KorAP: Find »[drukola/base=bebeluș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...103 >

2,569 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

care apăreau doi părinți stilizați. Părinții stilizați Își Înmuiau ezitanți coturile În formă de unghi În apa pentru baie sau probau temperatura laptelui pe dosul palmelor lor stilizate. Exista și un orar pentru hrănit bebelușul, indicații despre cum să treci bebelușul de la lapte la hrană solidă și, cel puțin așa-mi amintesc, o listă cu cele mai frecvente alergii. Dar cu siguranță nu scria nimic despre cum să-ți pregătești copilul pentru momentul În care tu vei muri. Cum mă uit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
pastel a ceștilor care se Învârtesc, Întâlnesc privirea bărbatului, Îmi zâmbește. Nu e Martin. 20.58: Luăm trenul Eurostar să ne Întoarcem la Londra. Ben stă Întins pe mine, pe spate. Are genele lungi și mâinile Încă grăsuțe ca de bebeluș, cu gropițe de-a lungul articulațiilor degetelor precum bulele de aer din ouăle bătute. Când o să fie mare, n-o să-i pot spune cât de mult i-am iubit mâinile. Poate am să uit. Mă Întind după laptop, dar bebelușul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
bebeluș, cu gropițe de-a lungul articulațiilor degetelor precum bulele de aer din ouăle bătute. Când o să fie mare, n-o să-i pot spune cât de mult i-am iubit mâinile. Poate am să uit. Mă Întind după laptop, dar bebelușul se Întoarce și oftează ca și cum s-ar trezi. Oricum nu vreau să-mi verific e-mailul: aș găsi probabil o bălăcăreală de proporții nucleare din partea lui Rod și „condoleanțe“ triumfătoare din partea gălbejitului Guy. Mă voi pregăti pentru soarta ce m-așteaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
țigară și-și aprinde alta. —E un loc În Hammersmith. Nu e ieftin, dar le fac foarte târziu, fără Întrebări. —Bine. O să vin cu tine. Nu. — Nu te las să te duci singură. Nu e o petrecere pentru sărbătorirea nașterii bebelușului, e un avort, la naiba. Studiez fața prietenei mele. — Și dacă plânge? — Ce dracu’, Katie, ești vreo adeptă fanatică pro-viață? — Se știe că fătul poate plânge În acest stadiu al dezvoltării. Știu că ești puternică, dar pe mine asta m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Păi, tati nu trebuia să-ți spună asta. Nu sunt groaznică. OK, să mergem. Prima zi de școală după vacanță și copiii sunt la fel de agitați și febrili ca poneii Înainte de un concurs hipic. Emily vorbește peltic și stâlcit ca un bebeluș, ca de fiecare dată după absența mea sau Înainte de a pleca din nou. Mă Înnebunește. —Mama, de cine-ți place cel mai mult din Ursu’ și casa mare și albastră? Nu știu, ăă... de Tutter. Dar Ojo e cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
verde, am senzația că ceva Îmi râcâie pieptul, ca și cum aș avea o pasăre Înăuntru care Încearcă să scape. Atuncea toate mămicile și tăticii ar fi cu copiii lor mai mult. —Emily, te rog să vorbești corect. Nu mai ești un bebeluș. Îi surprind privirea În oglinda retrovizoare și mă uit În altă parte. —Mami, mă doare burtica. Mami, mă duci tu la culcare diseară? Mă duci? Da, Îți promit. Nu-mi dau seama ce a fost În capul meu când am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
cadoul ei pentru ea Însăși. Toată lumea Îi spusese că era o nebunie să mai facă un al treilea după ce scăpase În sfârșit de scutece și nopți nedormite, dar ei i se păruse că ratase perioada când Tim și Sam fuseseră bebeluși pentru că fusese la serviciu. — Nu știu, am simțit că acel timp Îmi fusese furat și-l voiam Înapoi. Pentru că eram Într-o dispoziție de făcut confesiuni, i-am spus că mi-era teamă să mă implic prea mult. Nu știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
neînsemnată poate conține atâta durere? O Orestia a suferinței. Cursa Începe cu mine Încercând să extrag un cărucior extraîncăpător Încălecat peste alt cărucior În fața magazinului: trag și trag și Împing cu o mână, cu cealaltă ținându-mă strâns de un bebeluș care Încearcă să fugă. Un fel de colivie mare pe roți, căruciorul extraîncăpător este la fel de ușor manevrabil ca Insula Wight. Încerc să-l conving pe Ben să stea În scaunul pentru bebeluși. Refuză, preferând să stea În partea pentru produse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
mână, cu cealaltă ținându-mă strâns de un bebeluș care Încearcă să fugă. Un fel de colivie mare pe roți, căruciorul extraîncăpător este la fel de ușor manevrabil ca Insula Wight. Încerc să-l conving pe Ben să stea În scaunul pentru bebeluși. Refuză, preferând să stea În partea pentru produse, de unde poate evacua orice articol cu care nu este de acord. Din disperare, deschid o cutie de Înghețate Mini Milks și-i dau două: cât timp are ambele mâini ocupate cu dulciuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
câțiva stropi. Culoarea e acum și tempera, și intensă, ca o probă de urină expirată. Mai adaug câțiva stropi și amestec viguros. Privesc Înlăcrimată conținutul vasului când intră Rich În bucătărie, vorbind despre un documentar despre dezvoltarea copilului. — Știai că bebelușii Își identifică rolurile de gen Începând cu vârsta de trei luni? De-aia stă Ben pe oliță toată ziua și citește pagina de sport. Cum e tatăl, așa și... Dumnezeule, Kate, ce e aia? Rich a reperat glazura. Care are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
plăpumioara, și cămășuța de noapte și acum stă Întinsă pe cearșaf, iar trupul ei răspândește o strălucire sidefie În Întunericul camerei. În ultimul an - oare chiar au trecut doisprezece luni Întregi de când a avut cinci ani? - burtica ei țuguiată de bebeluș a dispărut; burtica i se lasă și i se ridică, apropiindu-se de forma femeii care va deveni. Mai frumoasă pentru că nu știe că e frumoasă. Vreau s-o iubesc și s-o protejez și să n-o rănesc niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
marinar care se leagă de catarg În mijlocul unei furtuni de gradul 10. Trebuie să o șterg de-aici repede, dar sunt nevoită să-mi petrec câteva minute În care să mă arăt umilă În fața dădacei Jo. O văd deja fixând bebelușul isteric și Întrebându-se În ce naiba s-a băgat. Sfârșesc prin a fi nevoită să-l dau jos de pe mine și să fug din cameră, urmată de urlete. Pe bancheta din spate a lui Pegas, Încerc să citesc Financial Times

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
trebui să vorbesc. M-am Întors la serviciu prea devreme după ce am avut-o pe Emily. N-am știut. Cum poți să știi? Că această viață nouă ni se va părea la fel de ciudată și nouă ca și lor. Mama și bebelușul: amândoi sunt nou-născuți. Înainte de copii (viața mea e Împărțită În „Înainte de copii“ și „după copii“), când mai aveam timp să mă duc la National Gallery duminica după-amiaza, Îmi plăcea să mă așez În fața acelei madonne a lui Bellini, cea care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
ca să poată spune că au așa ceva, nu pentru ca oamenii care au familie să o poată invoca. Nici un bărbat nu ar folosi-o, oricum, la fel cum nici o femeie care vrea să fie luată În serios nu o poate face.) „Bineînțeles, bebelușul nu va produce nici o schimbare, James“, m-am auzit spunând, iar el a notat ceva În carnet cu stiloul lui Cartier de aur. „Devotament?“ a scris el și a subliniat cu două linii. Voi dori să mai reduc din numărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
dar nu am prins niciodată Începutul, de la ora 19.30. Am sfârșit prin a mă duce Într-un weekend de maternitate, În Stoke Newington, organizat de Beth: biscuiți de ovăz, sunetele balenelor, un pelvis făcut dintr-un umeraș și un bebeluș dintr-o minge de tenis băgată Într-un ciorap. Beth ne-a poftit pe toate să purtăm o discuție cu vaginele noastre. Eu i-am zis că nu mai vorbesc cu al meu și ea a crezut că glumesc. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
În tranzacții la termen, care s-a scuzat Îndelung. Am contramandat prânzul cu un client de pe mobil și am luat un taxi până la spital. Mi-au oferit injecția epidurală, dar am refuzat. Eram nenorocita care pusese În pericol dezvoltarea creierului bebelușului ei: refuzând medicamentul, voiam să arăt cât de rău Îmi părea, să-i arăt bebelușului că mama lui va suporta acest lucru pentru el. Și-apoi a urmat un ocean de durere În care m-am scufundat Încă o dată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
de pe mobil și am luat un taxi până la spital. Mi-au oferit injecția epidurală, dar am refuzat. Eram nenorocita care pusese În pericol dezvoltarea creierului bebelușului ei: refuzând medicamentul, voiam să arăt cât de rău Îmi părea, să-i arăt bebelușului că mama lui va suporta acest lucru pentru el. Și-apoi a urmat un ocean de durere În care m-am scufundat Încă o dată și Încă o dată, la nesfârșit. Apa era la fel de tare ca lemnul. Te pălea ca un val

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
de operații, În timp ce-mi făceau o cezariană de urgență, l-am auzit pe chirurg spunând: „Nu ai de ce să te temi, o să te simți de parcă ți-aș spăla burtica pe interior“. Nu a fost așa. Am simțit ca și cum bebelușul era un stejar pe care-l scoteau trăgându-l de rădăcini din pământul clisos de noiembrie. Au tras și au smuls și iar au tras. Într-un final, unul dintre stagiari s-a urcat pe masa de operații, m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
baroc care poate fi comandat numai pentru comemorări ale războiului sau din bugetul de protocol al unei firme din centrul financiar londonez. Ciulini priapici, de un metru jumătate, și crini uriași care umpleau aerul cu mirosul lor pipărat, făcându-mi bebelușul să strănute. De buchet era atașat un bilet scris de o florăreasă care nu știa să scrie: „Unul s-a dus, ești liberă să pleci“1. Dumnezeule, cât uram florile alea, felul În care consumau tot aerul, al meu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
care le-a aburcat pe umăr și le-a luat acasă, În Harlesden, pe scuter. După treizeci și șase de ore, moașa de noapte, irlandeză, mai blândă, mai muzicală decât perechea ei de zi, m-a Întrebat dacă poate lua bebelușul ca să mă odihnesc și eu puțin. Când am protestat, mi-a zis: „Katharine, să fii o mamă bună Înseamnă și să ai destulă energie ca să faci față acestui rol“. Și mi-a luat fetița, care Își Închidea și deschidea mânuțele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
capul Înainte, am plonjat În puțul de mină al epuizării fizice. S-ar putea să fi fost câteva ore mai târziu - parcă trecuseră numai câteva secunde- când am auzit-o plângând. Până În acel moment, nu știusem că pot recunoaște plânsetul bebelușului meu, dar, când l-am auzit, am știut că Întotdeauna Îl voi cunoaște, că-l voi putea recunoaște din mulțimea de plânsete de pe lumea asta. De undeva de pe un coridor cafeniu, ea mă chema. Înfășurându-mi cateterul pe o mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
niciodată o asemenea combinație de fericire și teamă: mi-era imposibil să-mi dau seama unde se oprea durerea și unde Începea dragostea. Va trebui să-i pui un nume, m-a certat moașa zîmbind. Nu putem să-i spunem „bebelușul“ la nesfârșit. Nu e bine. Mă gândisem la Genevieve, dar părea mult prea mare pentru viitorul proprietar. Pe bunica mea a chemat-o Emily, mă făcea mereu să mă simt În siguranță. —O, Emily e un nume foarte frumos. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
prefera banii În mână. Uneori cred că Emily nu m-a iertat niciodată. În drum spre aeroport, am auzit la radioul din taxi melodia aceea a lui Stevie Wonder: „Nu-i așa că e minunată...“. Cea În care se aude un bebeluș plângând la Începutul cântecului. Brusc, bluza mi s-a udat fleașcă de lapte. Nu am știut. 33tc "33" Biletultc "Biletul" Hotelul Sherbourne, New York, 23.59: De necrezut. Avionul a ajuns la timp și am luat un taxi până la hotelul Herriot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Cunosc o femeie care e atât de Înspăimântată de cât de mare nevoie au copiii ei de ea, Încât, În loc să se ducă acasă după serviciu, preferă să stea Într-un bar până adorm ei. Cunosc o femeie care-și trezește bebelușul la 05.30 dimineața ca să poată petrece puțin timp cu el. Cunosc o femeie care a participat la un program de discuții televizat și a povestit despre cum Își duce și aduce de la școală copiii cu mașina. Dădaca ei mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
când a Împlinit doi ani. Tocmai a văzut tortul și are fața luminată de bucurie. Mama Îmi urmărește privirea. —Superbă, nu-i așa? Dau din cap fericită. Oricât de mult ar fi fost puse la Încercare relațiile de familie, un bebeluș le poate reînnoi. Când s-a născut Emily și mama a venit să ne vadă la spital și și-a pus mâna ei pătată de bătrânețe pe cea a nou-născutului, am Înțeles felul În care o fiică a ta te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]