12,392 matches
-
Dinu, cu Ilie învățătoru’,cu Ghică Popescu, cu Nae Sterescu... Apoi ce-mi vine mie : să-l dau dracu de sat căci neam de neamul nostru tot cu râtul în pământ a stat, nimeni nu s-a îmbogățit de pe urma pământului, boierii de ce-l vând ? simt ei ceva, nu se poate, că ei sunt oameni deștepți,mă găsii eu mai cu moț să cumpăr pământ... Cu banii ăștia aș putea să mă duc în lumea mare, unde nu sunt nici războaie, nici
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
Publicat în: Ediția nr. 339 din 05 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului O ALTĂ SULTĂNICĂ Pe dealul cimitirului, între vestigiile istoriei dacice, romane sau feudale, stă încă, cocoțat ca un turn de pază al Domneștiului istoric, semeț și solitar, conacul boierului Negulici, luminat din toate părțile de razele ocrotitoare ale soarelui, strălucind și străjuind castrul roman, casele domnești ale lui Negru Vodă, unde și-a odihnit bătrânețile Cârjoaica, sora domnului, și bisericuța feudală de lângă mormântul boierilor, golit de vreme și de
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
istoric, semeț și solitar, conacul boierului Negulici, luminat din toate părțile de razele ocrotitoare ale soarelui, strălucind și străjuind castrul roman, casele domnești ale lui Negru Vodă, unde și-a odihnit bătrânețile Cârjoaica, sora domnului, și bisericuța feudală de lângă mormântul boierilor, golit de vreme și de vremuri. Boierii se întorc la conac, în încăperile spațioase, proaspăt restaurate, unde încă mai miroase a levănțica franțuzească a amintirilor unui neam mare, al Negulicilor - artiști, revoluționari la '48, administratori de pământuri, livezi și pășuni
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
luminat din toate părțile de razele ocrotitoare ale soarelui, strălucind și străjuind castrul roman, casele domnești ale lui Negru Vodă, unde și-a odihnit bătrânețile Cârjoaica, sora domnului, și bisericuța feudală de lângă mormântul boierilor, golit de vreme și de vremuri. Boierii se întorc la conac, în încăperile spațioase, proaspăt restaurate, unde încă mai miroase a levănțica franțuzească a amintirilor unui neam mare, al Negulicilor - artiști, revoluționari la '48, administratori de pământuri, livezi și pășuni, de unde își serveau hrana cirezi de vaci
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
conac, în încăperile spațioase, proaspăt restaurate, unde încă mai miroase a levănțica franțuzească a amintirilor unui neam mare, al Negulicilor - artiști, revoluționari la '48, administratori de pământuri, livezi și pășuni, de unde își serveau hrana cirezi de vaci cu lapte, iar boierul știa bine rețeta șvaițerului, atât de căutat pe piețele Câmpulungului, Bucureștiului și chiar ale străinătății. Camerele înalte și spațioase, pardosite cu scândură groasă, ferestrele largi, cu grădele de fier rotund, pentru a nu pătrunde haiducii locurilor; sobele din teracotă franțuzească
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
începe să arate ca o casă adevărată a moșilor și strămoșilor duși. Totul pare sinistru, dar încărcat de istorie și adevăr. După ce coboară din caleașca trasă de patru cai, obosit de drumul pietruit al domnilor Basarabi de la Domnești la Câmpulung, boierul caută puțină liniște în sufrageria răcoroasă și, după ce aruncă câțiva pumni de apă peste obraji, de la lavoarul din fier forjat, cu migală și artă împletit, se dezbracă, își trage cămașa largă de noapte, lucrată cu pui și arnici și se
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
din fier forjat, cu migală și artă împletit, se dezbracă, își trage cămașa largă de noapte, lucrată cu pui și arnici și se lasă locului două ore, ordonând servitoarei Argeșanu să nu fie deranjat. Nu s-a însurat nici acum boierul Negulici; trăiește tot cu servitoarea, o femeie frumoasă, zdravănă, din Stănești, cu care deja făcuse, în urma nopților de chinuri dulci și chiar a după-amiezilor de amor, un copil, o fetiță frumoasă și sănătoasă încă de la naștere, că altfel nu se
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
și chiar a după-amiezilor de amor, un copil, o fetiță frumoasă și sănătoasă încă de la naștere, că altfel nu se explică vârsta dânsei, de aproape o sută de ani, pe care o are acum. Ce putea oare ieși dintr-un boier stătut, frumos și o femeiușcă pictată, sănătoasă, o munteancă ce pârâia ca mărul crud mușcat de dinți sănătoși, alimentați cu proteina cărnii și calciul brânzeturilor din ugerul nesecat al vacilor bine hrănite din saivanele boierești!? Și, după ce se scoală odihnit
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
stătut, frumos și o femeiușcă pictată, sănătoasă, o munteancă ce pârâia ca mărul crud mușcat de dinți sănătoși, alimentați cu proteina cărnii și calciul brânzeturilor din ugerul nesecat al vacilor bine hrănite din saivanele boierești!? Și, după ce se scoală odihnit, boierul își trage peste cămașa apretată, cusută cu borangic și băieri negre, pantalonii de șai, de care agățase niște cozondraci, luați dintr-un magazin parizian, își încalță pantofii din lac negru, își soarbe cafeluța pe veranda din lemn lucrat cu migală
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
pe veranda din lemn lucrat cu migală de meșterii tâmplari din Domnești; poate de Nică lui Boșcănici, care precis îi migălise scăunelele și măsuța sculptată - pe care veșnic era o glastră din pământ cu mușcate roșii, că nu-i plăceau boierului florile rupte, în vaze cu apă, spunând că ele sunt „frumuseți moarte”, atâta timp cât pierd legătura cu pământul. Ura pe cei care rupeau flori din grădinița multicoloră din fața conacului - multe dalii în culori felurite. Uneori, juca pe genunchii osoși, servitoarea, apoi
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
sunt „frumuseți moarte”, atâta timp cât pierd legătura cu pământul. Ura pe cei care rupeau flori din grădinița multicoloră din fața conacului - multe dalii în culori felurite. Uneori, juca pe genunchii osoși, servitoarea, apoi fetița, produsul dragostei lor. Dar, de cele mai multe ori, chema boierul oamenii de încredere, cu care făcea socoteli: cât plătea argații, hrana animalelor, întreținerea conacului, dar și cât punea în bănci, să aibă ce lăsa prin testament Fondului cultural „Ioan Negulici” - peste trei milioane de lei, destinate orașului natal, Câmpulung, fondul
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
depusă la Casa de Depuneri și Consemnațiuni; bani pentru terminarea bisericii din Domnești, pentru înființarea unui „cor vocal” la biserica cea nouă; până când și judecătorului Apostolescu i-a lăsat bani, și fetelor domnului judecător Ciocârlie. Iată cât de omenos este boierul. La fiecare - câte ceva. Când pleci dincolo, nu iei nimic cu tine. A lăsat ceva până și celei ce-i oferea plăceri lumești - păi, nimic nu-i pe gratis! Este un progresist, vrea școală regională pentru agricultură, la Domnești, cursuri primare
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
ce-i oferea plăceri lumești - păi, nimic nu-i pe gratis! Este un progresist, vrea școală regională pentru agricultură, la Domnești, cursuri primare și superioare de tip agricol - gospodăresc, industrial sau comercial, din donațiile dânsului. Nu de puține ori, privește boierul din salonul de sus, în afara conacului, cu scârbă și dispreț pe „boierii în cioareci”, făcuți, nu născuți (d-alde Gigi și câți alți Căpoși), cărora cărturarul român Nicolae Filimon - pe care, dacă l-ar găsi Gigi, l-ar face măturător
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
un progresist, vrea școală regională pentru agricultură, la Domnești, cursuri primare și superioare de tip agricol - gospodăresc, industrial sau comercial, din donațiile dânsului. Nu de puține ori, privește boierul din salonul de sus, în afara conacului, cu scârbă și dispreț pe „boierii în cioareci”, făcuți, nu născuți (d-alde Gigi și câți alți Căpoși), cărora cărturarul român Nicolae Filimon - pe care, dacă l-ar găsi Gigi, l-ar face măturător în Ghencea - le-a dedicat frumoasa scriere „Ciocoii vechi și noi”, acelora
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
Filimon - pe care, dacă l-ar găsi Gigi, l-ar face măturător în Ghencea - le-a dedicat frumoasa scriere „Ciocoii vechi și noi”, acelora care au mâncat starea stăpânilor lor, ce nu i-au lăsat să moară în mizerie, căci boierii adevărați erau cu călimări la brâu și anteriu, cei făcuți erau și sunt în frac și mănuși albe. Și cât de bucuros a fost boierul Negulici când a primit, cu ospitalitatea-i caracteristică pe avocatul și scriitorul Delavrancea care, auzind
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
au mâncat starea stăpânilor lor, ce nu i-au lăsat să moară în mizerie, căci boierii adevărați erau cu călimări la brâu și anteriu, cei făcuți erau și sunt în frac și mănuși albe. Și cât de bucuros a fost boierul Negulici când a primit, cu ospitalitatea-i caracteristică pe avocatul și scriitorul Delavrancea care, auzind că se întoarce Sultănica, a încălecat pe capra caleștii trasă de cai albi și s-a grăbit să ajungă la conac, la Domnești, chiar dacă a
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
albi și s-a grăbit să ajungă la conac, la Domnești, chiar dacă a doua zi trebuia să fie la București, să apere pe prietenul Caragiale în procesul Caion, care-l acuzase de plagiat. Îl cunoștea mai de mult timp pe boier, de când i se întâmplase necazul frumoasei domnișance Sultănica, fata Stancăi, cea care s-a îndrăgostit de căprarul Drăgan, o iubire tragică, cu final greu de închipuit, că „așa se întâmplă” zise boierul șoptind în barbă, „ cu fetele care nu ascultă
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
plagiat. Îl cunoștea mai de mult timp pe boier, de când i se întâmplase necazul frumoasei domnișance Sultănica, fata Stancăi, cea care s-a îndrăgostit de căprarul Drăgan, o iubire tragică, cu final greu de închipuit, că „așa se întâmplă” zise boierul șoptind în barbă, „ cu fetele care nu ascultă de sfatul bătrânilor și fac de capul lor”. Barbu râde pe sub mustața în furculiță, dându-i dreptate și scuzându-se totodată că „Sultănica” este prima lui nuvelă, operă de debut, în care
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
-se mai mult structura osoasă decât musculatura. Ambele figuri sunt solemne, grave. Și tare s-a mâhnit Sultănica, găsindu-și icoana la muzeul de artă religioasă feudală degradându-se pe zi ce trece și că nimeni nu lăcrimează...poate doar boierul Negulici, că „cei făcuți” au alte preocupări: să vadă cum poporului îi curg cât mai multe lacrimi, sărăcindu-l, stropindu-l cu noroi din mașinile lor luxoase, hălăduindu-se ca zmeii în palate de aur, argint și aramă - uitând de
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
de mult, încă din Postul Mare. Un băiețaș mână o turmă de oi. - A'cui sunt oile, băețele? - A'cui să hie? A'mele! Mai încape vorbă? Dar ale cui sunt oile, pe care le mână feciorul de mazil, urmașul boierilor celor mari ai Moldovei răsăritene? Firește că ale lui! Să i le ție Dumnezeu”. Tighina, cetate întemeiată de genovezi, așezată la 80 de kilometri de limanul Nistrului, la Răsărit. Zidurile cetății se întindeau pe o lungime „de 1.600 stânjeni
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
codrii'n ajutor, De-i suna a treia oară Toți dușmanii or să piară Din hotară în hotară, Îndrăgi-i-ar ciorile Și spânzurătorile”. Cum spuneam, cei care au păstrat, în Basarabia rusificată, limba și datinile strămoșești, au fost țăranii. Boierii, încetul cu încetul, s-au deznaționalizat. Iată câteva rânduri sugestive despre ținutul din sudul Basarabiei, Bugeac, scrise de Vasile C. Arbore: „Satele se țin lanț de-alungul malurilor râurilor desemnate în depărtare prin linia verde a stufăriilor. La dreapta și la stânga
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
uman își pune pecetea pe fiecare zi. M-am născut într-un cartier celebru al orașului Timișoara, cartierul Fabric, care în acea perioadă a anilor '40 era într-o înfloritoare existență. Acolo puteau fi întâlniți cei mai erudiți aristocrați și boieri ai orașului. Acolo a existat acel ferment de creație socială iar nivelul de trai, de viețuire, era deosebit de onorant. Sunt născut într-o familie în care bunicii mei erau cofetari, cunoscuți coafori, cunoscuți croitori ai cartierului, deci oameni avuți. Eu
INTERVIU CU MAESTRUL FRANCISC VALKAY, BALERIN, COREGRAF, REGIZOR ŞI PROMOTOR CULTURAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358071_a_359400]
-
colhozului de tip sovietic, ce aparținea satului în care venisem pe lume. De undeva, din clădirea aflată-n spatele fostului conac, acum transformat în birourile gospodăriei agricole, se auzeau loviturile de baros ale bătrânului fierar Mihăiescu Dumitru, același de pe vremea boierului Bebi Dunca, despre care se zvonea că fugise-n America. Pilonii rotunzi din fața conacului susțineau acoperișul ce adăpostea o verandă luminată încă din primele ore ale dimineții de razele generoase ale soarelui. De pe prispa conacului, undeva, în vasta câmpie a
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
al unui document istoric deosebit de valoros “Lista marilor familii boierești Oltene din noiembrie 1719”, alcătuită de autoritățile austriece de ocupație , pe baza documentelor și dovezilor prezentate de familiile boierești interesate care trebuiau să își ateste existența a trei generații de boieri, cu ranguri și dregătorii recunoscute. Evident, toate cele 74 familii, cuprinse în aceasta singură listă omologată, făceau parte din boierimea epocii lui Constantin Brâncoveanu, iar unii și a domnilor anteriori. Această listă a fost inclusă în lucrarea istoricului austriac (elvețian
DR. MITE MĂNEANU, BOIERIMEA DIN OLTENIA ÎN EPOCA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357520_a_358849]
-
XVIII, adică al epocii Brâncoveanu și deceniile următoare. Pentru situația boierimii din Oltenia ne-au fost de real folos și lucrările lui Nicolae Stoicescu și Teodorei Rădulescu (citate în anexele I-III), care oferă date despre evoluția familiilor de mari boieri, precum și a câtorva de clasul al II-lea, pentru perioada anterioară domniei lui Constantin Brâncoveanu și până în sec XIX. La aceste surse documentare de bază se adaugă documente, informații, cronici și relații care au permis completarea Catalogului boierilor din epoca
DR. MITE MĂNEANU, BOIERIMEA DIN OLTENIA ÎN EPOCA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357520_a_358849]