4,944 matches
-
fi a pământului. Nu are neci durere, neci bucurie, ci [e] învelită ca un mister în norul ei de malancolie, e cu inima nedeșteptată și, deși e să se cunune cu Maio, ea-i spune lui că nu-l iubește (Blondă). MAIO. Poet-înger, frumos, iubește pe Mira, dar amorul lui e acela a disperărei și a sufletului zdrobit, căci știe că Mira, deși va fi soția lui, dar nu-l iubește. Dar vrea să fie sclavul visurilor și a capriciilor ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca să fie reflectul unui surâs a buzelor sale, unei raze a ochilor ei. Dar, deși aceste visării sânt palide, dar amorul lui nu e palid, e un amor de arab, arzător, de foc, care contrastă mult cu ființa lui angelică (Blond). PETRU MAJĂ. Pasiune italiană; visurile sale sânt de foc, și când sânt palide sânt ca flacăra ce se stinge, dar amorul lui pentru Mira e contrariul amorului lui Maio, angelic, curat ceresc. Are un mare fond de forță în sufletul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cum se cuprinde înger cu înger în lung vis. Și în oglinda de-aur din sufletu-mi deschis Ca-ntr-o grădină mândră cu flori, cărări și taine Apare-o zeitate în albe și lungi haine Cu fruntea-n raze blonde... albă și tristă-i ea, E visu-inimei mele, este iubita mea. ȘT[EFAN] (surîzînd) Nebun!... Amorul meu - infernul cel sterp... amorul tău E astfel cum iubește un om pe Dumnezeu. M[AIO] (repetă trist) E astfel cum iubește un om
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mine și eu sânt în trecut Precum trăiește cerul în marea ce-l respiră! Mi-aduc aminte-acuma de un ospăț măreț Pe care l-a dat Ștefan naintea morții sale. În sala cu covoare, cu stâlpi de-un aur blond Și înflorit cu stele pe-albastrul lui plafond, Îngălbenit ca umbra și slab ca vechiul leu Ședea Ștefan cel Mare în falnic tronul său. L-a lui picioare șubrezi îngenuncheat ședem. Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem, În
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
viața mea se stinge, Dar las-o moștenire ce-am scris-o cu-al meu sânge, Las romînimei toate grozavul, frumos vis Ca-n fruntea lumei albe eteni să steie scris. [2În sala cu covoare, cu stâlpi de-un aur blond Și înflorit cu stele pe-albastrul lui plafond, ]2 Îngălbenit ca raza și slab ca vechiul leu Stătea Ștefan cel Mare în falnic tronul [său]. L-a lui picioare șubrezi îngenuncheat ședem. [2Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în turbare, Ca viscolul ce-o sapă cu brazdă lungă, mare, Și valurile-i rumpe și fundu-i răscolește De-n el cântare mândră gândiri adânci găsește. Ascultă! ȘT[EFAN] Cântă june cu inima nebună. Gândesc precum gândește pe mare-o blondă lună. (în timpul acesta doi din boieri se scoală, se uită, cu-ngrijire la Domn și ospeți, cari nu-i observă, ci sânt ou toții atenți la) MAIO (care începe să cînte) NORDICĂ Norul țipă, dunii * latră, Marea se zvîrcole-n veci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fruntea-n cer de-azur, În castel c-umerii-n, nouri Stă-n fereastră ca un arc, Într-a mărei triste-ecouri, Fața-n văl de gând și nouri Al serafilor monarc, Un monarc cu fața pală Și cu păr de-un aur blond, Iar în ochiu-i vagabund Vezi lumina matinală, Stele-albastre fără fund. Cine-i îngerul pe maluri Ce -viseasă în castel Când al mărei vis rebel Sfarmă lumile-i de valuri De pământul eternel? Cine-i zâna, fără nume Ce privește tot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
doarme]; fața sa se descompune ca de-o fericire suprapământească și asupra frunții sale, în toată ființa sa, plană seninul inspirațiunei. În // momentul acela apare din ruina de marmură: ) LUMINA [sau]SPRITUL [sau] IRIS (Albă și surâzândă. În păru-i blond ard stele, într-o mână crinul luminei, în cealaltă o coroană de lauri de argint) Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt Ce cânți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
visători. De tot în fund codri și munți. Clopotul sună dogit 12 ore. Miezul nopții. În vremea asta se scoală M[ureșanu]). [MUREȘANU] Tresare miazănoaptea în inima de-aramă A turnului de piatră. Lin stelele se-nhamă La carul lunei blonde. Prin vămile veciei Nici vremea nu le trece cu visele mândriei, Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies Prin aerul de noapte puternic, rece, des, [Tresare miazănoaptea în inima de-aramă A turnului de piatră. ]Și prin a lumei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pin tremurânde facle Coboară scări de piatră a uriașei racle... CĂLUGĂRUL (în estaz) E albă! -n întuneric văd chipul ei lucind Ca pe o tablă neagră o umbră de argint. (REGELE SOMN dispare) {EminescuOpVIII 284} Tu, taina nopții mele, tu, blond copil din ceriuri, Cu glasul tău ca glasul duioaselor misteruri Oh! vino, vino iarăși ca să te strâng la piept, Copil cu păr de aur, cu ochiul înțelept... O tu! Cum ești frumoasă, cum te cobori din stele Mizeria-mi s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trece Și luciul mărei turburi s-aplană, se-nsenină; În fundul ei sălbatec e cântec și lumină, Ard stele-n facle de-aur, palate de safir Lucinde se răsfață și-n fundu-i se răsfir, Prin care trec în cântec genii cu părul blond Ce cânt reverii mândre cu glasul vagabond Și, albi ca neaua nopții și îmbrăcați de rază, Privește însuși cerul din nouri ca să-i vază, Pe când, din fundul mărei, Nordul, străbunul rege, Cu visuri de astfel lungi nopțile-și petrece, Astfel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că e ademenit de vorbele lui Catilina pentru a-l fulgera în urmă. [CICERO] Aici e Roma eternă, tu - trecător. AMANTĂ Freja, o sclavă din Germania, puritate și dulceață germanică. Mitologie și gândiri nordice. O lume nordică în capul unei blonde fete. El - pasiv* față de ea. Ea - iubire inspirată. * [CATILINA] Dacă dreptatea e pieirea lumii Atunci: fie dreptate - piară lumea! Moartea: Salută cu mândrie moartea și c-un fel de sălbatec // entuziasm Dacă mor ceilalți * el coboară[-n] mare, în infern
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Omorîtoare-iubire ce sufletu-mi îmbată. De-ai ști tu cum privirii-mi cerească se arată, Cât e de dulce chipu-i... atunci n-ai putea spune C-un geniu infernal e acea sântă minune. Când ca un vis argenteu plutește blonda lună Și noaptea-i o regină lunatecă și bună, Când cerul rîde-albastru pe somnoroșii nori Și valuri lovesc țărmii cu spumele răcori, Eu de pe stâlpul negru iau arfa de aramă... La cântul meu s-asculte un val pe altul cheamă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în sus. O, de-aș muri... O parte ce-n mine-a mai rămas Să zboare unde-amorul l-așteaptă în estas, Să zboare unde partea-i cea june, dulce, pală Plutește pintre stele... Iar stelele i-csală Un corp de raze blonde... Căci am pluti-mpreună Pin norii cei lunateci, pin stelele ce sună, Și ne-am dori cum raza dorește-o altă rază Și una-n brațul altei lumină fac frumoasă. Dar nu se poate încă... căci corpul meu de lut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de 10 ani... adică cu ce drept "nepoată", ce fel de nepoată... Pentru că mă-namorasem până peste urechi de cocheta de mumă-sa? // Asta nu va să zică // defel că mi-e nepoată... // A, ce femeie! 45v 46r 45v Părul de acel blond cenușiu, fața de acea palore strălucită ca mărgăritarul...... o[chii] cei verzi și arzători ca de șerpe... O!!... E! Cum a mai fi azi? // Dar ia stai... Versuri... compozițiunea lui Alecu... va să zică el de ea 46r e-namorat... De ea? Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cânt noaptea, în aerul cel parfumat... să cânt, să scriu...... Iată fericirea ce visez... E[MMA] Și să ai o femeie... nu-i așa... [ȘTEFAN] Se-nțelege... o italiană... Brună... ochi negri... E[MMA] (cu părere de rău) Brună. Nu blondă?... [ȘTEFAN] Mie nu-mi plac blondele, Emma... Prea-s dulci, prea-s languroase...... prea-s lirice... Mie-mi place tragedia... Ochii mari... fulgerători...... Părul negru și despletit... amorul înfricoșat... ca de tigresă... // Ș-apoi blondele-s proaste... [EMMA] Proaste? Mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în mii de bucăți. Danțul se opri, țipete de spaimă se auziră în toate colțurile pimniței și sergentul își simți părul zbîrlindu-se, văzând că vinul vărsat părea că formează un val de sânge. Trupul unei femei goale, al cărei păr blond se răspândea pe pământ în umezeală, era întins la picioarele lui. Sergentul n-ar fi avut frică nici de dracul în persoană, însă astă vedenie [î]l umplu de groază; gîndindu-se cu toate acestea că are să dea seamă de misiunea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu i-a întrebat absolut nimeni daca s-a lepădat de vreo protecție străină, daca au pașaport de emigrare, de ce origine sunt. Dar țăranul român, același pretutindenea între Tisa și Nistru, e... străin... de origine romînă! Căci care-i opinia blondei umbre a d-lui Brătianu în această privire? Escelența aceasta e atât de rău informată încît nici nu știe nimic de circulara ministerului unguresc, făcută pe baza notei sale oficiale (cu al cărui număr și dată îl servim mai sus
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de administrație și de stat despre care mitologii susțin că l-ai fi având. Care e opinia guvernului în cestiunea tocmelelor, care în cestiunea electivității, care, în fine, în cestiunea cea mai arzătoare, a Dunării? Călcările pe cari le mănâncă blonda umbră în seama d-tale, dar reflectîndu-le și asupra țării, nu ne dau nouă nici o idee clară despre soluțiunea ce-o crezi admisibilă în cestiunea Dunării și a cărei răspundere istorică și parlamentară ai fi în stare a o lua
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
bunăvoie unde stă, ci în urma unei impuneri din afară, a unei presiuni formale din partea legațiunii imperiale și regale. D. Brătianu a făcut pururea paradă de vorbe, ca și cu vestitul mesaj, iar în urma unei asemenea parade vin scuzele umilite ale blondului d. Stătescu, cari restabilesc, prin adâncă și 318 {EminescuOpXIII 319} servilă umilința, echilibrul deranjat prin cuvinte îndrăznețe. Astfel, obraznici în cuvinte, Iași în acte, d-lor espun țara la umiliațiuni. Cu unica țintă de-a câștiga popularitate și de-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că vreuna dintre fete vrea să fie cu tine, Jeremiah? Cu un om care nu câștigă niciodată!? Ca și cum însuși Dumnezeu ar fi aranjat umilința lui Jeremiah, din penumbra unui copac se desprinse silueta inconfundabilă a Xentyei. Fata era înaltă și blondă, avea sânii mari, era blândă și caldă precum nisipul de pe malul râului într-o zi de vară. Stin știa. Mai fusese cu ea și se iubiseră până la epuizare. Îl înțelegea și pe Jeremiah. Și el se despărțise cu greu de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se înmulțesc peste măsură! Bella ridică mâinile în sus, într-un semn de neputință. ― Înțeleg că în familia imperială domnește un dezacord în privința căii de urmat, vorbi sâsâit Caadarick Mustersson. Kasser își îndreptă spinarea, îl privi cu dispreț pe bătrânul blond care spusese o platitudine îngrozitoare și începu să se plimbe prin încăpere, lăsîndu-se dus de obișnuința anilor lungi în care ținuse asemenea cuvântări. ― Nu voi intra defel în amănunte, domnilor, ci voi accepta reproșul fiului meu. Sunt, într-adevăr, bătrân
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Era cu mult mai bătrân și avea o barbă mare, până la brâu. ― În ce-o să-L întrupăm, Sfinția Ta? ― Hmm, ezită Abatele. Poți să proiectezi imaginea unui copil? O fetiță de vreo trei ani, îmbrăcată într-o rochie albastră. Și blondă! Să fie blondă. Operatorul începu să mânuiască asiduu comenzile sondei și lângă Stin apăru ca din neant exact ceea ce solicitase Abatele, în partea stângă a monitorului, câteva indicatoare oscilară frenetic, semn că, deși dormea adânc, Stin se speriase. ― Cine ești
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai bătrân și avea o barbă mare, până la brâu. ― În ce-o să-L întrupăm, Sfinția Ta? ― Hmm, ezită Abatele. Poți să proiectezi imaginea unui copil? O fetiță de vreo trei ani, îmbrăcată într-o rochie albastră. Și blondă! Să fie blondă. Operatorul începu să mânuiască asiduu comenzile sondei și lângă Stin apăru ca din neant exact ceea ce solicitase Abatele, în partea stângă a monitorului, câteva indicatoare oscilară frenetic, semn că, deși dormea adânc, Stin se speriase. ― Cine ești? o întrebă Stin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
gest nervos. În mintea lui începuse să bâzâie de câtva timp un sentiment ciudat, dar pe care îl putea defini. Avea senzația că este păcălit cu nerușinare, dus de nas într-o maniera insidioasă, subtilă și extrem de periculoasă. - Pe părul blond al maică-mii! O erezie perfectă! își plesni mâinile Diribal. Știam eu că nu sunteți decât niște poponari fățarnici! - Hulești din ignoranță, spuse calm Abatele. Dumnezeu a prevăzut încă înainte de facerea lumii toate acțiunile noastre. Nimic din ceea ce facem nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]