2,421 matches
-
supraaglomerat. Organizația CEKA din Piatigorsk a organizat o „zi a Terorii Roșii” pentru executarea a 300 de oameni. Obligația elaborării listelor celor care trebuiau executați a căzut în sarcina organizației locale a bolșevicilor. Cum avea să depună mărturie un cekist, bolșevicii locali au stabilit în mod arbitrar persoanele care trebuiau executate, acesta fiind un prilej pentru rezolvarea unor dușmănii vechi. S-a ajuns chiar ca, în lipsa unor persoane „potrivite” pentru execuție, pe lista amintită au fost trecuți bolnavii din spitalul din
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
organelor locale ale puterii să declanșeze teroarea de masă împotriva cazacilor bogați, exterminarea tuturor prin întreprinderea de acțiuni nemiloase împotriva tuturor cazacilor care au luat parte indiferent cum, direct sau indirect, la lupta împotriva sovietelor. După doar două săptămâni, liderii bolșevici ai Frontului de sud au emis propriile instrucțiuni cu privire la aplicarea rezoluției: „Principala datorie a comitetelor executive ale stanițelor și hutoarelor este neutralizarea căzăcimii prin extirparea nemiloasă a elitei sale. Atamanii de regiune și de stanițe sunt subiectul eliminării necondiționate, [dar
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
statul sovietic s-a concentrat împotriva eliminării cazacilor ca entitate monolitică socială, juridică și economică. Reabilitarea completă a cazacilor și a locuitorilor teritoriului Donului a avut loc în septembrie 1919. Printr-un articol apărut într-un ziar al Armatei Roșii, bolșevicii primeau noi instrucțiuni: „Cu toate că este adevărat că o anumită parte a populației teritoriului Donului este contrarevoluționară din motive de natură economică, aceasta nu reprezintă nici pe departe majoritatea. Iar această parte a populației care a rămas poate deveni aliatul nostru
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
că rapoartele albilor cu privire la atrocitățile roșiilor din regiunea Donului au fost exagerate în mod voit, urmărind scopuri propagandistice. Există un exemplu al raportului unui ataman, care menționa 140 de persoane executate în Bokovskaia, raport care s-a dovedit exagerat, de vreme ce bolșevicii condamnaseră la moarte doar 8 oameni, dar nu au reușit să ducă la îndeplinire sentințele capitale. Același istoric rus subliniază că prin semnalarea acestor rapoarte false sau făcute cu scop propagandistic, nu se încearcă diminuarea crimelor făptuite de bolșevici. Alți
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
de vreme ce bolșevicii condamnaseră la moarte doar 8 oameni, dar nu au reușit să ducă la îndeplinire sentințele capitale. Același istoric rus subliniază că prin semnalarea acestor rapoarte false sau făcute cu scop propagandistic, nu se încearcă diminuarea crimelor făptuite de bolșevici. Alți istorici, printre care Orlando Figes, Donald Rayfield, Alexander Nekrich, R.J. Rummel și Stéphane Courtois, au tras concluzia că procesul de descazacizare a avut caracteristicile unui genocid și implicat sute de mii de oameni. Specialistul în istoria rusă al Univeristății
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
cu privire la subiectul migrației forțate în Rusia a demonstrat în lucrarea Împotriva voinței lor că peste 45.000 de cazaci au fost deportați din provincia Terek în Ucraina. Pământurile deportaților au fost redistribuite cazacilor prosovietici și cecenilor. Chiar și unii dintre bolșevici au admis că procesul de decazacizare a avut caracteristicile unui genocid. Reingold, președintele Sovietului revoluționar al Donului, cel care a fost împuternicit să impună puterea bolșevică în teritoriile cazacilor, a admis că decazacizarea a fost în practică „o politică nediscriminatorie
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
sotnii de infanterie, 8 sotnii de rezervă și 39 de sotnii cu destinație specială sau auxiliare, în total 27.000 de soldați. După izbucnirea Revoluției din Octombrie în 1917, Armata cazacilor din Orenburg a luptat de partea „albilor” împotriva „roșiilor” bolșevici. Cazacii săraci s-au alăturat Armatei Roșii. Armata cazacilor din Orenburg a fost desființată în 1920.
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
din Tallinn și mănăstirea stavropighială a Adormirii Pühtitsa (Kuremäe) din estul Estoniei au fost construite în această perioadă. În 1917 a fost hirotonit primul estonian, Platon (Paul Kulbusch), ca Episcop de Riga și Vicar de Tallinn. Doi ani mai târziu, bolșevicii i-au omorât pe episcopul Platon și pe diaconul său din motive politice. 81 de ani mai târziu, în anul 2000, Episcopul Platon a fost canonizat de către Patriarhia Ecumenică și de Biserica Rusiei, cu ziua de pomenire 14 ianuarie. După
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
cei mai mici, Muhammed Gazi și Muhammed Kamil s-au înrolat în armata turcă. Said Șamil, unul dintre nepoții lui , a devenit unul dintre fondatorii Republicii Montane a Caucazului de Nord, care a existat între 1917 - 1924. După desființarea de către bolșevici a acestei republici, Said Șamil a fondat în Germania în 1924 „Comitetul pentru Independența Caucazului”.
Imam Șamil () [Corola-website/Science/318226_a_319555]
-
soțul Tatianei), a fost ucis în misiune. După Revoluție ea a reușit să scape din Rusia însă câțiva din fiii ei au fost prinși de forțele sovietice. De fapt, trei dintre ei: Ioan, Constantin și Igor au fost uciși de bolșevici la Alapaievsk în iulie 1918 împreună cu alți membri ai familiei Romanov. Cumnatul ei, Marele Duce Dmitri Constantinovici al Rusiei, a fost împușcat la Petrograd anul următor. Marea Ducesă Elisabeta și doi dintre copii mai mici, Prințul George și Prințesa Vera
Prințesa Elisabeta de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/318232_a_319561]
-
Romanov. Cumnatul ei, Marele Duce Dmitri Constantinovici al Rusiei, a fost împușcat la Petrograd anul următor. Marea Ducesă Elisabeta și doi dintre copii mai mici, Prințul George și Prințesa Vera au rămas la Pavlovsk de-a lungul războiului. În 1918 bolșevicii i-au permis să plece în Suedia la bordul vasului "Ångermanland" la invitația reginei Suediei. Elisabeta Mavrikievna, Vera și George au locuit următorii doi ani în Suedia, inițial la Stockholm, apoi la Saltsjöbaden însă Suedia era prea scumpă pentru ei
Prințesa Elisabeta de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/318232_a_319561]
-
rusă și a fost ucis în acțiune în 1915. Fratele ei, Oleg, a fost rănit în acțiune și a murit la 29 septembrie 1914 la spitalul Vitebsk din Vilno. Trei alți frați, Ioan, Constantin și Igor au fost uciși de bolșevici în 1918. Tatiana Constantinovna a devenit apropiată de unchiul ei, Marele Duce Dmitri Constantinovici în timpul văduviei. După Revoluția din Februarie, a stat cu el în palatul unchiului, unde s-a îndrăgostit de un ofițer, Alexander Korochenzov (1877 - 1922). Îndemnată de
Prințesa Tatiana Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/318229_a_319558]
-
1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. La sfârșitul anului 1913 a avut loc aici o răscoală a țăranilor. În martie 1917 un reprezentant al satului a fost ales în Consiliul Deputaților Țărani. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Cișmeaua-Văruită a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități mici
Cișmeaua-Văruită, Bolgrad () [Corola-website/Science/318241_a_319570]
-
ianuarie 1940, din cei 5.180 locuitori ai satului, 4.629 erau de etnie bulgară (89.36%) și 509 de etnie rusă (9.83%). În perioada interbelică, începând din 1920-1921, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aceștia distribuind clandestin țăranilor pliante și arme cu scopul de a pregăti o insurecție armată. În 1921 au fost arestați trei militanți comuniști. O parte dintre locuitori a participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii
Cișmeaua-Văruită, Bolgrad () [Corola-website/Science/318241_a_319570]
-
bolșevici din URSS, aceștia distribuind clandestin țăranilor pliante și arme cu scopul de a pregăti o insurecție armată. În 1921 au fost arestați trei militanți comuniști. O parte dintre locuitori a participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea răscoalei, au fost arestați 28 de țărani. La 2 februarie 1930 țăranii comuniști din sat au participat la o manifestație politică în Ismail. În același an, poliția a arestat pe conducătorii organizației comuniste din sat (L.
Cișmeaua-Văruită, Bolgrad () [Corola-website/Science/318241_a_319570]
-
de soțul ei. Cand a izbucnit Primul Război Mondial ea era în Marea Britanie și nu a putut reveni în Rusia; a patronat un spital militar acolo. A devenit văduva la 30 ianuarie 1919 când soțul ei a fost ucis de bolșevici. La 16 decembrie 1922, Maria s-a recăsătorit cu amiralul Pericles Ioannides în Wiesbaden. A murit în Atena natală în timpul războiului greco-italian (28 octombrie 1940 - 30 aprilie 1941).
Prințesa Maria Georgievna a Greciei () [Corola-website/Science/318239_a_319568]
-
satul avea 2.278 locuitori și 350 de case . Mulți săteni au fost concentrați în armata țaristă și au participat la războiul ruso-japonez din 1904-1905, la Primul Război Mondial și la Marea Revoluție din octombrie 1917. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Calceva a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea
Calceva, Bolgrad () [Corola-website/Science/318244_a_319573]
-
cei 3.944 locuitori din sat, 3.882 erau bulgari (98.43%), 26 români (0.66%), 11 ruși (0.28%), 7 evrei, 6 turci și 2 găgăuzi. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aceștia distribuind clandestin țăranilor pliante și arme cu scopul de a pregăti o insurecție armată. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. Ei au fost arestați și aduși în fața
Calceva, Bolgrad () [Corola-website/Science/318244_a_319573]
-
s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aceștia distribuind clandestin țăranilor pliante și arme cu scopul de a pregăti o insurecție armată. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. Ei au fost arestați și aduși în fața justiției. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin
Calceva, Bolgrad () [Corola-website/Science/318244_a_319573]
-
fost membri activi ai propagandei revoluționare a Partidului Social-Democrat al Muncii din Rusia. În iunie 1906, în sat au fost distribuite publicații ale organizației PSDMR din Cetatea Albă, în care se instiga la răsturnarea guvernului țarist. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Pandaclia a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi din Plasa Ivăneștii noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată
Pandaclia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318252_a_319581]
-
că din cei 4.365 locuitori din sat, 4.273 erau bulgari (97.89%), 31 ruși (0.71%), 29 români (0.66%), 9 ucraineni și 1 găgăuz. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aceștia distribuind clandestin țăranilor pliante și arme cu scopul de a pregăti o insurecție armată. În iunie 1918, locuitorii din Pandaclia nu au recunoscut Sfatul Țării din Basarabia și sub influența elementelor bolșevice rusești au stabilit o autoguvernare
Pandaclia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318252_a_319581]
-
influența elementelor bolșevice rusești au stabilit o autoguvernare locală. În anii următori, au fost înființate în sat organizații clandestine, asociate cu comitetul revoluționar sovietic din Cubei. O parte dintre locuitori a participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea răscoalei, au fost arestați instigatorii bolșevici ai revoltei și expulzați în URSS. În 1935, poliția a anchetat șapte săteni suspectați de implicare în desfășurarea propagandei comuniste. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord
Pandaclia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318252_a_319581]
-
anii următori, au fost înființate în sat organizații clandestine, asociate cu comitetul revoluționar sovietic din Cubei. O parte dintre locuitori a participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea răscoalei, au fost arestați instigatorii bolșevici ai revoltei și expulzați în URSS. În 1935, poliția a anchetat șapte săteni suspectați de implicare în desfășurarea propagandei comuniste. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28
Pandaclia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318252_a_319581]
-
1878 a fost construită biserica cu hramul Sf. Nicolae. La începutul secolului al XX-lea, satul avea 1.154 de locuitori . În anul 1913, țăranii din sat s-au revoltat împotriva activității desfășurate de Comisia topografică. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Împuțita a făcut parte din componența României, în Plasa Reni a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități mici
Împuțita, Bolgrad () [Corola-website/Science/318259_a_319588]
-
2.109 locuitori ai satului, 2.056 erau bulgari (97.49%), 29 români (1.41%), 22 ruși (1.07%) și 2 evrei (0.03%). În perioada interbelică, începând din 1920-1921, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS. O parte dintre locuitori a participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. În anii următori au fost arestați mai mulți țărani. În 1934 organizația comunistă din sat a fost destrămată de către organele de
Împuțita, Bolgrad () [Corola-website/Science/318259_a_319588]