10,725 matches
-
disciplina antropologiei să fi ieșit complet din crisalidă. În anumite puncte ale prelegerii, îi apar imagini care nu au legătură cu Fotse sau obiceiurile lor. Sunt amintiri, senzații declanșate de repetarea unor cuvinte familiare, ca sarcinile electrice eliberate dintr-o baterie. Sunt imagini vii, imediate și ciudat de forțate; când apar, profesorul simte ceva, un neastâmpăr care îi face mai degrabă, plăcere. Profesorul n-a fost niciodată interesat de psihologie, dar dacă ar fi fost, ar fi simțit tentația să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
era nevoie de lumină. Dar satul zăcea În beznă, cum v-am spus, din rațiuni superioare de politică economică a satului. Atunci a vorbit cu câțiva tractoriști, combinieri și șoferi de camioane; ăia au furat de prin parcurile de utilaje baterii de mașini și i le-au vândut pe prețuri de nimic ori pe băutură. Le-a pus Într-o cotigă pe două roți - și ele furate de pe la șaretele CAP-ului -, le Încărca la un redresor Înjghebat de un electrician bețiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scriseseră prost expeditorii; a treia, că Mișu era oricum gângăvit și slobozea cuvintele printre șuiere și clăbuci apăruți În colțurile gurii. Nu se născuse așa, dar nimeni nu-și amintea cum vorbea el Înainte să-și prăjească limba pe o baterie de tractor. Lanternele, pe vremea copilăriei mele, erau lucruri de preț. Iluminatul public n-a existat, cu excepția unei perioade scurte, și nu există nici astăzi. Un primar idealist (ori cu fonduri ce se cereau rapid cheltuite) Încercase să pună câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a plecat la el acasă. Dar nu asta voiam să-ți spun. Vecinul Mișu căpătase gângăveala din pricina lipsei de energie electrică din sat. Lanternele, cum am avut cinstea să-ți mai spun, erau obiecte de mare preț. Funcționau cu niște baterii pătrate, cu două lame de tinichea În prelungirea electrozilor. Erau foarte proaste, țineau puțin și curgea din ele o zeamă care coclea mecanismele lanternei. Când le cumpăram de la Cooperativă, adesea pe ouă furate din cuibare, aveam grijă să le Încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
convenea, pe a treia nu Îndrăzneam oricum s-o cerem: ne-ar fi alergat ăla să ne măsoare spinările cu coada măturoiului. Ca să-și lumineze casa, postașul făcuse rost (a se citi: plătise pe cineva s-o fure) de o baterie de tractor. Mișu, prost, ca s-o Încerce, a pus un cablu pe o bornă, altul pe cealaltă și amândouă capetele rămase - la el pe limbă. Palică, care stătea gard În gard cu el, s-a jurat că lui Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
te mira, deci, dacă Îl bănuiesc pe Foiște că-mi citește scrisorile: s-a mai Întâmplat. Blestemul lui Mișu de a nu putea vorbi cum trebuie și de a nu gusta ceea ce Înghite nu s-a oprit la povestea cu bateria de tractor. Ca să arate unora că el poate băga În gură orice, a Încercat și cu puțină sodă caustică. Astăzi răsuflă printr-un soi de supapă Înfiptă În partea de jos a gâtului, iar hrana i se Îndeasă, cu ajutorul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toate foarte sărate, căci În vreme de vară, cu altceva decât cu sare nu puteai să păstrezi alimentele: frigiderele erau pentru sclifosiți. Dordonea cânta franțuzește, nea Mitu Îngăima cântări fără perdea; Hristu lălăia ce auzise dimineață la radioul lui cu baterii. Eu amuțisem, din motive de boală. Hristu și Oaie se Înfrățiseră prin scândura oblonului, Își făgăduiau unul altuia surorile, deși aveau numai frați. Contra unei damigenuțe de cinci litri din vinul cel nobil al șoferului - tată-său păstrase butuci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le primise laolaltă cu vasele și mâncarea de pomană. Le lipiseră cu grijă de marginea scăunelului și le aprinseseră. Cu un oftat care arăta un mare sacrificiu, Baronu adusese și unul dintre lucrurile sale cele mai de preț: lanterna cu baterie pătrată pe care o folosea la vânătoarea pe Întuneric. Proptea sfoara de lumină În ochii guguștiucilor care stăteau pe cuib și clipeau ca tâmpiții, orbi, fără să aibă Îndrăzneala de a se mișca. Trăgea cu praștia În ei până Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
film chinezesc cu multă bătaie și cu picioare-n gură. Vieru Închiria leagănul cu jumătatea de oră pentru un pol sau - după cum Îi era cheful - pentru două beri la sticlă. Cel care dădea berile căpăta și o lanternă chinezească, cu baterii noi, căci lucrurile numai pe Întuneric se petreceau. Lanterna era pentru alungarea nepoftiților. Ca să-ți faci o idee: ești și tu, ca omul, În faptul trebii. Domnișoara geme ușor, cu fețișoara Înfundată feciorelnic Între gulerul cămășii tale și gâtul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că-l loviseră chiar pe Director, care strigase: «Lăsați-o mai moale, tovarășu’ profesor Zidaru, că tot noi va trebui să-l adunăm!». Dar cel strigat nu auzea nimic: sudorile Îi Înecau fruntea, iar mâinile azvârleau porumbii sacadat, ca o baterie antiaeriană. Icnind, la un moment dat, de dureri ascunse, se ducea, mergând nițeluș aplecat, către lanul de porumb. Se Întorcea, după câteva minute, cu chipul oarecum ușurat și cu fruntea zvântată. Și toate acestea se petreceau Întruna, la răstimpuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bunica lui, el Încercase să-și imagineze cam unde se izbise proiectilul de pământ. Mersese cu Închipuirea și mai departe și Începuse să bănuiască, apoi să fie sigur că obuzul fusese tras nu dintr-un tun inamic ci de o baterie a noastră, comandată de vreun dobitoc fără pereche a cărui figură - În mintea lui Monstrulică - era copia fidelă a mutrei de Întârziat mintal a locotenentului Agapie. Biberu, prieten bun al lui Monstrulică, Îl poreclise pe ofițerul cu Înfățișare nefericită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dacă drăcovenia funcționa, se lăsaseră câteva clipe de tăcere nehotărâtă Între ei. Se auzea cum, În fundul curții, Onel, fratele mai mic al priceputului, zgâlțâia două sticle În care băgase așchii de plumb cioplite cu dalta ori cuțitul din bornele unor baterii vechi de tractor. Prin scuturare În sticle, așchiile se transformau În alice rotunde numai bune de băgat pe țeavă și de doborât cu ele vânatul. Vărul plecase, făcându-se că uită să salute. Ajuns acasă, trăsese câteva focuri Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nemulțumit... gândește: poate o fi mai bine... A dispărut omul nostru până nu mai știu când... așteptând liniștit întâlnirea cu sticla de lapte... și femeia. Bărbatul ei,isteț, nu glumă, a observat omul că tot lipsește din lapte și că bateria laptopului era mereu consumată. S-a gândit la ceva necurat. O fi o întâlnire, ceva...Mai știi femeile ce mai gândesc? Și aruncă omul toate calendarele din casă...da, toate, de nu mai știa femeia când e șapte, când e
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mijloc... Mustăciosul din dreapta pensionarului nu mai suportă secvența. Smulge de pe măsuță, din teancul de cartonașe, un pătrat galben, îl ridică, la vedere, să-l trezească pe turist și se întoarce, enervat, spre subalternă. — N-aude, bre, fetițo, și-a uitat bateriile de la aparat acasă! Nu-i funcționează aparatul de auzit, fă. Degeaba, ține dietă, fă, ține dietă și la sâni, fă. Domnul se trezește, însă, încearcă să-și monteze minusculele timpane tranzistor, să scoată casca, să pună timpanele, vede și bustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încearcă să ne-o strecoare în pat pe regeneratoarea Irina, să ne recondiționeze, să fim și noi în rând cu lumea... taman când puteam oferi și o originală ipoteză asupra trecutului care încă nu a trecut... gata, s-a descărcat bateria. Uite, pur și simplu, i-a dispărut cheful de a-l ului pe doctor! A dispărut și n-ai ce face. Privirea în gol, membrele moi, bateria s-a descărcat. Ăsta-i defectul, avem zile proaste, asta-i. Privirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
originală ipoteză asupra trecutului care încă nu a trecut... gata, s-a descărcat bateria. Uite, pur și simplu, i-a dispărut cheful de a-l ului pe doctor! A dispărut și n-ai ce face. Privirea în gol, membrele moi, bateria s-a descărcat. Ăsta-i defectul, avem zile proaste, asta-i. Privirea în gol, bateria descărcată, spulberat cheful de ghidușii și ocoluri. Venise ora lupului, ora gri a agresiunii iminente. Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta ei armată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pur și simplu, i-a dispărut cheful de a-l ului pe doctor! A dispărut și n-ai ce face. Privirea în gol, membrele moi, bateria s-a descărcat. Ăsta-i defectul, avem zile proaste, asta-i. Privirea în gol, bateria descărcată, spulberat cheful de ghidușii și ocoluri. Venise ora lupului, ora gri a agresiunii iminente. Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-se în grabă pentru sosirea musafirilor. Tocmai terminase de făcut duș în cabina cea nouă și acum stătea în fața vasului nou de toaletă, cu o talpă proptită pe marginea vasului, și se rădea pe picior cu un aparat Schick cu baterii. La un moment dat, aparatul i-a scăpat din mână și a căzut în apă. Ea a băgat mâna după el, dar acesta se înțepenise în gaura de evacuare și nu a reușit să îl apuce. Atunci a deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
e că femeile și bărbații ar trebui să nu-și spună niciodată nimic. Nimic. — Perfect de acord, spune Jemima. Eu am să-i spun viitorului meu soț cât se poate de puțin... Se oprește În clipa În care telefonul cu baterie din mâna ei Începe să sune strident. — Bună ! zice, deschizându-l. Camilla ? A. Ăă... OK. Stai un moment. Acoperă receptorul cu mâna și mă privește cu ochii mari. E Jack ! Îmi spune pe mutește. Mă uit la ea absolut siderată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de sub picioare și navigând Într-o ceață tot mai deasă, le-ar fi explicat amănunțit și foarte confuz un traseu Întortocheat, cu repere care existau acum o sută de ani, bulevardul Regele Ferdinand, bulevardul Regina Maria, piața de flori, strada Bateriilor, la statuia lui Brătianu, strada Sabinelor, biserica Mihai-Vodă, spitalul Colțea și alte asemenea repere, demolate și pierite Într-un nor de fum, sub ochii noștri plini de Înțelepciune. De mai multe ori Buni și-ar fi Întrerupt explicația și, clipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
săi concurenți. Marele Komandir ignora faptul că amara corecție a vârstei nu ține cont de gradele militare. Chervanul în care clucereasa îngrămădise scânduri pentru un pat, o saltea și două pilote, apoi hăinăraie, coșuri cu alimente, farfurii și o mică baterie de bucătărie înainta în goana celor patru cai, pe un drum pustiu, mărginit de câmpuri. Cuibărit între perne, simțindu-se înghesuit la propriu și la figurat, Iancu urmărea îngrijorat norii fumurii care îi ascundeau orizontul în oricare parte se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să facă: li s-ar rupe inima, dar ar trage În clopotniță! Ar trage și cu tunul, n-ar fi Întâia oară - dar numai În clopotniță, că acolo-i punctul de rezistență... Rusul are altă tactică: el pune tunurile În baterie și trage. O sută, două sute, două mii de guri de foc, câte are - le aliniază ca la paradă și trage; drept În fața ochilor. Un ceas, o zi, trei zile și trei nopți... Dacă un obuz nimerește și clopotnița, bine; dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
program intensiv de maternitate și uneori se întreba dacă, la un moment dat, n-o să se trezească și să-și dea seama c-a eșuat lamentabil. Momentele ocazionale de respiro, cum era acela, aveau să fie folosite ca să-și reîncarce bateriile. Acum Susan abia aștepta s-o revadă pe Milly a doua zi de dimineață. — Am ajuns. Nick s-a chinuit, câteva secunde, cu cheia de la intrare, apoi s-a prăbușit în cameră. A reușit însă rapid să-și recapete demnitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
complicații. Așa că Julia nu vedea de ce să se mai obosească. În plus, pe lângă temerile legate de efectul pe care l-ar fi avut un copil asupra mariajului, femeia trebuia să mai recunoască și că, indubitabil, ceasul ei biologic nu avea baterii. Nici măcar o dată în viață Julia nu tânjise să aibă un copil, iar atunci când lua în brațe copiii altora, o făcea pentru că simțea că așa se cuvenea, nu pentru că asta își dorea. Julia era conștientă că lipsa acelui sentiment o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu se supără nimeni. Ieși în curte! Du-te pe pajiște! — Nici acolo nu se poate. Nu am radio și apoi am nevoie de priză. Fără radio nu pot face gimnastică. Avea dreptate. Radioul lui era o vechitură nenorocită fără baterii, iar al meu era un tranzistor portabil, dar nu mergea decât pe ultrascurte. Nu prindeam decât muzică. — A, mi-a venit o idee! Hai să facem un compromis, am zis eu. N-ai decât să-ți faci gimnastica de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]