6,215 matches
-
șevaletul în trăsură și să plece să picteze acel frumos peisaji... Și Zina a fost înmormântată în fața bisericuței de la conac și el, în fiecare zi, timp de treizeci de ani până i-a luat Dumnezeu viața, schiop și cu o barbă până în pământ, venea și-i punea câte-o lumânare la cap, în speranța că atunci când va închide ochii și el, se vor întâlni amândoi în Rai și acolo va pune caii la trăsură pentru a merge în luncă cu ea
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
vacanțele cu copiii în fragedă lor pruncie și copilărie, pe când Nadir, fiul meu cel mic, avea 2 ani și se temea și plângea ori de câte ori vedea un bărbos. De obicei era vorba de un religios evreu,care purta, ca majoritatea ultra-credinciosilor, barbă și favoriți. Iată-l pe Nadir râzând și cântând în drum spre grădiniță de copii și apoi în drum spre casă ;întâi, grădiniță particulară a educatoarei Roza și pe urmă,cea municipală de lângă casa.. Pe vremea aceea, era foarte vesel
DIN AMINTIRILE ALMEI de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379854_a_381183]
-
-mi pasă omule... Că eu sunt cea care te-ajută, astăzi ca și ieri! Chiar nu-mi pasă omule... Că iar m-ai tras pe sfoară după ce te-am ajutat! Chiar nu-mi pasă omule... Că apoi îți râzi în barbă și te crezi fericit! Chiar nu-mi pasă omule... Că-ți dai seama mult prea târziu că ai greșit! Chiar nu-mi pasă omule... Că vrei apoi ca să revii...și culme e că iar te-ajut! Chiar nu-mi pasă
CHIAR NU-MI PASĂ OMULE... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380039_a_381368]
-
Stela fusese văzută plimbându-se pe plajă și avea să îi apară în prag, așa că se sperie când dădu cu ochii de bărbatul acoperit cu o mantie roșie, căruia nu i se puteau citi trăsăturile sub părul alb, lung și barba neagră, învolburată. - Unde e? O dădu pe femeie la o parte din prag fără a mai aștepta răspunsul și se năpusti în casa mică și întunecată. Stela era ca de obicei la Stânca Moșului, așa că regele plecă cu mâna goală
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
om dezlega. (p. Prodromos, Los-Angeles, 1999) DRAMA UNUI TRÂNTOR (3) L-au ținut pe bietul trântor, Așa cum ei și-au propus Cu vorbe și cu umor, Până „sacii-n car și-au pus”! Ei crezură că-l prostise Când pe „barba lui” făcură O frumoasă mănăstire. Să i-o dea... nu se îndură... După cinci ani de corvoadă Trântorul a înțeles Că albina-i tot albină Și nu avea de ales... Când văzu că nu-i dreptate Umilit, se hotărî, să
DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381959_a_383288]
-
26 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt vesel, trist,fericit sau nu, Aș vrea să știu ce e cu mine. Vântul cald, îmi lasă norii de deasupra, Să îmi zâmbească, unul, semănând cu tine, Un altul parcă e bunicul cu barbă. Mă uit atent la celălalt, parcă-s eu, Gol pe dinăuntru` sufletului meu Și fără griji, doar cu gândurile mele, Întrerupte uneori de tine, Vrând parcă să le-mprăștii, Așa cum vântul o face acum, Cu norii de deasupra-mi. Bunicul
NORII DE DEASUPRA-MI de COSTI POP în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382021_a_383350]
-
este unul cotidian, mai curând „uzual”, dar nu simplist, și cu care Kalosh Çeliku reușește să creeze și imagini/ figuri de stil care atrag atenția, uneori frizând paradoxul/ paradoxalul („Nu am mai recunoscut locul de naștere. Îmbătrânise./ Și își lăsase barbă. Iar părul...”; „Luna stă agățată de un stejar”; „Poetul are insomnii./ Noaptea deschide fereastra spre Soare”; „m-am trezit din mormântul meu cu cărți” ș.a.). Uneori pare a fi (atunci când scrie despre moarte, singurătate, beție ș.a.) un limbaj al deșertăciunii
CÂND CONVIEŢUIEŞTI CU POEZIA, CU VINUL ROŞU ŞI PRIETENA DE MARIUS CHELARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382054_a_383383]
-
dat, fereastra pomădată. Am șters o ghețișoară și-am privit Prin geamul alb, hotar spre Moș Crăciun. Întâi am vrut o vorbă să îi spun, Dar m-am oprit, văzându-l ațipit, Cu chipul luminat ca de o poznă, Cu barba spumă, peste piept lăsată. În jur cutii, păpuși și ciocolată, Aprinsă pipa, risipea miroznă. Renii cuminți își rumegau tăcerea, Piticii adormiseră trudiți Pe preșuri, care-unde risipiți, Știind că-n daruri germina plăcerea. Mi-a fost de-ajuns o clipă să
ÎN VIZITĂ LA MOŞ CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380377_a_381706]
-
În stânga ei, nu departe, vedea silueta neagă a unui bărbat care se îndreptă încet spre ea. - Imi pare rău, dar Mike m-a trimis pe mine în locul lui, spuse individul care deja ajunse lângă ea. Punându-și o lanternă sub barbă, lasă să-i vadă oribila față. Când îi văzu nasul coroiat și ochii negri mici, ea-l recunoscu și o luă la fugă. Dintr-o săritură rapidă își băgă mâna în părul ei și trase cât de tare putu, făcând
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
sanie zurlie Un zănatic Moș Crăciun, Fir-ar el, Moșul, să fie! Pe drumeagul troienit Se lasă cu greu la vale. “Moș Crăciun,bine-ai veni!” Îi ies mulți copii în cale. “Dragii moșului copii!” Le zâmbește viclean Moșul Din barba-I de promoroacă. “Știam noi că ai să vii, Că nu-I glumă, și nu-I joacă.” Mulți copii acum se-adună Pe plac Moșului să-I fie. Dau năvală toți să-I spună Un cântec, o poezie... Și-i
MOȘ CRĂCIUN de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380456_a_381785]
-
de trăit. După ce oaspeții au stat la masă bărbatul a ieșit din casă ținându-se de pereți. Nimeni nu se aștepta să-l vadă deoarece nu se mai putea da jos singur din patul de suferință. Era aproape de nerecunoscut cu barba albă, crescută în ultimele săptămâni, cu buzele vineții, slab, gârbovit, tremura din toate mădularele. S-a așezat anevoie pe taburetul vechi de lemn, mai bătrân cu mult decât scaunul și s-a sprijinit în bastonul pe care i-l dăruise
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
vezi și să le simți mirosul. Bolnavul a deschis puțin ochii, și-a privit fica preț de câteva secunde apoi i-a închis la loc. În colțul ochilor i-a răsărit o lacrimă ce a pornit încet, în jos spre barba albă. Cele două femei s-au privit una pe alta. - Știi că m-am gândit eu mamică? O să citesc din cartea asta de rugăciuni poate adoarme. Tea s-a așezat în genunchi ceva mai departe de pat, aproape de găleata cu
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
doi studiau fișa medicală, și o întrebă cu glas domol: - Nu cumva vă numiți Laura Nicolescu? Laura se uită nedumirită la el, era numele ei de fată, intonațiile vocii i se păreau cunoscute și ceva din trăsături, dar medicul purta barbă și nu își putea da seama cine poate fi. Îl privi mai insistent și avu o tresărire, iar inima începu să-i bată nebunește. Doamne, o fi.... -Laura, Laura....poate eu m-am mai schimba, dar tu ai rămas aceeași
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
doi studiau fișa medicală, și o întrebă cu glas domol:- Nu cumva vă numiți Laura Nicolescu?Laura se uită nedumirită la el, era numele ei de fată, intonațiile vocii i se păreau cunoscute și ceva din trăsături, dar medicul purta barbă și nu își putea da seama cine poate fi. Îl privi mai insistent și avu o tresărire, iar inima începu să-i bată nebunește. Doamne, o fi....-Laura, Laura....poate eu m-am maischimba, dar tu ai rămas aceeași fată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
pentru avere, Cerul n-ar fi îndoliat, nici pământul numai cruci Și nici îngerii n-ar plânge arși de vii pe la răscruci. N-ar mai flutură nici steagul ridicat în templul morții, Nici combustiile viclene n-ar mai râde-n barbă sorții. De s-ar pune bețe-n roate arogantei și trufiei, Promiscuități bolnave nu ne-ar vinde agoniei. Îmbuibații se hrănesc cu prescuri însângerate Și ne pun în spate munți de poveri cu gust de moarte, Demonii se luptă parcă
SPINI DE FOC de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379404_a_380733]
-
din 22 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Trec anii, a Clipei coroană, Azi puști lud iar mâine bătrân, ( Azi liniște, mâine prigoană ) Gustând din al vieții festin. Trec anii-n iubire, vis, ură, Profan plămădit din Divin, Neras, cu o barbă mai sură, Întâmpini, calm, anii ce vin. Nimic nu-i lăsat la-ntâmplare, În linia vieții stă scris... El, omul, trăiește sau moare, Visând un placid Paradis. Nimic nu-i lăsat la-ntâmplare, Nimic nu e aleator... E Viața, culoare
VIAŢA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379441_a_380770]
-
pentru avere, Cerul n-ar fi îndoliat, nici pământul numai cruci Și nici îngerii n-ar plânge arși de vii pe la răscruci. N-ar mai flutura nici steagul ridicat în templul morții, Nici combustiile viclene n-ar mai râde-n barba sorții. De s-ar pune bețe-n roate aroganței și trufiei, Promiscuități bolnave nu ne-ar vinde agoniei. Îmbuibații se hrănesc cu prescuri însângerate Și ne pun în spate munți de poveri cu gust de moarte, Demonii se luptă parcă
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
sufletul pentru avere,Cerul n-ar fi îndoliat, nici pământul numai cruciși nici îngerii n-ar plânge arși de vii pe la răscruci. N-ar mai flutura nici steagul ridicat în templul morții,Nici combustiile viclene n-ar mai râde-n barba sorții.De s-ar pune bețe-n roate aroganței și trufiei,Promiscuități bolnave nu ne-ar vinde agoniei.Îmbuibații se hrănesc cu prescuri însângerateși ne pun în spate munți de poveri cu gust de moarte,Demonii se luptă parcă să-nfașoare-n
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
O zi e cât un veac, îi macină rutina, Prezentul se deșiră-n risipă de suspine. În duh de rugăciune, privire-ncețoșată, Invinși de ani si boli, așteaptă, poate mâine, Feciorul dus departe, va fi să bată-n poartă. Adună-n barbă lacrimi mâncând un colț de pâine. E ocupat probabil, își spune mama-n gând, Privind tablou-n care băiatul îi zâmbește, Se scurg stropi mici, fierbinți, pe fiecare rând, Citind scrisoarea-n care îi spune c-o iubește. Citește mai
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
O zi e cât un veac, îi macină rutina,Prezentul se deșiră-n risipă de suspine. În duh de rugăciune, privire-ncețoșată,Invinși de ani si boli, așteaptă, poate mâine, Feciorul dus departe, va fi să bată-n poartă.Adună-n barbă lacrimi mâncând un colț de pâine.E ocupat probabil, își spune mama-n gând,Privind tablou-n care băiatul îi zâmbește,Se scurg stropi mici, fierbinți, pe fiecare rând,Citind scrisoarea-n care îi spune c-o iubește.... XXI. PE
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
18-lea când Sheridan l-a folosit la piesa sa „The Rivals” (Rivalii), II, I, „She shall have a skin like a mummy, and the beard like a Jew” (Ea trebuie să aibă o piele ca o mumie și o barbă ca un „Jew” (evreu)... La Iisus se referă pentru prima dată ca „așa zis evreu” (socalled Jew) în Noul Testament în secolul al XVIII-lea în traducerea ediției din secolul al 14-lea, când a fost pentru prima dată tradus Noul Testament
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
atribuit rromilor din Midi, care trăiesc aproape de Sainte-Marie-de-la-Mer. BOEMIENI - sunt primii rromi ajunși în Franța venind din Boemia (regiune din Cehia). MANOUSH - acest termen de origine rromă provine din cuvântul MNOUCH și înseamnă . Se spune ca servește subliniind “mustatza” și “barbă” pe care o purtau cea mai parte a gitanilor. În Franța, manushii sunt în general instalați aproape de răul Loire. dr. Ioan MIRON medic primar de familie și doctor în științe medicale Referință Bibliografica: Rromii și limba lor / Miron Ioan : Confluente
RROMII SI LIMBA LOR de MIRON IOAN în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381186_a_382515]
-
SIMT SUPĂRAREA TA Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Simt supărarea ta cum crește ca firul de iarbă din pământul udat cu nopți neîmplinite iubirea se pierde și-ți murmuri în barbă: „iubita mea plânge cu stele topite de dorul meu, - murmur rostit de-ntuneric - copite nechează în vântul de nord, eu las al zilei gând cadaveric pe buza ei verde lovită de cord.” Simt tristețea ta cum minte întruna și-n
SIMT SUPĂRAREA TA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381354_a_382683]
-
în dragoste, este acela care nu se spune.” (Alexandre Dumas) Prin Siberii înghețate, vijelioase și-austere, Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere, Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere, Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri - Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri. Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic, El bufonul și învinsul - cu destin fatal slugarnic - Părăsit de lumea toată și uitat de-a lui iubită, Bântuie din poartă-n poartă - blestemând o grea ursită. Nu
ECOU DE BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAŢĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381409_a_382738]
-
decât orice toiag. În acel moment, se auzi o bubuitură cumplită și piticul fu învăluit într-un nor roșu, fierbinte. Ador scutură aripile fermecate, încercând să împrăștie aburii încinși. În locul piticului se ivi un bărbat înalt, foarte slab, cu o barbă roșie lungă până în pământ. - Accept prietenia ta, prințe Ador și își dăruiesc toiagul care schimbă orice piatră în aur. Prietenia ta a rupt vraja prin care Muma-Zmeilor îmi răpise înfățișarea și mă preschimbase într-un pitic dezgustător. Bucuros, prințul Ador
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]