2,558 matches
-
dublu efect. Vehiculul este propulsat de motorul diesel 1240 V8-DTS, în patru timpi, cu opt cilindri, care dezvoltă 280 de cai putere. Viteza maximă pe șosea este de aproximativ 85 km/h, iar autonomia este de 700 de kilometri. Transportorul blindat este amfibiu, fiind propulsat cu ajutorul unui hidrojet aflat în spatele carcasei. Viteza maximă de deplasare pe apă este de 9 km/h. Vehiculul dispune de un troliu instalat în partea din față pentru auto-scoatere. B33 Zimbru poate fi transportat cu avioanele
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
Zimbru poate fi transportat cu avioanele Antonov An-22, Iliușin Il-76 și Lockheed Hercules C-130. Armamentul constă într-o mitralieră grea, model KPVT de calibrul 14,5 mm, și o mitralieră jumelată PKT, de calibrul 7,62 mm. Turela transportorului blindat este o variantă îmbunătățită a celei folosite la BTR-70 (TAB-77). În plan orizontal, turela poate fi rotită (manual) 360°, iar în plan vertical are o mișcare de +60° până la -4°. Câmpul de tragere vertical permite folosirea mitralierei grele împotriva țintelor
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
Deși pe situl producătorului este menționat faptul că B33 Zimbru poate fi dotat cu mai multe tipuri de armament, precum tunurile automate fabricate de Nexter Systems (Franța), Rheinmetall (Germania) și Oto Melara (Italia), acestea nu au fost testate pe transportorul blindat. Singurul prototip testat a fost Zimbru 2000. Acesta este bazat pe modelul original, însă este dotat cu o turelă OWS proiectată de firma israeliană de armament Rafael, motorul diesel Deutz BF 6M 1013 și transmisia automată Allison MD 3060 PR.
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
slaba combinație de piloți nepregătiți și echipament inferior care rămăsese în Malaya, Borneo și Singapore. Avioanele de luptă japoneze superioare, în special Mitsubishi A6M Zero, le-au dat acestora superioritatea în aer. Aliații nu aveau deloc tancuri și doar câteva blindate, ceea ce i-a pus în dezavantaj. Navele de luptă HMS "Prince of Wales" și HMS "Repulse" împreună cu patru distrugătoare ("Force Z") au ajuns în Malaya înainte ca japonezii să-și înceapă bombardamentele. Se credea că această forță îi va descuraja
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
Singapore - inclusiv o baterie de trei tunuri cu calibrul de 15 țoli () și una cu două astfel de tunuri - au primit mai ales proiectile anti-blindaj și câteva cu explozibil puternic. Proiectilele anti-blindaj erau proiectate să penetreze carena navelor de război blindate și nu erau eficiente împotriva persoanelor. Deși plasate pentru a trage asupra navelor inamice spre sud, majoritatea tunurilor puteau fi întoarse spre nord și au și tras asupra invadatorilor. Analiștii militari au estimat că dacă tunurile ar fi fost dotate
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
Infanteria motorizată este infanteria transportată de camioane sau alte vehicule motorizate. Spre deosebire de infanteria motorizată, infanteria mecanizată folosește vehicule blindate pentru transport, precum transportoarele blindate sau mașinile de luptă ale infanteriei. Echiparea unităților de infanterie cu vehicule motorizate este prima etapă a procesului de mecanizare a unei armate. Camioanele obișnuite pot fi transformate ușor pentru întrebuințări militare: ele pot tracta artileria sau pot transporta trupe
Infanterie motorizată () [Corola-website/Science/320814_a_322143]
-
sau transportul feroviar. Infanteria motorizată nu are nici un avantaj tactic direct în luptă, fiindcă vehiculele utilizate pentru transport sunt vulnerabile chiar și la gloanțele de calibru mic. Totuși, folosirea vehiculelor motorizate mărește flexibilitatea infanteriei și menține ritmul impus de formațiunile blindate. Principalul dezavantaj al unităților motorizate este consumul și dependența de combustibili. Deși au existat trupe care au folosit vehicule motorizate pentru transport încă de dinaintea Primului Război Mondial, motorizarea completă a armatelor a început în perioada interbelică. Avantajele diviziilor motorizate au devenit evidente
Infanterie motorizată () [Corola-website/Science/320814_a_322143]
-
interbelică. Avantajele diviziilor motorizate au devenit evidente odată cu succesul Blitzkriegului german. Deși trupele motorizate nu erau mai eficiente în luptă decât cele pedestre, avantajul vitezei a fost decisiv. Infanteria putea să țină pasul cu tancurile germane, să protejeze flancurile diviziilor blindate și să apere mai eficient teritoriul cucerit de acestea.
Infanterie motorizată () [Corola-website/Science/320814_a_322143]
-
Infanteria mecanizată este infanteria care folosește transportoare blindate pentru trupe sau mașini de luptă ale infanteriei (MLI) pentru deplasare și luptă. Spre deosebire de infanteria motorizată, care folosește camioane sau alte vehicule motorizate, infanteria mecanizată este echipată cu vehicule blindate care asigură un anumit grad de protecție al soldaților. Majoritatea acestor vehicule sunt șenilate sau au tracțiune integrală (4×4,6×6 și 8×8), pentru o mobilitate mai mare pe teren accidentat. Subunitățile de sprijin ale acestor formațiuni militare
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
4,6×6 și 8×8), pentru o mobilitate mai mare pe teren accidentat. Subunitățile de sprijin ale acestor formațiuni militare sunt și ele la rândul lor motorizate pentru a ține pasul cu trupele mecanizate pe câmpul de luptă. Transportoarele blindate și mașinile de luptă ale infanteriei pot fi înarmate cu: mitraliere, tunuri automate, tunuri de calibru mic și rachte antitanc teleghidate. În comparație cu trupele pedestre și cele motorizate, infanteria mecanizată poate menține un ritm susținut al mișcărilor tactice și, în cazul
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
folosește vehicule MLI, deține o putere de foc superioară. Diviziile mecanizate necesită mai multe provizii pentru luptă (muniție și mai ales combustibil) și mentenanță (piese de schimb). Un procent semnificativ al soldaților din trupele mecanizate se ocupă de manevrarea vehiculelor blindate și de întreținerea sau repararea lor. De exemplu, majoritatea transportoarelor blindate de trupe pot duce șapte sau opt soldați, dar au nevoie de doi membri ai echipajului. Majoritatea mașinilor de luptă ale infanteriei transportă doar șase sau șapte soldați și
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
Heinz Guderian din Germania, Adna R. Chaffee Jr. din SUA și Mihail Tuhacevski din Uniunea Sovietică au observat nevoia sprijinirii unităților de tancuri cu infanterie și alte arme, precum și nevoia ca aceste subunități de sprijin să mențină ritmul cu formațiunile blindate. În timpul reînarmării Germaniei naziste, unele unități de infanterie din cadrul noilor divizii Panzer au fost echipate cu semișenilatul SdKfz 251, care putea ține pasul cu tancurile pe teren accidentat. Armata franceză a creat diviziile ușoare mecanizate (Légère Méchanique), în care unele
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
SdKfz 250 și SdKfz 251, însă acestea au fost livrate în număr mic de către germani. Infanteriștii sovietici foloseau de obicei tancurile (T-34 de exemplu era dotat cu mânere din fabrică pentru transportul soldaților) sau camioanele pentru transport. Singurele transportoare blindate erau cele de fabricație americană M2 sau M3, obținute prin sistemul Lend-Lease. În primii ani ai Războiului Rece, Armata Roșie și țările membre NATO au continuat procesul de mecanizare al armatelor. Armata sovietică a mecanizat complet infanteria, cu excepția trupelor aeropurtate
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
artileriei. În ciuda deficiențelor majore ale acestui vehicul, infanteria era acum mult mai flexibilă din punct de vedere strategic având în vedere teritoriul imens și granițele lungi ale Uniunii Sovietice și țărilor Pactului de la Varșovia. Armata americană a folosit inițial transportoarele blindate șenilate M75 și M59. Din 1960, soldații americani au folosit transportorul M113 care era mai ușor și putea fi transportat cu avioane C-130 Hercules. Infanteria avea acum aceeași mobilitate ca cea a tancurilor, însă nu beneficia de același blindaj
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
proiectat ca un transportor blindat pentru trupe, vehiculul a fost folosit și ca o mașină de luptă a infanteriei, fiind dotat cu armament suplimentar. Prima mașină de luptă a infanteriei a fost însă BMP-1, fabricată în Uniunea Sovietică. Spre deosebire de transportoarele blindate, care trebuiau să ducă soldații dintr-un loc în altul sub protecția blindajului, mașinile de luptă ale infanteriei (MLI) erau echipate cu un armament mai puternic pentru a sprijini infanteria în acțiunile ofensive sau defensive. Primele modele de MLI aveau
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
cei trei membri ai echipajului). Deși aceste vehicule au fost folosite în timpul Războiului din Afganistan, armatele NATO nu au dezvoltat un vehicul asemănător. În prezent, aproate toate armatele țărilor industrializate sunt motorizate. Armata israeliană și cea rusă au dezvoltat transportoare blindate grele, bazate pe șasiurile tancurilor depășite (precum T-55). Aceste vehicule sunt expediente și nu beneficiază de armamentul unor mașini de luptă ale infanteriei din cauza spațiului limitat din interior. Armata rusă le-a dezvoltat din cauza vulnerabilității transportoarelor blindate în mediul
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
a dezvoltat din cauza vulnerabilității transportoarelor blindate în mediul urban în fața aruncătoarelor de grenade, mai ales la distanță mică. Această vulnerabilitate a fost observată în timpul Primului Război Cecen. Armata israeliană a preferat să modifice tancurile de captură T-55 în transportoare blindate Achzarit în loc să le caseze. Din 2008, armata israeliană folosește mașina de luptă a infanteriei Namer, cu o greutate de 60 de tone, bazată pe șasiul primelor modele de tancuri Merkava. Aceste vehicule sunt utilizate în timpul operațiunilor din zonele urbane, unde
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
în loc să le caseze. Din 2008, armata israeliană folosește mașina de luptă a infanteriei Namer, cu o greutate de 60 de tone, bazată pe șasiul primelor modele de tancuri Merkava. Aceste vehicule sunt utilizate în timpul operațiunilor din zonele urbane, unde transportoarele blindate sunt vulnerabile la rachetele antitanc și la dispozitivele explozive improvizate. Toate transportoarele blindate și mașinile de luptă aflate în faza de proiectare momentan sunt create special pentru desantul aeropurtat. Din cauza vulnerabilităților sesizate de armata israeliană și cea rusă, unele transportoare
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
Namer, cu o greutate de 60 de tone, bazată pe șasiul primelor modele de tancuri Merkava. Aceste vehicule sunt utilizate în timpul operațiunilor din zonele urbane, unde transportoarele blindate sunt vulnerabile la rachetele antitanc și la dispozitivele explozive improvizate. Toate transportoarele blindate și mașinile de luptă aflate în faza de proiectare momentan sunt create special pentru desantul aeropurtat. Din cauza vulnerabilităților sesizate de armata israeliană și cea rusă, unele transportoare, precum Puma de fabricație germană, pot fi dotate la nevoie cu un set
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
cea rusă, unele transportoare, precum Puma de fabricație germană, pot fi dotate la nevoie cu un set suplimentar de blindaj pentru o flexibilitate și o protecție mai mare. Aceste seturi de blindaj modifică însă greutatea, mărimea, consumul și performanțele vehiculelor blindate.
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
al Doilea Război Mondial, având la bază experiențele de pe front. Utilizarea în număr mare a transportoarelor blindate pentru trupe în timpul războiului a condus la apariția unor noi tactici. Trupele germane au fost primele care au realizat potențialul ofensiv al transportoarelor blindate. Formațiunile Panzergrenadier dotate cu semișenilate SdKfz 251 și SdKfz 250 puteau acționa din mers asupra unui inamic dezorganizat. În cazul în care transportorul era întâmpinat cu foc puternic, infanteriștii germani trebuiau să coboare din vehicul și să înainteze pe jos
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
era întâmpinat cu foc puternic, infanteriștii germani trebuiau să coboare din vehicul și să înainteze pe jos spre inamic. Infanteria mecanizată americană a adoptat tactici similare celor germane folosind semișenilatele M2 și M3. Trupele britanice au folosit în continuare transportoarele blindate numai pentru a aduce soldații în apropierea frontului, în timp ce armata sovietică nu a folosit pe scară largă transportoare blindate în timpul războiului. Armata Roșie s-a bazat pe infanteria motorizată și desanturi terestre (pe tancuri). După război, majoritatea transportoarelor blindate erau
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
transportoarele blindate numai pentru a aduce soldații în apropierea frontului, în timp ce armata sovietică nu a folosit pe scară largă transportoare blindate în timpul războiului. Armata Roșie s-a bazat pe infanteria motorizată și desanturi terestre (pe tancuri). După război, majoritatea transportoarelor blindate erau destinate deplasării trupelor în apropierea frontului. Republica Federală Germania a fost prima țară care a dezvoltat conceptul de mașină de luptă a infanteriei. Transportorul blindat german Schützenpanzer Lang HS.30 a fost proiectat special pentru a menține ritmul cu
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
HS.30 a fost proiectat special pentru a menține ritmul cu unitățile de tancuri. Fiind dotat cu un tun automat de calibrul 20 mm și un blindaj frontal cu o grosime de 30 milimetri, transportorul putea acționa împotriva țintelor ușor blindate și în sprijinul infanteriei. Acest lucru permitea unităților de tancuri să se concentreze strict pe lupta contra tancurilor inamicului. Schützenpanzer Lang HS.30 a avut însă numeroase probleme tehnice și era dezavantajat de faptul că grupa de infanterie nu putea
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
unui război nuclear. Schützenpanzer Lang HS.30 este considerat a fi un vehicul intermediar, având atât caracteristicile unui transportor blindat, cât și cele ale unei mașini de luptă a infanteriei. Infanteria sovietică a fost mecanizată treptat după război, lipsa transportoarelor blindate fiind un dezavantaj major. Primele vehicule de fabricație sovietică destinate transportului trupelor au fost BTR-40 (tracțiune 4×4), BTR-152 (tracțiune 6×6), BTR-60 (tracțiune 8×8) și BTR-50 (șenilat). Aceste vehicule erau utile în cazul unui război convențional, însă în
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]