3,500 matches
-
contents> CUPRINS Prefață 3 Olariti, 5 Niciodată - singur! 7 La cocostîrcul pestriț 9 Strada spânzuraților 12 Familia de basme, 14 Durerea, 18 Toate, la timpul lor... 21 Stârliciul 25 O patrulă somnambulă 27 Fabrica din pușc rie 29 Torța 31 Blândețea 34 Sclipătul 36 Dulcii 37 Vânătorul de vulpi 39 În țara Ioio, s-a aprins o stea 41 Creastă de cocoș 44 Parfumeria domnului Emil 47 Fata Morgana 50 Miss ecologica 52 Răzbunarea Nălucului 55 Capătul de fir 57 Sindromul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
e și a mea, Îți rămîn profund recunoscători, oricît de puțin ai putea să faci pentru ei... Darling, Julius, nu-ți mai roade unghiile... Nu sînt invidioși și nu se poartă necuviincios. Trebuie numai să știi să-i tratezi cu blîndețe și să nu-i faci să simtă mila... mila care te Îndeamnă să-i ajuți. Trebuie să știi să-i tratezi cu blîndețe, să le arăți multă afecțiune. Față de mine s-au arătat extrem de recunoscători și de cîte ori trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unghiile... Nu sînt invidioși și nu se poartă necuviincios. Trebuie numai să știi să-i tratezi cu blîndețe și să nu-i faci să simtă mila... mila care te Îndeamnă să-i ajuți. Trebuie să știi să-i tratezi cu blîndețe, să le arăți multă afecțiune. Față de mine s-au arătat extrem de recunoscători și de cîte ori trec pe acolo... — Nu-ți spun eu că ești Sfînta Susana?... e de ajuns să treci... Ține, mai pune puțină gheață... — They love me
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
coincidență!), că... Coana Moașă! Sărmana coană moașă! Doctorul întregului sat. Chipul ei, deși pierdut demult în veșnicie, îmi revine în minte clar, mai adevărat chiar decât a fost atunci când avea viață. O față bonomă, cu trăsături fine și pline de blândețe, cu toate că Ana Angelescu, nimeni alta decât coana moașă se străduia să pară în fața satului întreg sobră, foarte, foarte serioasă și nespus de rece. Foleștenii, însă, știau că lucrurile nu stau deloc așa. Oricând și oriunde era chemată, ea venea fără ca
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
după una din serbările școlare de la căminul cultural, că am talent și că n ar fi rău să mă fac artist), sau reparator de radio uri. Dumnealui ce crede, aș fi bun pentru meseria de preot? (M-a corectat cu blândețe, arătându-mi că a fi preot nu eeste o meserie pur și simplu, ci o vocație spirituală, un har duhovnicesc). Posibil că da, însă nu mă sfătuiește. Cum așa? Să nu mă supăr, dânsul are o părere tare bună despre
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
apoi privirile ni se întâlniră.A m tras-o încet spre mine. I-am sărutat deget cu deget. M-am uitat atent la ea. Avea o față de care nu puteam să mă plictisesc niciodată. Deschise ochii și mă privi cu blândețe. -La ce te gândești? -La cât ești de frumoasă! I-am sărutat iarăși degetele, am strâns-o în brate. În ochii ei mai citeam încă incertitudinea.C ontinua să mă privească ca și cum nu m-ar mai vedea niciodată. Poate s-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
vedem încotro merge. Să ne întâlnim cu el acolo. Ea își vârî mâna pe sub haina lui. Îl mângâie pe spate fără să se gândească, își închipui că ies de pe șosea și se răstoarnă, până când el o apucă de încheietură cu blândețe și-i aruncă o privire uimită. Stăteau în apartamentul lui la lumina lumânării, ca și cum ar fi fost încă tineri și-și petreceau primul Crăciun împreună. Ea se ghemui în fața radiatorului. Daniel mirosea ca o pătură de lână tocmai scoasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
figură. Putea fi incredibil de sensibil. A avut și momentele lui de nebunie - mai mult ca să se răzbune pe tatăl și pe mama noastră. Și s-a înhăitat cu cine nu trebuia. Dar era un tip foarte drăguț. Cu o blândețe instinctivă. Dar e un tip drăguț și acum. Cel mai drăguț! Când nu e derutat. —Ăsta nu e el. Mark nu era crud și nici prost. Mark nu era așa furios tot timpul. —E doar speriat. Probabil că și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el. Părea sincer îngrijorat. Dar ea refuza să se lase analizată. Nu ea, ci fratele ei avea nevoie de ajutorul lui. Scotoci după lista cu noi întrebări despre tratamentul propus și începu să i le recite. El o întrerupse cu blândețe. Mâine-dimineață mă întorc la New York. Cuvintele acestea o reduseră la tăcere. Începu să formuleze două obiecții confuze, după care înțelese. Abandona din nou, chiar mai rapid decât data trecută. Orice variantă ar fi ales, n-avea să-l revadă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a ne întoarce mereu spre a ne curăți sufletele și mintea, pentru a găsi în această oază a ortodoxiei, izvorul cu apă vie al credinței adevărate. Prof. Roxana A. iulie 1996 Iubiți părinți și frați din Sfânta Mănăstire Secu, cu blândețe vă îndemn să luați aminte la viețuirea dumneavoastră, căci în zadar viețuiți în Sfânta Mănăstire dacă nu vă trudiți pentru dobândirea sfințeniei, pentru că sfințenia este țelul suprem al omului. Deci iubiți pocăința, dragostea și inima curată să primeze întru voi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
23 august 2003 Și dacă am poposit la Mănăstirea Secu cu mâinile goale și cu sufletul niciodată îndestulat sau mulțumit, apoi locul acesta cu rânduielile sale a știut să ne descopere nouă liniștea și frumusețea, oamenii de aici neau arătat blândețea și cuvântul bun și ne-au învățat împăcarea, iar Dumnezeu ne-a lăsat să gustăm din învățătura și pildele sale și mult mai mult... Mâinile noastre au încercat să-și afle un rost, deși goale, iar în suflet am nădăjduit
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
o clipă spinarea mare se Înfioră de recunoștință și Începu să aburească, iar stăpînul se Întoarse pe trotuar de unde privea animalul cu un ochi atent și plin de interes; băiatul rămăsese acolo mîngîind botul calului și vorbindu-i Întruna cu blîndețe. Apoi Îți amintești cum un copac, care se arcuia peste străduța Îngustă unde locuiești, a prins viață În anul acela și să-l privești zilnic pînă ce și-a atins clipa de glorie a verdelui vrăjit și tineresc. Și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chef să... plătește-mi, dacă nu, cară-te dracului de-aici!“. Și, totuși, chiar și la aceste femei sărmane, istovite În chip brutal, chinuite de spaime, se putea găsi ceva, ca o jalnică și indestructibilă sămînță vie, un fel de blîndețe ascunsă, o dorință timidă, aproape speriată, de a găsi o fărîmă de prietenie, de duioșie, chiar de dragoste, În mijlocul vîrtejului de bărbați decăzuți și rătăciți pe care-i slujeau. Iar această dorință timidă și totuși inerentă de a stabili o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Hei! strigă ea aspru și bătu În ușă. Care ești acolo? Ieși odată afară! Ții toată coada-n loc! Peste o clipă un glas de femeie răspunse istovit: — Imediat, Fay! Stai puțin, dragă! Ies acum. Ah! exclamă femeia cu o blîndețe ciudată În glas. E Margaret... o fi istovită, sărmana! Și bătu la ușă, de data aceasta Încet, aproape timid, și spuse calm: — Ce faci, puiule?... Să te ajut? Nu, n-am nimic, Fay, răspunse fata dinăuntru cu același glas obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îi vorbi, ochii ei fumurii, luminoși deveniră tăioși și strălucitori, pe fața tînără și slabă, gura crispată de amărăciune era tăioasă ca o lamă, iar glasul ei căpătase intenționat accente tăioase și batjocoritoare. Și totuși, dincolo de acest dispreț sfidător, stăruia blîndețea ciudată din glasul răgușit al fetei și, În timp ce-i vorbea, Îi atinse ușor brațul cu mîna delicată, cu gestul grăbit, plin de o tandrețe inconștientă, al oamenilor care viețuiesc printre străini atunci cînd Întîlnesc pe cineva cunoscut din locurile natale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uneori de brațul lui capul frumos ce avea mîndria și grația unei flori. Se opreau din cînd În cînd și se priveau neclintiți cîteva clipe. Acum ea Îi vorbea cu un reproș poznaș În glas, Îl dojenea, Îl zgîlțîia cu blîndețe de umeri, Îi Împreuna reverele bogat Împodobite cu blană ale paltonului și-l amenința cu degețelul Înmănușat. În tot acest timp, bărbatul o privea rostind puține cuvinte, dar sorbind-o din ochii mari, negri, În care ardea neîncetat flacăra mistuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la Petru ca să pună sabia în teacă, și să nu folosească forța pentru a-l salva (cfr. Mt 26,52-53). Măgarul, purtându-l în șaua de pe spatele său la intra-rea în Ierusalim pe regele umil, reprezintă simbolul, ce evocă blândețea celebrată de regele său, mai mult decât o trăsătură specifică a „personalității” sale, devenită proverbială: de a fi bătut ca un măgar... Isus, așezat pe măgar, vrea să afirme că el este adevăratul Mesia vestit de Dumnezeu și de profeții
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
arată bun simț și realism mai ales prin cadența pasului său, prin metoda sa, prin concretețea sa, și amintește preotului că trebuie să aibă bunul simț, în opera sa educativă și în pastorala ferială și ordinară, măcar cât el. 6. Blândețea măgarului și a preotului 1. Măgarul și preotul, doi blânzi. Privind la măgar și observând stilul său de viață și firea sa, preotul trebuie să-și stimuleze și alte virtuți pe care, prin creație și vocație, este chemat să le
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
1. Măgarul și preotul, doi blânzi. Privind la măgar și observând stilul său de viață și firea sa, preotul trebuie să-și stimuleze și alte virtuți pe care, prin creație și vocație, este chemat să le practice. Între acestea este blândețea. Preotul nu poate să nu fie blând; s-ar degrada pe sine și pe ceilalți dacă nu ar fi așa. Cum ar putea să impună cu violență ceea ce vestește, propunerile pe care le face? Doar calea blândeții este calea pastorală
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Între acestea este blândețea. Preotul nu poate să nu fie blând; s-ar degrada pe sine și pe ceilalți dacă nu ar fi așa. Cum ar putea să impună cu violență ceea ce vestește, propunerile pe care le face? Doar calea blândeții este calea pastorală. Creștinismul este gratuitate, propunere, invitație, in-terogare. Acest lucru îi cere preotului să abandoneze, întâi de toate, aroganța culturală care este în contradicție izbitoare cu blândețea evanghelică. În pastorală, nu poate avea pondere ni-mic: nici frumusețea, nici
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
impună cu violență ceea ce vestește, propunerile pe care le face? Doar calea blândeții este calea pastorală. Creștinismul este gratuitate, propunere, invitație, in-terogare. Acest lucru îi cere preotului să abandoneze, întâi de toate, aroganța culturală care este în contradicție izbitoare cu blândețea evanghelică. În pastorală, nu poate avea pondere ni-mic: nici frumusețea, nici forța, nici banul, nici puterea, nici inteligența, nici cultura, nici șiretenia, nici amenințarea, nici șantajul. Nimic din toate acestea sau ceva asemănător. Ba mai mult, deseori, preotul pare
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de a primi lovituri de la toți: de la lume, de la superiori, de la confrați, mai puțin de la Cristos, care cu siguranță nu-l lovește cu bastonul, nu-l umilește, nu-l uită, nu-l marginalizează, nu-l face snob. Astfel, făcând elogiul blândeții măgarului, facem și e-logiul preotului ca om blând, prin speciala lui chemare. Este interesant, poate, să-l lăsăm pe omul blând descris de un ne-credincios, care nu făcea paradă cu îngâmfare de lipsa lui de credință, dar care, dimpotrivă
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
dar care, dimpotrivă, își arăta amărăciunea de a nu crede. Este vorba despre Norberto Bobbio, care scrie astfel despre această virtute a măgarului și a omului, pe care creștinii o numesc a treia fericire (cfr. Mt 5): „Întâi de toate, blândețea este contrariul aroganței, înțeleasă ca opinie exagerată despre propriile merite, care justifică jignirea. Cel blând nu are o părere prea grozavă despre sine, nu pentru că îi lipsește prețuirea de sine, ci pentru că este înclinat să creadă mai mult în mizeria
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
are o părere prea grozavă despre sine, nu pentru că îi lipsește prețuirea de sine, ci pentru că este înclinat să creadă mai mult în mizeria decât în măreția omului, iar el este un om ca toți ceilalți. Cu atât mai mult blândețea este contrară încăpățânării obraznice, care este aroganță manifestată. Cu atât mai mult blândețea este contrară prepotenței. Spun «cu atât mai mult», pentru că prepotența este ceva mai rău decât încăpățânarea. Prepotența este abuzul de putere nu numai manifestată, dar exercitată în
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sine, ci pentru că este înclinat să creadă mai mult în mizeria decât în măreția omului, iar el este un om ca toți ceilalți. Cu atât mai mult blândețea este contrară încăpățânării obraznice, care este aroganță manifestată. Cu atât mai mult blândețea este contrară prepotenței. Spun «cu atât mai mult», pentru că prepotența este ceva mai rău decât încăpățânarea. Prepotența este abuzul de putere nu numai manifestată, dar exercitată în mod concret”. 2. La fel ca măgarul, preotul îndepărtează atenția de la sine. Cât
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]