7,476 matches
-
de nouă ani, în toate vacanțele, cu timp și fără timp, am bătut drumurile până la Obârșia Cloșani, Calafat, Herculane, Tismana, Polovragi, Lainici. Parcă zburam cu ea! În vara aceea vorbisem cu unul al lui Pascaloniu din Bâlvănești să mergem cu bicicletele la hram la Mânăstirea Lainici, pe 6 august. Zis și făcut! În după-amiaza de 5 august am plecat la drum. Când am ajuns la Bâlvănești, tatăl prietenului meu mi-a adresat cuvinte grele. Nici vorbă să-și lase fiul să
CHEMAREA MÂNĂSTRII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355221_a_356550]
-
principal, pe asfalt, spre Târgu-Jiu. N-am făcut-o. Am crezut că pot ajunge cu bine și dacă dau pe Balta-Baia de Aramă. Pe acest traseu, până la Târgu Jiu aveam peste 100 kilometri de străbătut. Aveam mult de urcat cu bicicleta la mână, dar ce conta. Când am ajuns la Târgu Jiu, era în jur de ora 22-23. Oricum, era întuneric deplin. M-am dus la gară. Am lăsat bicicleta la „bagaje”. Pentru un bagaj obișnuit taxa era un leu, pentru
CHEMAREA MÂNĂSTRII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355221_a_356550]
-
aveam peste 100 kilometri de străbătut. Aveam mult de urcat cu bicicleta la mână, dar ce conta. Când am ajuns la Târgu Jiu, era în jur de ora 22-23. Oricum, era întuneric deplin. M-am dus la gară. Am lăsat bicicleta la „bagaje”. Pentru un bagaj obișnuit taxa era un leu, pentru bicicletă a fost trei lei. M-am dus în oraș să mănânc ceva. Mi-era o foame de lup. Undeva în centru am găsit un restaurant. Cu greu am
CHEMAREA MÂNĂSTRII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355221_a_356550]
-
la mână, dar ce conta. Când am ajuns la Târgu Jiu, era în jur de ora 22-23. Oricum, era întuneric deplin. M-am dus la gară. Am lăsat bicicleta la „bagaje”. Pentru un bagaj obișnuit taxa era un leu, pentru bicicletă a fost trei lei. M-am dus în oraș să mănânc ceva. Mi-era o foame de lup. Undeva în centru am găsit un restaurant. Cu greu am aflat un loc liber la o masă. Mi-am comandat ceva de
CHEMAREA MÂNĂSTRII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355221_a_356550]
-
a uitat surprins la mine și m-a întrebat nedumerit: „Tu cine ești, mă? Ce-i cu tine aici?” A trebuit să-i povestesc cum ne cunoscusem seara, ce am vorbit ... Cu multă greutate și-a amintit! Mi-am luat bicicleta de la gară și am pornit-o spre Lainici. Mă concuram cu trăsurile și căruțele împodobite, care mergeau tot la mânăstire. Am asistat la slujba oficiată de ierarh și de un sobor numeros, am privit fascinat cântăreții de muzică populară și
CHEMAREA MÂNĂSTRII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355221_a_356550]
-
câini. În apropierea șoselei era una sau mai multe stâni staționate. Mi s-a făcut inima cât puricele. Nu aveam nici o apărare. Câinii veneau în goană în urma mea. Cred că m-ar fi sfâșiat dacă mă ajungeau. Am sărit pe bicicletă și am pornit-o înnebunit de frică. Parcă și bicicleta simțea frica mea. Deși drumul începuse să urce, bicicleta mea alerga ca niciodată. Auzeam în urmă ghearele câinilor cum se loveau de asfalt, îi auzeam lătrând tot mai aproape. Am
CHEMAREA MÂNĂSTRII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355221_a_356550]
-
staționate. Mi s-a făcut inima cât puricele. Nu aveam nici o apărare. Câinii veneau în goană în urma mea. Cred că m-ar fi sfâșiat dacă mă ajungeau. Am sărit pe bicicletă și am pornit-o înnebunit de frică. Parcă și bicicleta simțea frica mea. Deși drumul începuse să urce, bicicleta mea alerga ca niciodată. Auzeam în urmă ghearele câinilor cum se loveau de asfalt, îi auzeam lătrând tot mai aproape. Am fugit cum nu am făcut-o niciodată, dar câinii nu
CHEMAREA MÂNĂSTRII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355221_a_356550]
-
aveam nici o apărare. Câinii veneau în goană în urma mea. Cred că m-ar fi sfâșiat dacă mă ajungeau. Am sărit pe bicicletă și am pornit-o înnebunit de frică. Parcă și bicicleta simțea frica mea. Deși drumul începuse să urce, bicicleta mea alerga ca niciodată. Auzeam în urmă ghearele câinilor cum se loveau de asfalt, îi auzeam lătrând tot mai aproape. Am fugit cum nu am făcut-o niciodată, dar câinii nu au reușit să mă prindă. Până la urmă s-au
CHEMAREA MÂNĂSTRII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355221_a_356550]
-
asfalt, îi auzeam lătrând tot mai aproape. Am fugit cum nu am făcut-o niciodată, dar câinii nu au reușit să mă prindă. Până la urmă s-au lăsat păgubași. S-au întors la oile lor. Am coborât și eu de pe bicicletă. Eram ca un burete îmbibat în apă. La cumpăna nopții, ajunsesem în vârful Dealului Bujorăscu, în inima pădurii. Nu trecea mașină, nu se auzeau decât țipetele păsărilor de pradă, care ieșiseră la vânătoare ... La lumina lunii am văzut că ceasul
CHEMAREA MÂNĂSTRII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355221_a_356550]
-
este că în perspectiva marii vânzări a teritoriului țării, a părții celei mai productive și tentante, politicile antieconomice și antinaționale au condus la deprecierea acestui bun fundamental al unei nații, până la valori execrabile, inimaginabile, de 200-300 dolari hectarul! Prețul unei biciclete mai bune sau al unui cal mai prost. Sau, ca să fim și mai exacți, un pogon de pământ în Bărăgan a ajuns să coste cât un porc de o sută de kile, vândut în târg la Slobozia. Este o bătaie
CAP. 14 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355502_a_356831]
-
parțial. Terasele din scuarul dintre sensurile de mers ale bulevardului erau umplute de consumatori. Unii chiar stăteau direct pe caldarâm. Era o zi superbă de primăvară, caldă, bună și pentru ținuta la mânecă scurtă. Din loc în loc întâlneai standuri cu biciclete de închiriat. Introduceai cardul, plăteai cât timp doreai să ții bicicleta închiriată și ți se deschidea lacătul. Când ajungeai la un nou rastel cu biciclete, dacă renunțai la ea, sau expirase timpul pentru care ai plătit, o puteai lăsa în
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368832_a_370161]
-
umplute de consumatori. Unii chiar stăteau direct pe caldarâm. Era o zi superbă de primăvară, caldă, bună și pentru ținuta la mânecă scurtă. Din loc în loc întâlneai standuri cu biciclete de închiriat. Introduceai cardul, plăteai cât timp doreai să ții bicicleta închiriată și ți se deschidea lacătul. Când ajungeai la un nou rastel cu biciclete, dacă renunțai la ea, sau expirase timpul pentru care ai plătit, o puteai lăsa în orice loc destinat pentru așa ceva. Ajunși la parcarea subterană, după vreo
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368832_a_370161]
-
primăvară, caldă, bună și pentru ținuta la mânecă scurtă. Din loc în loc întâlneai standuri cu biciclete de închiriat. Introduceai cardul, plăteai cât timp doreai să ții bicicleta închiriată și ți se deschidea lacătul. Când ajungeai la un nou rastel cu biciclete, dacă renunțai la ea, sau expirase timpul pentru care ai plătit, o puteai lăsa în orice loc destinat pentru așa ceva. Ajunși la parcarea subterană, după vreo oră jumătate pe autostradă eram în fața casei familiei Bonte. Așa luase sfârșit aventura mea
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368832_a_370161]
-
Are și el un dor? Adică ceva care să-l macine? Ceva serios, nu ca pe mine, timpul... Sigur îl doare ceva. Și-l apasă teribil de-a ieșit tocmai aici pe pod cu părul răvășit, cămașa în neorânduială... Dar bicicleta? Rezemată neglijent de felinar, parc-ar vorbi. Întâi s-ar plânge c-a forțat-o în viteză; apoi s-ar văieta că bagajul adăugat, o legătură cu câte alea, plus panerul, ar fi fost adevărat lest, o mână de plumb
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
avea voie să se enerveze. Fii calm, fii calm, Azuga, că altfel dai de dracu’! își repeta mereu. Cam pe la colțul străzii următoare se oprise să-și tragă sufletul, în dreptul unei guri de canal, acolo căzuse odată, pe vremuri, cu bicicleta, își amintea, trăgând o spaimă zdravănă, o speriase și pe tanti Livia, o cunoștință apropiată, ce se întorcea aducând apă de la cișmeaua de alături. Pe atunci mai circula încă cu bicicleta, își prinsese pantalonii la lanț, așa căzuse, acum nici
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
guri de canal, acolo căzuse odată, pe vremuri, cu bicicleta, își amintea, trăgând o spaimă zdravănă, o speriase și pe tanti Livia, o cunoștință apropiată, ce se întorcea aducând apă de la cișmeaua de alături. Pe atunci mai circula încă cu bicicleta, își prinsese pantalonii la lanț, așa căzuse, acum nici tanti Livia nu mai era, îi ieșise în cale cu gălețile pline, ca să vezi, să se mai spună că asta aduce noroc!... Dacă tanti Livia plecase dintre cei vii, lăsase în urma
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
apoi ajuns acasă să nu zic eu la nimeni nimic iar după câteva zile uit. Și iar am scăpat. De ceilalți nu am mai aflat nimic și nici nu m-am mai întâlnit cu ei. Într-o seară cer eu bicicletă unui vecin și numai ce încep a prinde viteza pe străzile din oraș, la o intersecție nu mi-a prins bine frână, din instinct am sărit de pe ea și am încercat să opresc cu picioarele, n-am reușit decît aproape
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]
-
partea laterală din spate a unei mașini care venea în intersecție. Șoferul a tras o frână bruscă, s-a dat jos din mașină și vine la mine enervat să mă prindă, eu am luat-o repejor m-am urcat pe bicicletă și cu frica-n oase am vrut să fug. Merg eu ce merg și numai ce ma oprește un milițian și mă duce la postul de poliție, ajuns acolo mă întreba mai multe după care mă trimite acasă. Uite așa
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]
-
apoi ajuns acasă să nu zic eu la nimeni nimic iar după câteva zile uit. Și iar am scăpat. De ceilalți nu am mai aflat nimic și nici nu m-am mai întâlnit cu ei. Intr-o seară cer eu bicicleta unui vecin și numai ce încep a prinde viteză pe străzile din oraș, la o intersecție nu mi-a prins bine frâna, din instinct am sărit de pe ea și am încercat să opresc cu picioarele, n-am reușit decît aproape
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
partea laterală din spate a unei mașini care venea în intersecție. Soferul a tras o frână bruscă, s-a dat jos din mașină și vine la mine enervat să mă prindă, eu am luat-o repejor m-am urcat pe bicicletă și cu frica-n oase am vrut să fug. Merg eu ce merg și numai ce mă opreste un milițian și mă duce la postul de poliție, ajuns acolo ma întrebă mai multe după care mă trimite acasă. Uite așa
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
un... test de stres în care nervii (sensibilitatea) fiecărei persoane sunt încordați la maxim... Adesea, o boală care apare brusc duce la depresiuni și dezechilibru mental. Mai mult decât atât, ceea ce ni se părea banal, cum ar fi mersul cu bicicleta sau cu mașina, din momentul în care boala își arată fața ei meschină, toate acestea, nu mai sunt posibile. Boala aceasta, cunoscută sub numele de Alzheimer, (după numele celui care a descoperit-o: Alois Alzheimer (1864-1915), Psychiatru și Neuropatholog german
ALZHEIMER... UITAREA VEŞNICĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370998_a_372327]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CA ÎNTR-UN DANS AL IERTĂRII (A ȘASEA COLOANĂ) Autor: Gabriel Dragnea Publicat în: Ediția nr. 671 din 01 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Hotărât și neliniștit ca o ploaie de primăvară, am pedalat pe bicicleta copilăriei, veche și ruginită, obosită de drum și de clipe în orașul de taină și dor: Ruga. Mergeam încordat pe alei în zgomot de lacrimi trimise spre cer, ofrandă și dorință. Lumânări la ferestre mulțumeau nopții, lângă colaci cu iz
CA ÎNTR-UN DANS AL IERTĂRII (A ŞASEA COLOANĂ) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369935_a_371264]
-
și dorință. Lumânări la ferestre mulțumeau nopții, lângă colaci cu iz de smerenie și spațiu sacru. Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicau deasupra bisericii închise, ca într-un dans al iertării. Încolțit de tulburare, amorțit, încătușat de teama necunoscutului împingeam bicicleta spre marginea orașului, hrănit cu suspin și rugăciune. Doar eu sunt pe alei, printre clădiri căutând răspunsuri dincolo de zidurile condamnate la tăcere. Întorcându-mi privirea am început să tremur zâmbind. Plouă. Lumânările s-au stins brusc sub semeția coloanei a
CA ÎNTR-UN DANS AL IERTĂRII (A ŞASEA COLOANĂ) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369935_a_371264]
-
Acasa > Impact > Relatare > BICICLETA Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1705 din 01 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Emiluț și-a găsit de lucru la oraș. A lăsat ograda în seama bătrânilor și a pornit să-și croiască un nou destin, departe
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
de-astea! - Mie poți să-mi spui! Până la urmă, Emiluț recunoscu că era obosit, că pierdea ore în șir așteptând o ocazie pentru a se întoarce acasă, că nu își putea permite nici să stea în chirie și că o bicicletă ar rezolva toate problemele lui. Doar că bicicletele nu cresc pe garduri și costă o căruță de bani, pe care nu are de unde să îi ia. - M-am gândit să încerc să o iau în rate, oftă ficiorul, am făcut
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]