâncat de molii a Studentului, cu dantura cuneiformă. Marmora lustruită a capului farmacistului stă vizavi de profilul unui șoarece inteligent și neliniștit, privind
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
născocea și atâtea alte fantasmagorii. Pictase un monstru marin miraculos, „cu neputință ca natura să fi folosit în operele ei atâta urâțenie și atâta ciudățenie“. Nimeni n-ar fi înfățișat mai bine o Sfântă Margareta din pântecele căreia iese un balaur hidos, vărsând pe ochi „venin, foc și moarte“. Monstrul marin îl dăruise „magnificului Giuliano de’ Medici“, iubitul frumoasei Simonetta de’ Bardi și fratele lui Lorenzo. — Aceeași Simonetta căreia îi făcuse portretul Botticelli, al cărei chip îl împrumutase și Primăverii sale
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ne învăluiserăm în vorbe și tăceri străine, pentru a le amâna pe ale noastre, pentru a mai amâna clipa. Mi-am amintit de estetul Neagu, furișându-se printre cenzori și demagogi, de Crist, regizorul, pe care îl aștepta exilul, de Balaurul închinând ode stăpânilor pe care îi ura... generație trăindu-și eșecul, duplicitatea și amânările într-un prezent infirm, mocirlos. Am tras cartea despre Piero di Cosimo, am tras paginile peste mine, ca un scut. Fiul, fiul... clovnul micului prezent, doar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
numărând cu încăpățânare clipele, să ghicesc după fracțiunile mișcării și viteza cu care se întredeschide ușa sau după forma și culoarea botului de pantof, un bărbat, o femeie. Poate Neagu, estetul, care își îneacă cinismul și lașitățile în alcool. Poate Balaurul, nesătul de bani și putere, slujind lozincile mincinoase și casieria poliției. Poate Crist, artistul, gata să evadeze departe de aceste locuri, fără să-și mai afle nicăieri locul. Poate studentul bubos, mâine un călugăr isteric, chemând cruciada Morții și Apocalipsului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
seniori ai șatrei, popi paradiți. Veselie, spaimă și râs. Tropotul cailor și vaietul corului, acoperite treptat de melodia și mimica stilizatelor florărese, acompaniate de tremurul epileptic al ofticoșilor. Nu va fi așa, bineînțeles, ci o solemnitate patetică, disciplinată, pregătită atent. Balaurul, ritmând versuri militare, trepidând, zăpăcit, de onoruri sub privirea blazată și ironică a regizorului - amic și inamic cu care se însoțește totdeauna. Strănutul unui unchiaș pipernicit, icnind, cu urechile ridicate iepurește și umezi ochi negri, la pândă ? Călăi și victime
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu o evidentă notă ludicironică, într-o încercare de reconstituire a unui text considerat pierdut și regăsit după multe mii de ani, cu inevitabile lacune, valorificând cuvinte de origine dacă (sâmbure, gheară, curpăn, năpârcă, a anina, pârâu, mal, sterp, aprig, balaur, mistreț, burtă, mânz, aidoma, gard, șopârlă, vatră, scrum, baltă, grumaz, gușă etc.), alcătuiește, utilizând preponderent termeni din această categorie, un indirect omagiu închinat dacismului și, totodată, un avertisment: Te bucură, moșule, baciule, de zestrea bordeiului, / brazii, gorunii, păstrează-i ca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
al Manuelei din la Rădăcinile subterane, e o adevărată resurecție de viziune. Până la 1920 romanul românesc nu avusese timp să parvină, nici să se îmbuibe cu prejudecăți estete.”¹ Hortensia Papadat-Bengescu renunță din vreme la tipul de samariteancă al Laurei din Balaurul. În cele din urmă romanciera abandonează ceremonia egolatră și se dedică lumii, cu toate că grația și suspinul își trag rădăcinile din „cuibul fatal” al subconștientului. Cum sar putea reflecta socialul fără de indivizi, și cum am putea observa indivizii Ăindiferent de calitățile
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
care urmează e invers proporțional cu mărimea și direct proporțional cu viteza superluminică! A fost informat că își băgaseră coada Diavolii Răzbunători! Trebuiau luate măsuri.Și-a pus echipamentul special cu glugă, costum utilizat nu de mult în războiul cu Balaurul cibernetic, și-a luat armele de luptă: mănușile electronice, mitraliera cu ultraunde și șocuri electrice, binoclul cu infraroșii, ochelarii tridimensionali 5D și umbrela care nu se deschidea... înfuriat ceru ajutorul bunicului: - Ce are stupizenia asta de umbrelă de nu reușesc
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în vedere acest lucru, îmi închipui că inamicul a împânzit împrejurimile cu patrule, pentru a nu fi atacat prin 61 surprindere. Noi trebuie să aflăm cam ce poartă ei în camioanele care zguduie pământul până aici și urlă ca toți balaurii. Îi limpede ce avem de făcut? Zâmbetul din privirile cercetașilor arătau întâi că îl iubeau pe Toaibă și apoi că misiunea era clară pentru ei ca lumina zilei. Privind în direcția în care plecase Limbosu, Toiabă a remarcat: Dacă nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
grav la piept în bătălia de pe Meno și că îi salvase viața, însă nu și ochiul stâng, zdrobit de o lovitură de pumnal... mai știa și despre cicatricele de pe spatele lui Julius, făcute, după câte se spunea, de ghearele unui balaur, pe care Julius îl străpunsese cu lancea și-l ucisese. Și o cunoștea pe Velunda, preoteasa, sora lui Julius. Spuse că știa privirea ei. Nu mai adăugă altceva. Celtul râse - râseră și ceilalți împreună cu el și veniră în jurul său, bătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Alături, gladiatorul îl privea pe sub gluga de blană. Ochii îi străluceau pe chipul întunecat. — Pune-o la gât. Bărbatul făcu un gest de salut și se îndepărtă în fugă spre sat, grăbit să scape de primejdie, de monștrii, spiritele și balaurii pădurii, dar, mai ales, de gladiatorul care aducea numai nenorociri. Valerius își petrecu șnurul de piele după gât, vârî amuleta sub haină și o strânse la piept. Dădu pinteni calului și, precedat de Lurr, o porni în trap mărunt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius i-a pedepsit că s-au întors cu mâinile goale. Dacă ai fi rămas în pădure, te-ar fi găsit, mai devreme sau mai târziu. Sau te-ai fi dus să mori în cine știe ce ținut pustiu... — ...plin de monștri, balauri și spectre. Titus zâmbi ușor. Valerius se străduise mult să-l convingă să se întoarcă - pe alt drum - la Colonia, orașul de unde fugise. Îl asigurase că era ultimul loc în care aveau să-l caute. Valerius cunoștea pădurile acelea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
totul cu o mantie verde; era o primăvară magică: florile răsăriră din iarbă, o adiere călduță mângâie chipul lui Vitellius, aducând parfum de verbină. În conul ei de lumină, Velunda își schimba forma, devenind, pe rând, căprioară, iepure, rândunică, mistreț, balaur și pește. Avea darul metamorfozei, pe lângă acela al clarviziunii, puterea de a se face nevăzută și de a înțelege graiul animalelor, de a descătușa izvoare, de a merge prin aer. Mai avea darul de a vindeca... Velunda continua să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
monstruoase, infernale, un dragon cu gura căscată, gata să muște. — Sufletul nostru purificat e asemenea unui copil... Glasul lui Proculus răsună profund, liniștit. — ...și puritatea dobândită domolește și călăuzește instinctele sălbatice închise în fiecare dintre noi, adăugă Antonius, atingând capul balaurului. Uneori mă întreb, însă, dacă nu ar fi mai bine să ne manifestăm instinctele acelea, zise cu tristețe. Așa poate că am atinge mai repede scopurile pe care ni le propunem. N-ar fi fost oare mai înțelept dacă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să recunosc că lui Valerius i-a trebuit ceva curaj ca să se arunce asupra lui Vitellius. Dacă nu l-aș fi oprit, gărzile lui Vitellius l-ar fi ucis pe loc. Se uită o clipă spre statuia de lângă el, spre balaurul ținut cu hotărâre de mâna copilului. — Din cauza impulsivității a ajuns la Ludi, zise Proculus. S-a lăsat orbit de furie... Dacă vrei să-ți atingi obiectivele, trebuie să nu fii orb. Trebuie să vezi limpede unde vrei să ajungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a arătat sabia și crucea, acesta a fost portretul tău întotdeauna, deși noi îți spuneam Getuța domolind firea ta de luptător aprig ce se înmlădia în glas, la fiecare pas. Am uitat să-ți urez la mulți ani, am uitat balaurul din icoană și vechea cetate Silena și Lida cu sfântul mormânt al războinicului. Un nume măreț a lăsat omenirii și tu l-ai purtat peste anii ce-au fost cu ochii de jar cu umbre de argint ce au atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]