3,939 matches
-
ce și-ar putea dori imaginația omenească. Alături de un magazin cu mașini de lux își deschidea porțile o prăvălie cu lenjerie intimă feminină, mai încolo o farmacie, apoi un restaurant, iar în colț, un magazin cu bijuterii... O risipă de becuri de toate culorile și reclame luminoase de toate formele te invitau să mănânci tablete de ciocolată, să bei Coca-cola, să folosești ulei Mobil, să-ți depui economiile la Banca Națiunii, să cheltuiești în Clubul Tropicana, să te îmbraci la Chez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
El Își puse jacheta În șifonier și merse de-a lungul coridorului spre camera de zi. Chiara stătea tolănită Într-un fotoliu, ridicându-și ochii dintr-o carte ce-i stătea deschisă În poală. Când intră În cameră, aprinse imediat becul veiozei de deasupra ei. — Vrei să orbești? Întrebă el, probabil pentru a șapte suta oară. — O, papà, văd destul cât să citesc. Brunetti se aplecă spre ea și-o sărută pe obrazul pe care ea i-l Întinse. Ce citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
puse receptorul la loc În furcă. Primul lucru pe care-l făcu fu să se ducă la șifonierul de pe peretele Îndepărtat. Îl deschise și Începu să vâneze printre lucrurile stivuite și aruncate pe fundul lui: o pereche de bocanci, trei becuri În cutii separate, un prelungitor, câteva reviste vechi și-o servietă din piele maro. Scoase servieta și-o șterse de praf cu mâna. Ducând-o Înapoi la masa de lucru, puse ziarele În ea, apoi adăugă câteva dosare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În material portocaliu lucios, unde În sfârșit Îi dădu drumul. Când el ezită, ea insistă: — Șezi, șezi. O să ne fac niște cafea. El făcu așa cum Îi comandase, afundându-se până când genunchii Îi fură aproape la nivel cu bărbia. Ea aprinse becul de lângă fotoliul său; familia Ruffolo locuia În nesfârșitul crepuscul al apartamentelor de la parter, dar nici chiar becurile aprinse În toiul zilei nu puteau face nimic Împotriva umezelii. — Nu te mișca, comandă ea și se duse În cealaltă parte a camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
O să ne fac niște cafea. El făcu așa cum Îi comandase, afundându-se până când genunchii Îi fură aproape la nivel cu bărbia. Ea aprinse becul de lângă fotoliul său; familia Ruffolo locuia În nesfârșitul crepuscul al apartamentelor de la parter, dar nici chiar becurile aprinse În toiul zilei nu puteau face nimic Împotriva umezelii. — Nu te mișca, comandă ea și se duse În cealaltă parte a camerei, unde Împinse În lături o draperie Înflorată, În spatele căreia se afla o chiuvetă și-un aragaz. Din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fie așa de special încât ochii i se umpleau de lacrimi numai când se gândea la asta. „Special“ era unul dintre termenii care puteau descrie decorațiunile lor de Crăciun. Pomul de Crăciun reciclabil, nevopsit, făcut în casă, era împodobit cu becuri arse recuperate dintr-o ladă de gunoi în care fuseseră aruncate resturile dintr-un birou. —Globuri! anunțase Jake triumfător când se întorsese acasă cu o sacoșă de plastic burdușită. Alice le luase imediat, închipuindu-și decorațiunile adevărate, fragile și sclipitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
burdușită. Alice le luase imediat, închipuindu-și decorațiunile adevărate, fragile și sclipitoare. Îi fusese greu să-și mascheze dezamăgirea când își dăduse seama ce se găsea în sacoșă, dar, de dragul planetei, încercase să fie bucuroasă. Și oricum, după ce fuseseră agățate, becurile acopereau parțial urmele de grăsime de pe cartonul pomului. Contribuția lui Alice la pomul de carton a fost să taie imagini de pe felicitări vechi de Crăciun care se pare că fuseseră recuperate din gunoaiele din anul precedent. Și, judecând după mesajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un rău pe care el nu putea să-l îndrepte: faptul că amândoi erau morți însemna că nu mai exista nici o șansă ca să le spună că acum știa, din proprie experiență, prin ce trecuseră părinții lui. — Fir-ar al dracului! Becul veiozei se arsese. Din pricina ferestrelor vopsite în negru, lui Hugo îi era acum imposibil să mai vadă pe unde trebuia să iasă din cameră. A călcat pe o broască țestoasă din plastic, care-i aparținea fiului său, a alunecat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lumina. Sau, mai bine zis, se strădui să aprindă lumina, fiindcă drumul parcurs de degetul arătător i se păru foarte lung, aproape nesfârșit, comutatorul opuse rezistență, inițial, încercă să facă față asediului, apoi capitulă... Câțiva metri pătrați, luminați de un bec chior, rafturi cu detergenți, uite și mopul Luciei, odată am vrut să-l rup pe spinarea ei, dar nu mai știu de ce, totuși, eram foarte nervos, niște adidași jerpeliți care au prins perioada în care tu, scriitor ratat, vroiai să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tristețe adâncă. Pentru a câta oară, stătea asa străbătut de fiori, în odăița aceia ca pustie!.. Noaptea s-a lăsat demult, dar somnul tot nu-l prindea. Era liniste, o liniste adâncă între pereții aceia posomorâți, doar, lumina slabă de la becul de afară veghează ca un ochi duios de mamă. Niciodată n-a înțeles mai clar cum trece prin viață, ca acum. niciodată nu s-a simțit mai tare si mai înălțat în nenorocire. Ochii îi jucau în lacrimi. -Sunt singur
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
păsărilor, a plantelor si a oamenilor se făcea într-un decor fermecător. Sărbătorile primăverii au sosit si ele, simbol al reînoirii. Era în Sâmbăta Pastelui... În cameră era liniște... o liniște adâncă, între pereții aceia posomorâți, doar lumina slabă de la becul de afară, veghează ca un ochi de mamă... Bătrânul Iorgu stătea în pat cu fața în sus, cu privirea în tavan, prin minte trecându-i, fără nici o noimă, fel de fel de gânduri. -Creierul uman... omul, sunt un miracol!.. murmură
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spre sâmbătă. Cerul era senin și plin de stele, cu lună plină, astfel că nu era nevoie să se ajute electric cum făceau de obicei seara când îi mai prindeau cu treburile prin curte. Aveau un cablu electric cu un bec care îi ajutau în acest sens. Câinele din curte începu să latre, semn că se apropie cineva de curtea lor. Poarta de la stradă se auzi scârțâind și în curte apăru un bărbat tânăr. - Bună seara! Am avut drum pe aici
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cine știe de pe unde Îmi intrau În cameră prin gaura cheii În timp ce stăteam În pat și Încercam să adorm. MĂ trezeam În toiul nopții - mătușă‑mea era plecată În vacanță În Germania și nu era nimeni care să limiteze folosirea becurilor noaptea - și Începeam să pictez. Pictam gros, cu multe culori, direct din tub, ore În șir, febril. Alteori cântam la muzicuță sau pur și simplu lingeam o bucățică de zahăr cubic, simțind acut lipsa a ceva nedefinit. 97 5 iubirea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pământul. Acum timpul devenise o bulboacă neagră care te trage la mijloc și te scufundă. Într-un târziu m-am ridicat din pat și am Început să mă Învârt prin cameră, ca un fluture de noapte care se izbește de bec. Din fericire, În noaptea aceea eram singură În cameră - peste weekend verișoară-mea dormea ca Întotdeauna la prietena ei. — Cât de proastă sunt ! spuneam eu cu voce tare. Eu mă dau de ceasul morții, iar el e În brațele nemțoaicei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În restul serii. Ce-ați zice dacă v-aș cânta puțin la saxofon ? — Și copiii ? N-o să-i trezim ? — Sunt tocmai În partea cealaltă a casei, mă liniștește Jacqueline. Nu trebuie să ne facem griji din pricina lor, adaugă ea stingând becul pentru a pune și mai mult În evidență lumina caldă a focului din șemineu. Pasiunea cea mai recentă a lui Jean-Claude e saxofonul. Noi ascultăm cu resemnare, Încercând să-i Împărtășim entuziasmul. După câteva minute simt că mă cuprinde o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ochi rugători. — Te iubesc, i-am spus eu, Îmbrățișându-l. Hohotele de plâns Îmi zgâlțâiau rucsacul din spate. — marilenă, du-tie ș-adă scara din cămară, o Îndemnă tata. Sora mea se ridică de la masă și intră În cămară, al cărei bec nu mai funcționa de ani de zile, de când ea se mutase la oraș. Puse scara În fața peretelui fărĂ fereastră, În dreptul Cinei cea de taină. — Și eu te iubesc, spuse tata la capătul scării, făcându-mi semn să ies prin cerul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cine știe de pe unde îmi intrau în cameră prin gaura cheii în timp ce stăteam în pat și încercam să adorm. Mă trezeam în toiul nopții - mătușă-mea era plecată în vacanță în Germania și nu era nimeni care să limiteze folosirea becurilor noaptea - și începeam să pictez. Pictam gros, cu multe culori, direct din tub, ore în șir, febril. Alteori cântam la muzicuță sau pur și simplu lingeam o bucățică de zahăr cubic, simțind acut lipsa a ceva nedefinit. Iubirea Pe la sfârșitul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pământul. Acum timpul devenise o bulboacă neagră care te trage la mijloc și te scufundă. Într-un târziu m-am ridicat din pat și am început să mă învârt prin cameră, ca un fluture de noapte care se izbește de bec. Din fericire, în noaptea aceea eram singură în cameră - peste weekend verișoară-mea dormea ca întotdeauna la prietena ei. — Cât de proastă sunt ! spuneam eu cu voce tare. Eu mă dau de ceasul morții, iar el e în brațele nemțoaicei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în restul serii. Ce-ați zice dacă v-aș cânta puțin la saxofon ? — Și copiii ? N-o să-i trezim ? — Sunt tocmai în partea cealaltă a casei, mă liniștește Jacqueline. Nu trebuie să ne facem griji din pricina lor, adaugă ea stingând becul pentru a pune și mai mult în evidență lumina caldă a focului din șemineu. Pasiunea cea mai recentă a lui Jean-Claude e saxofonul. Noi ascultăm cu resemnare, încercând să-i împărtășim entuziasmul. După câteva minute simt că mă cuprinde o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ochi rugători. — Te iubesc, i-am spus eu, îmbrățișându-l. Hohotele de plâns îmi zgâlțâiau rucsacul din spate. — Marilenă, du-tie ș-adă scara din cămară, o îndemnă tata. Sora mea se ridică de la masă și intră în cămară, al cărei bec nu mai funcționa de ani de zile, de când ea se mutase la oraș. Puse scara în fața peretelui fără fereastră, în dreptul Cinei cea de taină. — Și eu te iubesc, spuse tata la capătul scării, făcându-mi semn să ies prin cerul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
până sus, la etaj. Închiseră ușa, de la intrarea În vestibul, pe dinlăuntru. Câteva minute mai târziu, dacă cineva ar fi avut prilejul să privească, din stradă, la ferestrele de sus, ale vilei, ar fi văzut, cum, dincolo de cele de la dormitor, becurile electrice se sting clipind, ca stelele, care, de-acum Începuseră a-și face cu ochiul, pe cerul, părelnic senin, al nopții și lumii! Viața ca un cult! Deși cutremurul care tocmai se consumase avusese, la epicentru, În zona Vrancei, o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
alta Da. Și cu copil, Întări Încă una, mai de dincolo de primele două. Mai tăceți odată, paparudelor, să fim cu multă băgare de seamă, acum, uite, acum, că a prins a se Înamurgi. Acum, cât Încă Întârzie să se aprindă becurile. Că acum e mai cu foc. Așa! Pe semiîntuneric. Hai! Gata! Pliscul! Uite. Ea se ridică și se duce pușcă spre el. E foarte aproape de genunchii lui. Uite-l! Uite-l și pe dânsul. Că se pregătește s-o apuce
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
privesc cu mult drag. Și, de ce nu, parcă, și, cu, la fel de nedismulat dor. În clipa aceea, o tresărire, face, pe toată lumea, să-și miște capul, brusc, din poziția În care a fost surprinsă. Da.A venit lumina. S-au aprins becurile. Pe stradă. Prin curți. Peste tot. Cei doi se despart. El pornește, moale, către vale; ea, după ce Întârzie, petrecându-l, puțin, cu privirile, se duce, tristă, parcă, spre colțul casei dincolo de care sunt vișinul, banca, scrânciobul-leagăn, măsuța pliantă și tot
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
oxigenau; brunele, de toate neamurile, făceau asta de zeci de ani, de o sută. Roiuri de blonde fatale. În filme, reviste, la televizor; bulevardele erau pline, la fel și barurile. Și dacă s-ar fi stins la miezul nopții toate becurile dintr-o discotecă, galbenul solar al coafurilor ar fi adus o geană de lumină În bezna beciurilor, pentru că, parcă era un făcut, cele mai multe discoteci, peste tot În lume, erau sub pămînt. Clinica nu garanta unei mame măslinii, nici măcar uneia șatene
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rămîn însă total apatici, cu urechile oarbe și cu ochii surzi. nici cînd s-a prăbușit lampa cea mare din salon, întrucît porumbeii deveniseră prea grei pentru abajur, nimeni nu a tresărit în imobil, deși bufnitura a fost teribilă iar becul s-a făcut țăndări. nici prăbușirea draperiei și nici căderea unor sticle de pe rafturile din bucătărie n-au avut efecte speciale. Și cît de mult am sperat în producerea unui eventual scurtcircuit întrucît lumina din hol a rămas aprinsă... speranța
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]