5,020 matches
-
comunic! Mă cam îndoiesc de capacitățile mele. Ce nenorocire este să te îndoiești? Și ce mare defect e să rămâi, un pic, modest? 261 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI gloduroase, aproape propovăduite, în spectacolele ei, de către directoarea școlii de Balet rusesc, Lubow Egorova... Căinară, nu s-a înțeles bine din care motiv, o expoziție vernisată, în toamna anului 1921, la galeria Rosenberg, deși cuprinsese acceptabile pânze, semnate Bracque, Picasso, Gris. Forfecară mult prea elocventa pasiune (deșănțată și masochistă) pentru colecția
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Polignac, prietenă modestă și rezervată cândva, nimeni altcineva, mai târziu, decât moștenitoarea înfumurată a Imperiului mașinilor de cusut Singer. După care, direct de la cortina și costumele pictate special, la sfârșitul anului 1923, de către Fernando Leger, pentru spectacolul "Facerea lumii", al Baletului suedez, sora cea suplă translată conversația abrupt, la timpul prezent, spre congelatorul gemând de pipote și gheare de pui, aparținând doamnei Andronache. Va manifesta Cocondy o minimă deșteptăciune în comerțul tradițional, dar uneori nociv, cu întreprinzătoarea vecină?!... Doamna Andronache era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tălpășița. Restul serii de 21 aprilie 1988 se constitui într-un rezumat al celor mai dulci, învechite, înduioșătoare și parfumate lucruri de care auzise, în viața sa, Pinky. Conversară despre copleșitoarea superioritate a tehnicilor de propulsie, dezvăluite în demonstrațiile de balet prezentate de trupa lui Diaghilev, față de salturile neajutorate, viermănoase, 267 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI care, înainte de a face scandal, nimeni nu auzise și nici nu prea avea să mai audă. Era firesc ca, decât nervoși și neastâmpărați pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tine de i-ar veni în minte să se joace și cu a ta... - Dar mi se urăște, de Lys. Toat-această feerie, clipind ca un moment pe dinaintea ochilor, ca o viziune scurtă, te-mbată... dar prelungită devine monotonă ca un balet încremenit sau o poveste adormită pe loc... - Cheamă pe demon... - Cezara! strigă Angelo tare. Cezara tresări ca lovită de un sunet ascuțit de clopot... Ea s-apropie cu fruntea sinistră de Angelo. De ce Cezara și nu Cezar? întrebă ea c-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o febrilă emoție spectacolul sărbătoresc al lumii, tulburat temporar de amenințări secrete, Într-o atmosferă poate mai puțin agitată totuși, de reverie Într-un univers de feerie onirică, scenă pentru delicate fantasme, conturate În linii fluente, ca un soi de „balet” regizat cu știutul rafinament manierist al iubitorului de suave artificii. „Mișcarea neprevăzută a pupilei” - cum sună un fragment de vers - continuă să descopere „forma virtuală” a lucrurilor, În construcții mereu surprinzătoare ale imaginației: „Ca prințesele norii se tolănesc pe perini
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mod firesc, numeroase. O generală dispoziție ludică pare să anime Întreg acest univers care oferă la tot pasul probe de vitalitate cheltuită generos, din pură plăcere, adăugînd dinamismului epocii mașiniste o notă de prospețime elementară. Jocul și dansul, balul, carnavalul, baletul, saltul acrobatic, clovneria, spectacolul sportiv etc., cu recuzita corespondentă, sînt termeni ce intră foarte adesea În ecuația imaginii, ilustrînd registrul dinamic al imaginarului. Îi regăsim dimpotrivă În modelarea spațiului exterior (În ultimă instanță universul Întreg e văzut ca o imensă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mici, foarte parfumate, din care oferea din când în când. Indolenta cânta și juca bine, deși s-ar fi putut face o observare: cânta prea declamator și juca prea rece. Gestul patetic înlocuia emoția propriu-zisă. Smărăndache o numea maestră de balet. Făcea gesturi perfect gimnastice, bune de prins în reflectoare. Totuși interpretarea era originală, și când, înaltă, solemnă, puse sfeșnicele cu lumânările aprinse lângă cadavrul ministrului de politie, aplauzele răsunară violent. Un glumeț zise "bis", sala adoptă absurd această moțiune, și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spectator surd, aflat în răndul din spate, care este nevoit să privească la un spectacol misterios abia abținăndu-se să nu adoarmă.” Astfel, pornind de la premisa conform căreia este „nepotrivit pentru un om gras să încerce să fie un dansator de balet”, Livingstone conchide că “trebuie să abandonăm noțiunea că poporul guvernează”, întrucăt „numai insider-ul poate lua decizii, nu pentru că este inerent mai bun, ci pentru că este astfel plasat încăt să poată înțelege și să poată acționa. Outsider-ul este în mod
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
și intensificat puterea blândă sovietică și convingerile URSS potrivit cărora comunismul era un "socialism științific." URSS a acordat o importanță majoră și încercării de a demonstra superioritatea sistemului său cultural și educațional, investind sume impresionante pentru sprijinirea artelor. Ansamblurile de balet Bolșoi și Kirov, ca și orchestrele simfonice sovietice au fost pretutindeni aclamate (deși nu același lucru s-a întâmplat cu arta de natură realist-socialistă.) Sovieticii au investit masiv și în sport, iar de-a lungul deceniilor echipele olimpice sovietice au
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
71% în rândul germanilor (deși clasarea sovieticilor încă era inferioară celei a Statelor Unite).76 Politica de glasnost (deschidere) inițiată de Gorbaciov a avut un efect pozitiv asupra puterii blânde sovietice. Cultura sovietică fascina prin știință și tehnologie, prin muzica clasică, balet și sport, însă absența exportului de cultură populară i-a limitat impactul. Și, ceea ce a fost cu atât mai important, propaganda sovietică s-a dovedit incompatibilă cu politica sa. Pe teren propriu, convingerile sovietice au fost subminate de dezvăluirile ce
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
rezultă din jocul de lumini și umbre inserate într-o "lichefiere anatomică ce dă senzația inducerii unui răspuns tactil din partea privitorului". Rodin considera dansul un prerogativ al erotismului. I-au pozat artiști renumiți (Isadora Duncan, care deschisese o școală de balet și adu-cea studenți în atelier pentru a poza, Diaghilev, Nijinsky). Desenele erau realizate în mișcare. Semnificația și funcția originare ale este-ticii presupun demonstrarea legăturii interne dintre plăcere, sensibilitate, frumusețe, adevăr, artă și libertate. Sânii sunt atribute care se regăsesc în
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Sorin Dumitrescu și am să te rog să i-l dai să-l citească: este capitolul cu "Animalitatea spiritului și înșelăciunea". În jurul unei opere noi, ceilalți se strâng ca muștele pe laptele proaspăt, spune Hegel. Și începe apoi un întreg balet. Pe de o parte, artistul se ascunde în operă, se identifică cu ea și declară că ea spune totul; pe urmă simte totuși nevoia să explice, să vorbească și declară că opera nu spune totul, că ea nu îi epuizează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
încadrează, arogantă, înălțîndu-se din josul străzii. Câți români din țară au bâjbâit prin Paris pentru a nimeri în locul acesta, mândri, sfioși, emoționați, duplicitari, calculați, resentimentari, iubitori, detestând în ascuns, aducând vești, cerând sfaturi, comentând, sperând, plecând, revenind. Și în mijlocul acestui balet, al acestei comedii umane întinse peste ani, cei doi, Monica și Virgil, spiritele acestui loc, cei prin fața cărora s-a perindat zi de zi vreme de câteva decenii acest cortegiu de măști izvorâte dintr-o istorie bolnavă. Cineva, sosit după
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
până atunci îți vorbeau din spațiul "abstract" al catedrei, al scenei sau al cărții. Așa se face că am fost foarte emoționat când am cunoscut-o pe soția lui, pe Irinel Liciu, pe care în adolescență o văzusem în toate baletele de la Opera din Cotroceni. Locuiam pe Dr. Lister și aproape în fiecare seară eram acolo, dîndu-i 5 lei lui "nea Gheorghiță", omul care rupea biletele la intrare. Mai toți copiii din Cotroceni și de la Liceul "Lazăr" făceau asta. Opera era
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
enorm covor oriental se întindea între noi și pian. Firca trecea de la o piesă la alta, improvizând la nesfârșit (trecuse de miezul nopții) și la un moment dat "atacă" Lacul lebedelor. Am simțit atunci o irepresibilă nevoie de "a face balet" și, în ciuda faptului că nu-i cunoșteam din cei de față decât pe Andrei și pe Horia Bernea, în clipa următoare m-am pomenit în mijlocul salonului, pe covorul cu nuanțe sângerii, re-făcînd, patetic și "expresiv", toate locurile comune ale coregrafiei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fără preaviz. Ca orice logos boètikos, armată miraculoasă, Însumare de glasuri care, Înălțându-se, fac să amuțească pasiunile. Cuvinte recuperate, stârnite de suflet și reîntoarse la el, devenite el Însuși, devenite mișcări firești ale acestuia. Mișcări greu descifrabile, ascunse, un balet cu gesturi agile, În stare să cuprindă inflexibilitatea de adâncime a celui care scrie. Omul biografic Din această perspectivă, jurnalul intim nu mai reprezintă astăzi o surpriză. Nu reprezintă nici măcar o noutate. Poate doar nuanța introdusă odată cu noțiunile de intimitate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
formează o gramatică: mai simplă (ca în cazul salutului: a se apropie de b, își îndreaptă privirea spre b, b procedează la fel, a surîde lui b și acesta lui a, a clatină capul, b de asemenea) sau mai complexă (balet, pantomimă). În Introduction to Kinesics (1952), Birdwhistell prezintă prima sistematizare a repertoriului gestualității. Fonemelor din fonologie (unități minimale lipsite de sens) le corespund kinemele (cele mai mici unități ale gestului sau mimicii, de pildă "ochiul stîng închis"). Morfemelor ca unități
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
să accentuăm varietatea semnificațiilor sociale ale kinemelor în raport cu universalitatea emoțiilor. Discutînd delicata delimitare natură/cultură în aria gestualității, W. La Barre (1964) trece în revistă gesturile "naturale" (rîsul, plînsul), gesturile sociale (de aprobare, chemare, salut, negare) și comportamentele motrice stilizate (balet, pantomimă) și conchide asupra diversității gestuale a societății: pe de o parte același semnificat are numeroși semnificanți (supra salutul, aprobarea), pe de altă parte aceiași semnificanți au semnificați diferiți în culturi diferite. Pe aceeași izotopie se situează și Marcel Mauss
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
să depășească granițele disciplinarității și limitele mediilor de comunicare, nu confirmă, prin evoluția ei, observația lui Bremond care consideră că orice tip de mesaj narativ, oricare ar fi procedeele expresive, spune o poveste care se lasă transpusă în scene de balet, pagini de roman, scene de film sau teatru, fără să piardă din proprietățile esențiale. Cercetarea narațiunii nu a considerat dintotdeauna că citim cuvinte, vedem imagini, descifrăm gesturi și urmărim, dincolo de ele, o poveste. Din acest motiv, Marie-Laure Ryan crede că
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
un strat de semnificație autonom, orice tip de mesaj narativ, oricare ar fi procedeele expresive folosite spune o poveste care poate fi transpusă fără să piardă din proprietățile esențiale. Subiectul unei povești poate servi drept punct de plecare pentru un balet, pentru subiectul unui roman, pentru o scenă de teatru sau film. Citim cuvinte, vedem imagini, descifrăm gesturi și dincolo de ele urmărim o poveste, de fiecare dată aceeași. Chatman mai observă însă că în etapa postclasică a naratologiei, teoreticieni precum Barbara
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
să depășească granițele disciplinarității și limitele mediilor de comunicare, nu confirmă, prin evoluția ei, observația lui Bremond care consideră că orice tip de mesaj narativ, oricare ar fi procedeele expresive, spune o poveste care se lasă transpusă în scene de balet, pagini de roman, scene de film sau teatru, fără să piardă din proprietățile esențiale. Cercetarea narațiunii nu a considerat dintotdeauna că citim cuvinte, vedem imagini, descifrăm gesturi și urmărim, dincolo de ele, o poveste. Din acest motiv, Marie-Laure Ryan crede că
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
un strat de semnificație autonom, orice tip de mesaj narativ, oricare ar fi procedeele expresive folosite spune o poveste care poate fi transpusă fără să piardă din proprietățile esențiale. Subiectul unei povești poate servi drept punct de plecare pentru un balet, pentru subiectul unui roman, pentru o scenă de teatru sau film. Citim cuvinte, vedem imagini, descifrăm gesturi și dincolo de ele urmărim o poveste, de fiecare dată aceeași. Chatman mai observă însă că în etapa postclasică a naratologiei, teoreticieni precum Barbara
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
are totuși limitele sale. Nu este adaptat la anumite căi ale cunoașterii, asemenea credinței, artei sau dragostei, unde rațiunea nu poate servi drept metodă supremă de validare. O operă de artă nu este frumoasă deoarece este confruntată cu rațiunea. Un balet are foarte puține lucruri în comun cu intelectul. Dar putem să argumentăm dacă trecem de la conceptul de "rațional" la cel de "rezonabil". În timp ce raționalul derivă direct din rațiune, rezonabilul este doar acceptat de aceasta. Ne situăm într-o zonă a
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
să depășească granițele disciplinarității și limitele mediilor de comunicare, nu confirmă, prin evoluția ei, observația lui Bremond care consideră că orice tip de mesaj narativ, oricare ar fi procedeele expresive, spune o poveste care se lasă transpusă în scene de balet, pagini de roman, scene de film sau teatru, fără să piardă din proprietățile esențiale. Cercetarea narațiunii nu a considerat dintotdeauna că citim cuvinte, vedem imagini, descifrăm gesturi și urmărim, dincolo de ele, o poveste. Din acest motiv, Marie-Laure Ryan crede că
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
un strat de semnificație autonom, orice tip de mesaj narativ, oricare ar fi procedeele expresive folosite spune o poveste care poate fi transpusă fără să piardă din proprietățile esențiale. Subiectul unei povești poate servi drept punct de plecare pentru un balet, pentru subiectul unui roman, pentru o scenă de teatru sau film. Citim cuvinte, vedem imagini, descifrăm gesturi și dincolo de ele urmărim o poveste, de fiecare dată aceeași. Chatman mai observă însă că în etapa postclasică a naratologiei, teoreticieni precum Barbara
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]