2,286 matches
-
carne de porc. Dar Coranul nu știe că nu te poți îmbolnăvi dacă porcul e bine fript. Tot noi ne pricepem mai bine să gătim! La ce te gândești? Janine nu se gândea la nimic sau poate se gândea la biruința bucătarilor asupra profeților. Dar trebuia să se grăbească. A doua zi, dis-de-dimineață, o vor porni iar la drum, tot mai spre sud. În acea după-amiază aveau de umblat pe la toți negustorii mai însemnați din oraș. Marcel îi ceru bătrânului arab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care îți supui dușmanul, silindu-l să se predea, aducându-l la credința cea adevărată, și cu cât dușmanul va fi mai orbit, mai crud, mai sigur de el, mai zăvorit în credința lui, cu atât va fi mai mare biruința aceluia ce-l va fi înfrânt și al cărui nume îl va slăvi. Cât de jalnic era idealul preoților noștri, să aduci pe calea cea dreaptă câteva biete oi rătăcite, îi disprețuiam pentru că ar fi putut atât de mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de sârguință, către ospățul de stârv care-i așteaptă. Am învins! Îmi înalț brațele către cerul mai blând, o umbră violetă începe să se deslușească în zare, o, nopți ale Europei, o, patrie, copilărie, de ce trebuie să plâng în ceasul biruinței?! A mișcat, nu, zgomotul vine din altă parte, iată-i, sunt ei, stăpânii mei, îi văd cum vin ca un stol de păsări întunecate, se năpustesc asupra mea, mă apucă, vai mie, așa, loviți-mă, se tem că orașul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ascuns sub scară, așteptând să se închidă ușa ca să revin. Nu făceam asta ca s-o răzbun pe mama. Din partea mea, tata putea să transforme toată casa în bordel. Dar am intuit că hărțuindu-l în asemenea împrejurări câștigam o biruință importantă. Și n-am greșit. L-am auzit scrâșnind: „Trebuie să fie ticălosul de Daniel”. Dar Luchi l-a oprit să mă bată, iar a doua zi tata mi-a arătat două bilete: „Mergem diseară la circ”. Seara, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nimeni în afară de tata, am rezistat la toate întrebările și la toate bănuielile. Nici un moment în timpul procesului nu mi-am încovoiat umerii. Căpătasem o monstruoasă stăpânire care mă condamna fără scăpare, dar de care eram din ce în ce mai mândru. Era cea mai mare biruință a mea. O biruință chiar mai mare decât intrarea la Belle Arte. N-am protestat nici când chelnerul a venit la bară și m-a acuzat spunând minciuni pe seama mea. Din când în când mă întorceam spre tata care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rezistat la toate întrebările și la toate bănuielile. Nici un moment în timpul procesului nu mi-am încovoiat umerii. Căpătasem o monstruoasă stăpânire care mă condamna fără scăpare, dar de care eram din ce în ce mai mândru. Era cea mai mare biruință a mea. O biruință chiar mai mare decât intrarea la Belle Arte. N-am protestat nici când chelnerul a venit la bară și m-a acuzat spunând minciuni pe seama mea. Din când în când mă întorceam spre tata care mă privea furios, poruncindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a-și păstra forma frumoasă, plină de forță, dar și de grație: de la exercițiile ecvestre sau cursele de care, Încununate de glorie la Olimpiade, la gimnastică (făcută zilnic Împreună cu maestrul, pe vremea uceniciei la Socrate), de la pregătirile pentru luptă, până la biruințele În Înfruntări armate pe uscat și pe apă. După cum tot În Plutarh stă scris despre risipa năprasnică de daruri, ospețe, spectacole prin care Își cucerește prietenii, dar și dușmanii, despre felul cum, spre a le intra pe sub piele spartanilor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
organic, sădit În suflete de Însuși Creatorul, instinctul, zic, nebunia, paranoia Îndepărtării de propria esență, de gratuitatea și adevărul existenței În sine și pentru sine a tuturora și a fiecăruia În parte... omul social, animalul politic a Învins omul natural... biruință tristă și costistitoare... nimeni nu vrea să vadă cât de scump plătim această victorie inutilă, acest triumf mai păgubos decât toate Înfrângerile la un loc... când Dumnezeu i-a dat omului În stăpânire viageră Pământul, Adam și Eva erau hărăziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Adamastor, care prind sub focul lor Palatul Regal. Don Manuel și suita caută adăpost în grădină, izbutind a doua zi să se refugieze la Mafra, la treizeci de kilometri de Lisabona. Armata guvernamentală cere un armistițiu. Acesta a fost semnalul biruinței. În dimineața de 5 octombrie Regele se îmbarcă pe iachtul Amelia care-1 duce la Gibraltar. Portugalia devenise Republică. Când s-a răspândit vestea în Vila Real, unde era așteptat, că Don Manuel a abdicat și că Republica fusese instaurată - manifestația
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
chip misterios în noaptea de 3 spre 4 octombrie -, discursurile încep în plină amiază și se continuă la lumina făcliilor. Apar, apoi, martirii revoluției. Toți se bătuseră la "Rotondă", toți complotaseră, toți fuseseră persecutați - și toți cereau acum, în ziua biruinții, posturi și măriri. Sunt trimiși în străinătate - miniștri și însărcinați cu afaceri - gazetarii, pamfletarii și scriitorii revoluționari; Joîo Chagas la Paris, Guerra Junqueiro la Berna, Bernardino Machado la Rio de Janeiro, și alții. Dar sunt ceilalți, miile de martiri, care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de crime și degradare publică, așa cum puține popoare au mai cunoscut. Uitat de marea majoritate a țării, Sidonio trăiește în cultul unei devotate minorități, care zadarnic se trudește să-i continue opera. În aceasta privință, Rue Cadet a avut o biruință definitivă. Portugalia a fost zvârlită într-o baie de sânge, care îngăduie lui Afonso Costa și "furnicii albe" o sigură și îndelungată stăpânire. Iar mitul colectiv al lui Sidonio Paes nu l-a mai cunoscut de la moartea lui nici un alt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o condamnare a insurgenților se lovesc de dârzenia generalilor. Departe de a însemna o victorie pentru Guvern, așa cum sperase de Silva, procesul șefilor militari - care are loc în ziua de 27 septembrie la Școala Navală, se transformă într-o răsunătoare biruință a revoluționarilor. Acuzații se apără în fața unei săli pline, entuziaste, care subliniază prin ropote de aplauze o mărturisire de credință naționalistă, orice șarjă împotriva ticăloșiei politicienilor. Generalul Carmona se transformă din acuzator în apologet. Juriul achită pe toți complotiștii, care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ca nu cumva mișcarea să se transforme într-o încercare monarhistă, Cabeçadas se grăbește să accentueze asupra "republicanilor care merită încrederea țării". Integraliștii, care avuseseră un rol de frunte în pregătirea complotului, primeau astfel un duș rece chiar în ziua biruinței. Din Nord, Gomes da Costa înainta spre Capitală cu trupele revoluționare. În Sud, generalul Oscar Carmona, care reasumase comanda diviziei a 4-a, concentra trupele la Vendas Novas. La Lisabona, Cabeçadas și ceilalți șefi ai insurecției izbutesc, în dimineața de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai triste, Salazar ajunge în Capitală." (Luiz Teixeira). Lisabona asistă, la 6 iunie, la o mare paradă militară; iau parte toți cei care contribuiseră la lovitura de stat. Antonio Maria da Silva și guvernele demagogice erau atât de urâte încît biruința de la 28 mai a fost primită cu simpatie de aproape toată lumea. Dar, încă din primele ceasuri, oamenii au simțit că nu se găsesc în fața unui nou Sidonio Paes. Foarte repede s-au aflat disensiunile care domneau între biruitori. Monarhiștii, și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și asumase toate puterile, în fața unei situații paradoxale: mișcarea de la 28 mai, care se făcuse fără să se verse o singură picătură de sânge, nu-și putea păstra integritatea inițială decât cu prețul unor necontenite jertfe. Unanimitatea militară din ziua biruinței de la Braga și Lisabona fusese fărâmițată prin intrigile politicienilor și prin ambiții personale. Dacă nu s-ar fi reacționat față de uneltirile comandantului Cabeçadas, mișcarea de la 28 mai ar fi fost anihilată printr-o tot mai abilă și mai puternică infiltrare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ascundă niciodată nimic tinerilor pe care-i pregătește pentru viață, vorbindu-le deschis despre lupta grea de răscumpărare pe care le-a sortit-o destinul în această "mare cotitură a istoriei". Salazar se ferește, ca întotdeauna, să vorbească despre bucuriile biruinței, despre recompensele revoluției victorioase. Ca de obicei, face apel la virtuțile virile, la "bucuria de a învinge marile obstacole", la mulțumirile severe ale muncii bine înfăptuite. Este o concepție bărbătească, soldățească, romană a existenței; pasiunea calmă de a-și face
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ușa „Gambrinus“-ului, ezitând dacă să intru și să mă apropii de masa mea, la care cei doi orbi continuă să-și lingă, rând pe rând, urechile. Stau buimac în ușa berăriei, luptându-mă încă, detașat, dezinvolt, știind totuși că biruința este de partea mea. Stomacul se mai crispează încă, mai mult dintr-o inerție a încrâncenării de a mă deranja, de a mă scoate din sărite, știind și el, totuși, că nu mă va învinge. Gândul că după o halbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca ei, lunar, reînnoirea rețetei, tresar și în mine vechi orgolii din amintire, „am venit aici acum treijdoi de ani“, au început să-mi fie familiare linoleumurile acestea zdrențuite, tocurile ușilor, vopseaua pereților, aerul acesta de resemnare, de înfrângere fără biruință. Mă las inundat de toropeala unor nădejdi că mâine voi fi poate ceva mai sănătos, că cele două-trei vorbe de încurajare ale doctoriței sunt dintr-un interes adevărat, că zâmbetul asistentei este din caldă compasiune, și nu dintr-o rutinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ești ales. Știi doar că trebuie să pleci, să mergi cu pași care, poate ei, îți vor adeveri că acele inexistente clipe sunt totuși trecătoare, lesne de biruit. Voi fi plecat din ușa crâșmei, știind că birui, fără să simt biruința. Voi traversa și voi urca spre „Tic-Tac“, intrând fără nici o ezitare de data aceasta în localul aproape pustiu. La masa de lângă masa mea, tot lângă geam, va fi venit nea Dumi Ochiîntors. Sosește pe la prânz și stă până spre seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar nu îngăduiți a se face aceasta, de vreme ce voi le țineți pe acele ale greșiților voștri. Cum veți căpăta iertare, când voi n-o dați altora?” Iertarea este o virtute. Virtutea este tăria și statornicia în săvârșirea faptelor bune, o biruință neîntreruptă asupra răului. Persoanele slabe nu pot ierta, o pot face doar cele puternice. Mama mea din tinerețe avuse parte de o suferință grea. Niciodată nu a știut concret cum se numea boala ei. În una din zile, începuse a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fața în glod, tăvălindu-se în vale, iar peste dânsul un alt turc, mătăhălos, căzu și el străpuns de o baionetă, pană‟n gardă. Din urmă, ceilalți dorobanți veneau năvală, ca aduși de-o vijelie... înaintau neînfricați, orbiți de setea biruinței în fața morții ce fulgera din mii de puști. Răcnetele lor sălbatice în iureșul luptei, îmi răsună în urechi chiar ș‟acu ...ca și goana nebună, a cailor, cu ochii aprinși, cu urechile ciulite și coama zburlită. Pădurarul povestea... povestea, întâmplări
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
chipul în lumina lunii, ca o cioplitură în piatră. Ochii i se umplură de lacrimi, povestind cum ostașii noștri au biruit numai cu nepăsarea lor față de moarte, căci nu mai era luptă... era jertfă, o jertfă răsplătită de Dumnezeu cu biruința! Se aruncau înaintea morții ca niște orbi!.. Urmă o clipa de tăcere... - Da‟ dispri Ion... spuni-ni, dispri Ion, se auzi glasul sfios al bătrânului Toma, abia șoptit. Avea bătrânul ceva pe suflet pe seama lui Ion, și nu-și afla liniștea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
forței și al vicleniei, căci omul a putut să devină om numai pentru că nu s-a ferit din calea animalului de pradă... și a vrut să-l întreacă... * ...Zăpada ajunge până la genunchi. Fiecare pas e o trudă, fiecare pas o biruință. Codrii bătrâni ai Fălciului, acoperă aici, coama dealului Rediu-Mârzac... Prin rămurișul îngreunat de zăpadă, al coroanelor, pătrunde tăcută dimineața de iarnă. Trunchiuri uriașe de fagi și goruni străpung ziua cenușie, dar puterea din inima stejarilor pare să crească în ciuda iernii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-mi dă pace. 3. Am auzit mustrări care mă umplu de rușine și din adîncul minții mele duhul mă face să răspund. 4. Nu știi tu că, de mult de tot, de cînd a fost așezat omul pe pămînt, 5. biruința celor răi a fost scurtă și bucuria nelegiuitului numai de o clipă? 6. Chiar dacă s-ar înălța pînă la ceruri și capul i-ar ajunge pînă la nori, 7. va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui și cei ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Trezește-te, trezește-te, Debora! Trezește-te, trezește-te și zi o cîntare! Scoală-te, Barac, și adu-ți robii de război, fiul lui Abinoam! 13. Atunci o rămășiță din popor a biruit pe cei puternici, Domnul mi-a dat biruința asupra celor viteji. 14. Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec. După tine a mers Beniamin în oștirea ta. Din Machir au venit căpeteniile, și din Zabulon cîrmuitorii. 15. Mai marii lui Isahar au fost cu Debora, și Isahar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]