2,062 matches
-
Williams, au încercat să se aventureze afară, considerând că era mai bine să încerce să găsească ceva de mâncare, decât să stea să se uite cum copiii mor de foame. Au fost plecați patru zile și la întoarcere au găsit baraca nelocuibilă: pieile folosite drept acoperiș fuseseră mâncate și au fost nevoiți să se transfere în baraca familiei Breen; servitorii au mers să locuiască cu celelalte familii. Într-o zi, familia Graves a venit la familia Reed să le ceară ceea ce
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
ceva de mâncare, decât să stea să se uite cum copiii mor de foame. Au fost plecați patru zile și la întoarcere au găsit baraca nelocuibilă: pieile folosite drept acoperiș fuseseră mâncate și au fost nevoiți să se transfere în baraca familiei Breen; servitorii au mers să locuiască cu celelalte familii. Într-o zi, familia Graves a venit la familia Reed să le ceară ceea ce le datorau și au luat toate pieile de bou ce reprezentau unica sursă de hrană. În
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
hrană la întoarcere. Trei dintre salvatori au abandonat, dar ceilalți șapte și-au continuat drumul. În 18 februarie, grupul de șapte oameni a trecut Pasul Frémont; când s-au aflat în vecinătatea locului unde le spusese Eddy că se găseau barăcile, au început să strige. Dintr-o gaură din zăpadă a ieșit doamna Murphy s-a uitat la ei și le-a spus: „Veniți din California, sau din paradis?”. Expediția de salvare le-a distribuit hrană în porții mici, preocupați că
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
a ieșit doamna Murphy s-a uitat la ei și le-a spus: „Veniți din California, sau din paradis?”. Expediția de salvare le-a distribuit hrană în porții mici, preocupați că mâncând prea mult, emigranții înfometați ar fi murit. Toate barăcile erau îngropate sub zăpadă; pieile folosite drept acoperiș, fiind ude, începuseră să putrezească și mirosul era insuportabil. Treisprezece din membrii grupului de lângă lac muriseră, iar corpurile lor fuseseră îngropate în mod sumar în zăpadă în apropierea acoperișurilor locuințelor. Unii dintre
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
fort a cerut-o în căsătorie, dar l-a refuzat. A doua expediție de salvare a ajuns la lacul Trukee la 1 martie. Reed s-a reunit cu fiica sa Patty și cu fiul Tommy care era foarte slăbit. În interiorul barăcii familiei Breen, ocupanții se găseau în condiții destul de bune, dar despre condițiile familiei Murphy, mai târziu scriitorul George Stewart relata: „nu se puteau descrie, depășeau limita oricărei descrieri și imaginații”. Levinah Murphy, care avea grijă de fiul său de opt
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
întoarcere, lângă lacul Truckee, l-au găsit pe Keseberg care le-a povestit că doamna Murphy murise la o săptămână după plecarea celei de-a treia expediții de salvare. Deasemenea a povestit că cu câteva săptămâni mai târziu sosise la baraca lui Tamsen Donner, udă și tulburată, hotărâtă să treacă pasul. Keseberg a povestit că o învelise într-o pătură și o sfătuise să aștepte dimineața pentru a pleca. Membrii expediției au pus la îndoială spusele lui Keseberg, iar în interiorul barăcii
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
baraca lui Tamsen Donner, udă și tulburată, hotărâtă să treacă pasul. Keseberg a povestit că o învelise într-o pătură și o sfătuise să aștepte dimineața pentru a pleca. Membrii expediției au pus la îndoială spusele lui Keseberg, iar în interiorul barăcii au găsit o oală plină cu carne umană, pistoalele lui George Donner, bijuterii și 250 de dolari de aur. Amenințat cu linșajul, Keseberg a mărturisit că a ascuns, sfătuit de Tamsen, 273 de dolari pentru a-i da mai târziu
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
locurilor. Unele locuri ale expediției au devenit atât de faimoase încât au primit numele de „lacul Donner”, „pasul Donner” și „vârful Donner”. La sfârșitul lui iunie 1847, membrii "batalionului mormon" au îngropat resturile trupurilor și au ars parțial două dintre barăci. Cei care s-au aventurat pe trecătoare în anii succesivi, au găsit oase, diverse obiecte și cabana folosită de familiile Graves și Reed. În 1891 a fost găsită o sumă de bani îngropată în vecinătatea lacului, bani îngropați probabil de
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
publicat-o, după câteva modificări editoriale, în Illinois Journal, la 16 decembrie 1847. Virginia s-a convertit la catolicism, pentru a se ține de o promisiune pe care și-o făcuse pe când îl observa pe Patrik Breen rugându-se în baraca sa. Membrii familiei Murphy care au supraviețuit, s-au transferat la Marysville în California. Familia Breen a plecat în San Juan Bautista unde au deschis un han și unde au devenit protagoniștii anonimi ai unei povestiri, care vorbea despre disconfortul
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
1996, este că protagoniștii erau familii și persoane comune, iar evenimentele sunt de o ironie îngrozitoare deoarece plecați cu speranța unei vieți mai bune și mai prospere, s-au confruntat cu foame, disperare și moarte. Locul în care se găseau barăcile a devenit atracție turistică încă din 1854. În deceniul 1880-1890 Charles McGlashan a promovat ideea ridicării unui monument, pentru a marca locul unde s-a desfășurat drama expediției Donner. A contribuit la cumpărarea terenului necesar și în 1918 pe locul
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
1854. În deceniul 1880-1890 Charles McGlashan a promovat ideea ridicării unui monument, pentru a marca locul unde s-a desfășurat drama expediției Donner. A contribuit la cumpărarea terenului necesar și în 1918 pe locul unde se presupune că se găsea baraca familiilor Breen-Keseberg a fost înălțată o statuie ce reprezintă un grup de pionieri în onorea membrilor expediției Donner. Statuia a fost declarată monument de interes istoric în 1934. În 1927, statul California a creat Donner Memorial State Park: la început
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
declarată monument de interes istoric în 1934. În 1927, statul California a creat Donner Memorial State Park: la început erau 11 acri de teren în jurul statuii, dar după douăzeci de ani a fost cumpărat și terenul pe care se afla baraca familiei Murphy. Monumentul și baraca Murphy au fost declarate National Historic Landmark în 1963. Pe o piatră mare, care fusese o parte a șemineului familiei Murphy, a fost pusă o placă de bronz cu numele membrilor expediției, indicând cine a
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
în 1934. În 1927, statul California a creat Donner Memorial State Park: la început erau 11 acri de teren în jurul statuii, dar după douăzeci de ani a fost cumpărat și terenul pe care se afla baraca familiei Murphy. Monumentul și baraca Murphy au fost declarate National Historic Landmark în 1963. Pe o piatră mare, care fusese o parte a șemineului familiei Murphy, a fost pusă o placă de bronz cu numele membrilor expediției, indicând cine a supraviețuit și cine nu. Statul
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
1949-1955 a variat în felul următor: Lagărul Peninsula, înființat în iunie 1950, se afla între Poarta Albă și Ovidiu, la aproximativ 12 kilometri de Poarta Albă, pe malul Lacului Siutghiol, vizavi de Mamaia. Lagărul era compus dintr-o adunătură de barăci-tip, construite din paiantă, tencuite la exterior și acoperite cu carton smolit, în forma literei "H" (erau numite ”hașuri”); extremitățile reprezentau dormitoarele brigăzilor, iar transversala, situată lângă ușă, conținea spălătoarele. Se dormea pe priciuri din lemn de brad, acoperite cu
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
Pitești, în frunte cu Iosif Steier și Coloman Fuchs. În cadrul acestor brigăzi a fost inițiată demascarea la Canal. Astfel, deținuții transferați de la Gherla și Pitești, dar care nu erau considerați suficient reeducați, sau deținuții „recalcitranți” din lagăr erau transferați la barăcile 13 și 14, unde erau bătuți și torturați pentru a-și face demascarea. Una din cele mai violente manifestări a avut loc în noaptea de 21 iunie 1951 (numită ulterior de deținuți Noaptea Sfântului Bartolomeu) cand 14-15 deținuți au fot
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
portul Constanța. Munca forțată la Canal a fost încetată la 18 iulie 1953. Deținuții de la Peninsula au fost mutați la închisorile Aiud și Gherla. În lagăr au mai rămas deținuți politici, care lucrau la demontarea liniilor de vagoneți și a barăcilor, respectiv la predarea construcțiilor neterminate către civili. Datorită condițiilor de muncă și detenție inumane, s-au înregistrat foarte multe decese. În vara anului 1951, în spatele infirmeriei, în fiecare zi erau aliniate în pielea goală patru-cinci cadavre. În iarna 1952-1953, în
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
deportat în Bulgaria în lagărul din . Astfel, Nicolae Petrescu care a visat o viață întreagă să plece în străinătate a fost silit să plece în Bulgaria. Acolo a dormit un an și jumătate pe o saltea din paie într-o baracă a lagărului. Nici acolo nu și-a pierdut simțul umorului și a realizat o serie de caricaturi în acuarelă a unor oameni cu care a intrat în contact: seria de portrete intitulate "Philippopolis", caricaturile cu regele Ferdinand al Bulgariei și
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
în funcțiune rapid de belgini, iar germanii au fost obligați să le atace pentru o a doua oară. După aceea, o altă pereche de tunuri de 75 mm dintr-o cupolă a fost scoasă din uz și au fost distruse barăcile servaților belgieni. Încercările de distrugere ale Obiectivului nr. 24 nu au fost însă încununate de succes de la început. Obiectivul, o pereche de turele cu tunuri de mare calibru, montate pe o cupolă rotativă, s-a dovedit prea mare pentru parașutiștii
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
încărcătura la întâmplare. Aproximativ 32 de bombe au căzut asupra orașului Shoeburyness. Au fost distruse două case, iar alte 20 au fost avariate. O bombă a căzut asupra unui adăpost antiaerian, ucigând doi soți. O bombă a lovit asupra unei barăci pentru acari, ucigându-l pe acar. Mai multe bombe au lobit un câmp de instrucție al artileriei, fără să producă distrugeri. Cam 200 de bombe au căzut în mlaștinile și dunele din Shoeburyness. Acestea erau bombe cu explozie întârziate și
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
evitarea pierderilor. Țintele propuse erau însă acoperite de nori, iar mai mulți comandanți de bombardiere au hotărât să se întoarcă la baze fără să își fi lansat încărcăturile explozive. Pe drumul de întoarcere, trei dintre acestea au lansat bombele asupra barăcile infanteriei marine de la Deal, Kent. Bombardierele s-au reîntors la baze fără să fi fost interceptate de RAF. Odată cu sosirea nopții, Luftwaffe a trimis bombardierele din KG 1, 2, 3, 27 și 53 to să bombardeze ținte din Sheffield, Leeds
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
soldați din trupele coloniale. Lagărul 1 era condus de căpitanul Karl Niemeyer. Lagărul 2 era un lagăr de internare ("Internierungslager") destinat civililor deportați din statele inamice și civililor germani și era condus de generalul maior Plugradt. Cele circa 100 de barăci aveau capacitatea de a găzdui 10.000 de prizonieri, dar numărul maxim de prizonieri internați nu a depășit 7.000. În acest lagăr au fost deportate în ianuarie 1918 circa 1.000 de femei din Franța și Belgia. Lagărul 2
Lagărul de prizonieri de la Holzminden () [Corola-website/Science/334753_a_336082]
-
stătea pe platforma de selecție și observa cu atenție dacă există copii cu trăsături identice - deși era interesant de orice malformație genetică (nanism, gigantism, deformații congenitale ale picioarelor etc.). Atunci când găsea gemeni, aceștia erau despărțiți de familie și duși în baraca gemenilor, unde îl așteptau pe „Unchiul Mengele”, așa cum se spune că îi spuneau copiii infamului doctor. Odată, o mamă nu a dorit să fie separată de copila sa de 13 ani, așa că l-a mușcat și l-a zgâriat pe
Josef Mengele, simbol malefic al nazismului și experimentele sale () [Corola-website/Journalistic/102365_a_103657]
-
mic istoric medical și cu date standard (vârstă, înălțime, greutate). Cei care erau prea mici pentru a citi sau scrie, erau ajutați de Zwillingvater („Tatăl gemenilor”). Fiecare zi a copiilor lagărului începea la ora șase dimineața. Copiii se adunau în fața barăcii pentru apelul nominal, indiferent de condițiile meteo, după care mergeau la micul dejun. În fiecare dimineață, erau vizitați de doctorul Mengele care venea în inspecție. Copiilor li se permitea să se joace fotbal uneori și nu erau puși la munci
Josef Mengele, simbol malefic al nazismului și experimentele sale () [Corola-website/Journalistic/102365_a_103657]
-
a izbucnit epidemia de noma faciei - o boală cangrenoasă care afecteză mușchii feței - în tabăra pentru țigani, în 1943, Mengele a început un studiu pentru a determina cauza bolii și pentru a descoperi un tratament. Mengele a izolat pacienții în barăci separate și a ucis câțiva copii afectați de boală pentru a le păstra capetele și organele care puteau fi trimise la Academia Medicală SS din Graz pentru studiu. Studiul său era încă în desfășurare atunci când tabăra pentru țigani a fost
Josef Mengele, simbol malefic al nazismului și experimentele sale () [Corola-website/Journalistic/102365_a_103657]
-
desfășurare atunci când tabăra pentru țigani a fost lichidată, iar ultimii deținuți uciși, în 1944. Pentru că în tabăra de femei izbucnise epidemia de tifos, Mengele a trimis la camera de gazare 600 de prizoniere. Clădirile au fost curățate și dezinfectate, ocupanții barăcilor vecine au fost spălați, depăducheați și îmbrăcați în haine noi. La fel s-a întâmplat și cu alte boli. Pentru eforturile sale, Mengele a primit Crucea de Merit cu săbii clasa II. Josef Mengele a părăsit Auschwitz deghizat ca membru
Josef Mengele, simbol malefic al nazismului și experimentele sale () [Corola-website/Journalistic/102365_a_103657]