2,247 matches
-
sau comentarii de limpezire, Eugen Barbu și Marin Preda, C.V. Tudor și Mircea Dinescu, Ion Gheorghe și Dorin Tudoran, Mihai Beniuc și Petre Țuțea, Petre Dumitriu și Octavian Paler, Vasile Băran și Paul Goma, Mihai Ungheanu și Nicolae Manolescu etc. Bietul cetitor, după o lectură în multe locuri plicticoasă și agramată, va rămîne cu impresia că toată scriitorimea era în colimatorul securității și nu mai puțin pornită împotriva regimului. Pentru constructorii Cărții..., nemulțumirea lui Dan Grigorescu la adresa lui George Ivașcu, care cumula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
făcut numeroase considerații asupra romanului și asupra prozei în genere. Ecoul uneia din tendințele despre care am vorbit s-a resimțit într-o absolutizare a realismului și o ocolire a caracterului său socialist în literatura noastră nouă. Cînd romane ca Bietul Ioanide de G. Călinescu sau Groapa de Eugen Barbu sînt puse pe același plan cu Bărăganul lui V. Em. Gălan sau cu Străinul lui Titus Popovici, deosebiri principiale încep să fie lăsate la o parte. Cînd critica tratează în mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În Katmandu și În Tibet! Revoltându-se astfel, „poetic”, contra mizeriilor Europei și a prostiilor fenomenale ale adulților secolului XX, vrând să fie „liberi” și Încercând să scape nu de realitate, ci de „realitatea adulților”, de „realitatea celorlalți”. Apoi, frumoșii, bieții de ei, s-au Înecat În această revoltă, deoarece au avut doar curajul și „optimismul” negației fără să-l aibe pe acela al „afirmării”, „insolența, nebunia” unei afirmări, „aventura unei afirmări”! Înecându-se În acel fatalism colorat și fascinant al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îndrăzneam să o cer eu!”. După câteva zile, zăresc pe Dragoslav - cu pălăria În mână -, plecând spre iaz, prin fundul grădinii noastre, foarte amărât. La Întrebarea mea, Îmi răspunde: „Mă duc să mă Înec, sunt foarte amărât de soartă!”. Și bietul Dragoslav, În ce modestie a murit! Noroc de nepoata lui! Tot Dl. Eugen Dimitriu, a șters praful de pe crucea lui de mormânt . Așa s-a Întâmplat și cu mine! Tot Dl. Eugen Dimitriu a ridicat vălul de pe munca mea devotată
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
biografice” ale veșnicului regretat creator de imagini omenești nemuritoare - neuitatul nostru - Aurel Băeșu. Mă bucură f. mult că se mai găsesc oameni cu multă competență și nobilă simțire - care să șteargă colbul uitării ce s-a așternut de mult pe bietul Aurel Băeșu - care ca un luceafăr a strălucit În scurta lui trăire - lăsând În urmă-i o operă nemuritoare. Doresc să vă mai Întâlnesc - sper vara aceasta - ca să pot poposi măcar o oră În frumosul D-stră oraș. Eu lucrez și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Mi le dăduse pentruă tombolă, ca să adunăm bani să reparăm cât de cât liceul, care fusese transformat În Spital rusesc. E bine că D-na Stino nu e singură și e femeie de cultură, care va păstra cu pietate lucrările bietului Lică (Aurel George Stino, notă E.D.). Aș vrea să aflu - când ai mata răgaz - mai multe cu privire la „Muzeul literaturii” din Flt. Sunt ocupat acum să trimit niște lucrări la o editură germană. Imediat după aceasta mă voi ocupa și de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pe care am Încercat-o la venire; dar, mai ales, la plecare. Cu d-na Stino, prețioasa noastră gazdă, am vorbit și a fost de acord, să-ți pună oricând la dispoziție, tot ce veți cere din cele rămase de la bietul Aurel Stino. De la „Junimea” editura ieșeană, n-am primit răspuns cu privire la Dragoslav; În schimb că primește, În principiu, pentru 1972, oferta mea În legătură cu o monografie „Agathe Bârsescu”. De la dnii Frițescu , Prof. V.G. Popa și Sava Arsintescu am primit, ca și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
la Cartea Românească, la folticeneanul Gafița, cu care am Încheiat un contract și totuși... O veste neplăcută: D-na Vârnav și-a fracturat un picior și Îl are acum În gips. Fiica ei e bolnavă, având o mare decalcifiere și bietul d rul Nica, le descântă pe ambele ( Soția doctorului era medic chirurg, n.n.). Dacă aflați ceva mai amănunțit despre pictorul Hârlescu - la Mchen - să-mi comunicați, ca să mă interesez. Da, dl. Profesor Popa e intelectual de rasă. Cred, că nu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ei. Mulțumesc și pentru copia din „Contemporanul”. D na Tatos mi l-a trimis și dânsa și s-a bucurat enorm, că cineva și-a mai adus aminte și de dânsa, care, din atâtea fapte bune câte a făcut cu bietul Jenică, a ajuns la un azil de bătrâne. Tot la un azil a murit și inimosul, nobilul și dezinteresatul ei soț, În mod cu totul nemeritat. Mă surprinde spiritul matale dezvoltat de investigație. Ești cel mai indicat să ocupi locul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de un an, cât a ținut „cronica”, Raicu a făcut, într-adevăr, excelente analize de text, niciodată diagnosticul lui nu a fost eronat. E drept că „șeful revistei” niciodată nu a efectuat presiuni asupra lui, cum s-a întâmplat cu bietul Manolescu, care a trebuit, la un interval de o săptămână, să facă două cronici absolut contradictorii asupra aceleiași cărți de Lăncrănjan! La presiunea lui Ivașcu, el însuși presat de „foruri”! Deci, dacă în ce privește calitatea cronicilor nu aveam nimic de zis
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mediu”, carierist cuminte, bun profesionist, uneori, ce se furișează iute în convențiile vremii sale și ale societății, ca și în imaginea pe care o au ceilalți despre sine, acești „ceilalți” care „au dreptul” de a-și face o imagine despre „bietul tău sine!”.Ă Dovadă că cele două „axe existențiale” erau cu adevărat „cheia romantică” a existenței mele, creatoare mereu de „neliniște”, de inacceptare a „lucrului dat”, a concretului social, în fapt nemulțumită cu orice adaptare, sursă a fericirii umane, a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
reală, majoră, în România comunistă, și, fapt pe care-l ignoră răuvoitor un P. Dumitriu, sau alții care nivelează grosolan istoria și istoria literaturii, ea, creația, nu a fost doar „punctuală”, ca în excesiv de dura perioada stalinistă (un Moromeții, un Bietul Ioanide, Cronică de familie sau Groapa, ca să cităm doar realele, dar puținele texte care au ilustrat un deceniu și mai bine, sufocate, atunci, sub tone de maculatură și mai ales sub povara infectă a unei „critici de partid”!Ă, ci
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
câteva apariții notabile, în proză mai ales, în acel timp Bietul Ioanide, Moromeții, Cronică de familie, ca și poezia tânărului Labiș, au fost iute și aproape total înecate în magma naturalist-joasă și propagandistică a ceea ce s-a numit „realismul socialist”. (Bietul Ioanide chiar atacat de presa literară și de partid și retras de pe piață!Ă Și, fapt notabil, cei care „s-au adaptat” cel mai bine au fost scriitorii mediocri sau, dacă vreți, bunii scriitori de-a doua mână, cărora interdicția
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
an, ia 24 de lei dobândă. Opt, plus doisprezece, plus douăzeci și patru face 44 de lei și cu patru zeci și trei din vânzarea boilor face 87 de lei pentru o pălărie, pentru o nenorocită de pălărie, afară de dobânda pe care bietul Costache Dinu o va plăti de aici înnainte. Faptul e autentic. Dosarul afacerei se găsește la judecătoria comunală Cotnari. Frumusețea nu se tae pe talger. Curgeau pieile de pe dânsa. Omu-i tare ca fierul și slab ca oul. Se chinuește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Constantin cel nebun. Cum a aflat Mitiță povestea lui. XI La treer cu Ianoș. Cum se prind țipari și raci. Cum ies popândăii din tainițele lor și se duc la furat boabe. XII La mănăstire la Neamțu Anagnost. Eu sunt bietul Anagnost-cel sarac urât și prost. XIII Lupii iarna și isprăvi cu săniuța. Poveste cu lupi. XIV Primăvara când a cântat o privighetoare și au venit cocostârci și cucul, și ciocârlia. Cum îi povestesc lui Mitiță o istorie cu un flăcău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în leagăn sau în covată. El era foarte frumos și voinic și bun; a răcit și când a împlinit 2 ani, a închis dragii lui ochi albaștri pe vecie. L-a plâns biata mamă cu multe lacrimi, l-a plâns bietul tatăl meu și tare mult l-am plâns eu că mi-a fost foarte drag. Apoi mama a născut o copilă Frăsina, care a trăit numai 3 ani. Și parcă era gospodină de când lumea, așa vorbea și spunea ghidușii. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a dus la Domnița Elena Suțu, [21] proprietara moșiei Sasca și a spus: "Primarul Rădășanu de la Sasca și-a ținut băetul la gazdă la mine și n-a plătit nici un ban și are a-mi plăti 300 de lei". Și bietul tata a plătit 300 de lei, că el era primar mic și Domnița Suțu era soră cu Dumitru Sturza, [22] care atunci era prim ministru. Avea protopopul o barbă ca un măturoi, dar obraz nici de feli. Tata a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
casa lui Aduțu Isăcescu l-a îmbrăcat de la izmene. Și care Traian Cornescu [61], după ce a venit de la München-Germania, de la învățătură, și a ajuns Director tehnic al Teatrului Național I.L. Caragiale din București, nici nu vrea să-l vadă pe bietul Ion Radu, care era foarte năcăjit, și urmărit și persecutat că în timpul țărăniștilor a fost prefect. Așa suflet de om scârbos a avut Cornescu Traian. Și n-a pomenit niciodată că a învățat la Școala Normală "Vasile Lupu "din Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
descoperit recent pe blogul lui Vasile Gogea. I.L. Caragiale, într-o scrisoare publică, tipărită în "Universul" din 17 aprilie 1909, care dădea un răspuns, în fapt, la o scrisoare, publicată în același loc, a lui Al. Vlahuță, spunea următoarele: "Dacă bietul Eminescu ar trăi și ar veni să-mi ceară o povață, iată ce i-aș spune din toată inima, fără un moment de ezitare: Foarte cuminte te-ai gândit, amice! Bine că te-ai convins, în fine, la vârsta matură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
descoperit recent pe blogul lui Vasile Gogea. I.L. Caragiale, într-o scrisoare publică, tipărită în "Universul" din 17 aprilie 1909, care dădea un răspuns, în fapt, la o scrisoare, publicată în același loc, a lui Al. Vlahuță, spunea următoarele: "Dacă bietul Eminescu ar trăi și ar veni să-mi ceară o povață, iată ce i-aș spune din toată inima, fără un moment de ezitare: Foarte cuminte te-ai gândit, amice! Bine că te-ai convins, în fine, la vârsta matură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe malurile Senei, unde se și petrece acțiunea și unde, printre altele, un nepot de-al lui Toulouse Lautrec e dedulcit la băieței din cuibul unor proxeneți români. E nevoie de un agent literar iscusit care să-i ceară comision bietului Aldulescu după ce vinde romanul, nu înainte, că Radu n-are de unde-i da. Romanul ar fi ecranizat în câteva luni și ar umple săli. Dar, romanul lui Aldulescu a fost citit de câțiva scriitori români care se entuziasmează prostește ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de "cărțile lor", adesea simple furăciuni calificate (cazul Cărtărescu!). Eminescu nu și-a strâns poemele într-o carte, Arghezi a debutat la 47 de ani. Orice poet adevărat știe că marea poezie scrisă de el nu mai are nevoie de bietul lui nume ca un inel prins la piciorul unei păsări călătoare. Reintrarea în folclor a poeziei mele mă încântă, pentru că un idiom poetic trebuie să se topească în limbajul comun. Ceea ce mă intrigă este altceva, și anume apariția unor inși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a vrut să care în Iadul postnatal sufletul femeii. Femeia n-a zis nu, însă a pus o condiție: să facă bine dracul și să-i frece un fir de păr până acesta va sta drept, drept. S-a apucat bietul încornorat de frecat, de lins, de împins, de tras firul de păr și cu cât îl sucea și răsucea mai tare, cu atât firul se făcea mai creț, se încovriga de nu mai știa bietul cum s-o dreagă. Normal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
drept, drept. S-a apucat bietul încornorat de frecat, de lins, de împins, de tras firul de păr și cu cât îl sucea și răsucea mai tare, cu atât firul se făcea mai creț, se încovriga de nu mai știa bietul cum s-o dreagă. Normal că Sarsailă a lăsat baltă respectivul suflet de femeie care, de atunci, vizitează Iadul doar când are chef de vreo diversitate în monotonia vieții din preajma Raiului unde și-a stabilit rezidența. Cam asta face Luca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
La sfârșit însă, ca copiii, răniții uitaseră de necazuri și râdeau în hohote. Unul se costumase și cânta din clarinet - chiar foarte bine -, alții îi răspundeau din gură. Noi părăsirăm sala, ca să nu le stricăm cheful. Câte poate să rabde bietul român și ce lesne le uită! la florica La 27 decembrie Luigi a sosit de la Florica, aducându-ne primele știri și un coș cu proviziuni. Ne venea mai mult să le sărutăm decât să le mâncăm. Scrisoarea bietului Gheorghiu era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]