2,212 matches
-
pahar. Chiar așa te cheamă, Homer? întrebase printre înghițituri, dar rumoarea celor care închinau cu paharele le acoperi conversația. El nu spuse nimic, doar întinse mâna după o felie de pâine și-atunci ea îi încleștă degetele pe încheietură, sub brățara ceasului pe care îl purta. — Nu ești veterinară, ci polițistă, îi zise încercând să-și retragă brațul. Că doar nu te-ai speriat!... Ce fel de oriental oi fi tu, cu o față atât de albă? Și știi bine engleza
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la absolvire, la Universitatea Azad, când și el se simțise mândru de diploma ei de licențiată și o așteptase cu fructe și gazas ambalate ca un cadou. Însă cadoul lor cel mai drag fusese acasă, în așternuturi. Îi dăruise o brățară cu boabe străvezii de opal și ultimul ceas pe care bunicu-său reușise să-l cumpere dintr-o serie mică, elvețiană. Ea lucra de un an la biroul celebrei Shirin Ebadi, dar atunci o femeie nouă i se cuibărise la piept
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
însuși făcea bani de un timp, dar asta nu îl lăsa să își amintească prea multe lucruri. În definitiv, erau doar hârtii, pe care le dădea, ca și ceilalți, pe obiecte: o altă mașină, un costum nou, un ceas cu brățară de aur masiv, altă mobilă în mansardă. Pablo umplea cârnați și salamuri și în alte orașe decât Capitala. Max-Dinte, încă un cabinet medical, Maradona avea acum cimitir, pe lângă crematoriu și morgă. Banii nu miroseau, dar cumpărăturile lor plătite cu bani
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
găsit și el după două luni ucis. Caracalla a fost înjunghiat. Eliogabal, ucis din ordinul bunicii sale. Alexandru Sever, ucis în cortul său. Maximinus, care era înalt de peste doi metri și avea degetele atât de groase încît purta ca inele brățările soției sale, asasinat de soldați, Gordian, de asemenea, Filip Arabul, lovit în cap, Decius, ucis de goți, Gallus, asasinat de soldații care l-au aclamat pe Emilianus, pentru ca după două luni să-l omoare și pe acesta. Galienus a avut
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu bani. Se așezară la o masă, cerură câte ceva, cu economie, priviră împrejur. Stere se uită la femeile de la mesele vecine și parcă atunci deschise ochii asupra lumii. Altfel arătau. Frumoase, subțiri, vesele, împodobite și tinere. Pe mâinile lor străluceau brățări și inele de aur. Se jucau cu mărgelele de la gât și beau din paharele aburite. Se uită și la a lui. Lina avea pe față o oboseală abia ascunsă, și rochia ei, făcută cu luni în urmă, ședea rău pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Vezi, mă, vezi c-așa-i? Păi tu nu te uiți la ea ce ochi are? Asta-i curvă descântată, c-un plan te vinde, cu altu te cumpără! Și așa era. Ce nu-i căra hoțul? Mărgele și inele, brățări și câte alea, dar de învins n-o învingea, codana nu-i da carnea ei. N-o slăbea. Seara, grămadă era la "Doi curcani", unde cânta Sinefta. Se uita. Se mai lipea vreun gagistru de avea parale. Pleca cu el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
umerii frumoși ai țigăncii. O fetișcană îi pieptăna părul lung și-i așeza cocul. I-a înfipt câteva arcuri de os alb în el, n-o mai cunoșteai. Brațele lungi rămăseseră goale până sus și ibovnica își potrivea pe ele brățările, furate și alea de Bozoncea și aduse de dragul ei. Și cum călca! S-a sculat în picioare și s-a-nvîrtit prin odăi. Stăpânul îi cumpărase pantofi scumpi, mici, cu barete argintate, de-ți luau ochii. Se bunghea și Nicu-Piele, se uitau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
era Îndeosebi dragă noului meu prieten, el o purta În Însăși făptura lui, În ochii și sub pielița foarte străvezie a mâinilor, În cari, când la una, când la cealaltă, sclipeau șapte inele, gemene toate - șapte safire de Ceylon. Cu brățara și cu parfumul, acea de neuitat mireasmă de garoafă roșie, inelele erau singurele lucruri cărora le rămânea credincios - Încolo, ca Îmbrăcăminte, nu știu să-l fi văzut de două ori la fel”. Toate ciudățeniile modului singular de viață al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prea avut timp să mă destăinuiesc oamenilor; fie asta, fie nu mi s-a părut niciodată că funcționează. Ceea ce e aproximativ același lucru, până la urmă. Nu-ți face griji. Scriitorii mei spun asta tot timpul. Janey răsuci una dintre nenumăratele brățări de argint pe care le purta și-mi aruncă o privire sibilină. —Tu trebuie să-ți schimbi complet proiectul. O să vezi. Ceva care să te prindă. —Eu, am corectat-o, trebuie să mai iau unul din ăsta. I-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tocuri înalte și pătrate și atât de multe bijuterii delicate din argint încât îmi amintea de o bună prietenă de-a mea din Asia: la fel de puțină la trup și cu aceeași claie de păr, ca să nu mai vorbim despre nenumăratele brățări subțiri fremătând în jurul încheieturilor mâinii. Îmi pare atât de rău, îi spunea ea lui MM, apucându-i mâinile în ale ei. Erau pe scenă, unde se aflau decorurile pentru piesa care se juca atunci la teatrul Cross, Cui i-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe mine, spuse ea, chinuită de remușcări. Cum să nu fi supărată? Ar fi trebuit să sun. Știu asta. Numai că mi se părea că se prăvălește lumea peste mine - făcu un gest larg, măturând aerul cu brațele, în clinchetul brățărilor - și a trebuit să fug. Și nu e chiar așa ușor să dai telefon din Goa, adăugă ea, mai prozaic. —Vio clopoțește ca un ren al Moșului, îmi murmură Hugo la ureche. Stăteam lângă biroul directorului adjunct de scenă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
până își dădu seama ce voiam să zic. După care, își coborî privirea în pământ. — Mă bucur că în sfârșit vorbești despre moartea lui, spuse ea, studiindu-și încheietura, de care nu mai atârnau, ca de obicei, un snop de brățări rigide, ci un singur fir răsucit de argint. Era clar, Janey era în perioada minimalistă. Răsucea brățara încet, evitând, în mod voit, să mă privească. Poate în felul ăsta vei putea merge mai departe. —De unde și încotro? M-am semețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că în sfârșit vorbești despre moartea lui, spuse ea, studiindu-și încheietura, de care nu mai atârnau, ca de obicei, un snop de brățări rigide, ci un singur fir răsucit de argint. Era clar, Janey era în perioada minimalistă. Răsucea brățara încet, evitând, în mod voit, să mă privească. Poate în felul ăsta vei putea merge mai departe. —De unde și încotro? M-am semețit dintr-odată, simțindu-mă insultată. —Adică, ce e în neregulă cu mine în momentul ăsta? — Păi, lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
departe în al nouălea cer ca să nu observe gestul. Arăți minunat, zise el, aplecându-se pentru a mă săruta pe creștet. Purta un costum alb de in și un tricou de un bej pal pe dedesubt; la încheietură avea o brățară groasă de argint, care semăna foarte mult cu lanțul meu de la gât. Aveam chiar și ojă asortată: Uzi, de la Urban Decay 1, un albastru-gri strălucitor. Hugo era dependent de produsele de marcă și nu voise nici în ruptul capului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pantalonii de piele neagră care știma că-i plac, o cămașă sport, strâmtă, marca Dolce and Gabbana, ale cărei mâneci scurte se mulau foarte bine pe zona de deasupra bicepșilor, și curea cu cataramă din argint mat. La mână, purta brățara lui de argint preferată, iar pe față i se putea citi în același timp mulțumirea de sine - pentru că știa că nu pot refuza o stacană de margarita cu gheață - și rușinea, pentru că știa că sunt încă supărată pe ea. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din cap până la vârful condurilor cu mătăsuri vechi și mototolite de toate culorile, îmbibate de prafuri frumos mirositoare. Avea obiceiul să treacă să mă vadă - Domnul să aibă milă de sufletul ei, oriunde s-ar afla! -, aducând spre vânzare talismane, brățări, parfumuri cu aromă de lămâie, de ambră, de iasomie sau de nufăr, și oferindu-se să ghicească viitorul. A băgat pe dată de seamă că aveam ochii roșii, așa că, fără să fie nevoie să-i spun de ce eram nefericită, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trebuie să fie. Ar fi bine să nu scap momentul și să vorbesc cu el imediat. Să am grijă, nu trebuie să par prea nerăbdător. Dar era prea târziu. Nou-venitul, îmbrăcat cu o geacă neagră de piele și cu o brățară în jurul încheieturii, îl observase deja pe Abdel-Aziz și îi surprinsese privirea. —Bine ai venit, prietene. Cauți pe cineva? Îl caut pe Mahmud. Păi, poate te pot ajuta. Se răsuci spre ușa cafenelei, prefăcându-se că strigă. —Mahmud! Mahmud! Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
încercând să imite gusturile țipătoare ale unei adolescente, scoase o piatră roz, punând-o pe un șirag, pe care se aflau deja un rubin fals, un țechin violet și capacul metalic al unei sticle de Coca-Cola. Zâmbi. Arăta ca o brățară fermecată de prost gust, o înșiruire de elemente la modă pe care ar purta-o o adolescentă, ar rupe-o și nu și-ar mai aminti de ea niciodată. Asta dacă nu se uitau mai atent la una din componentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca fiind „Nisip veritabil din râul Iordan“. Al-Naasri nu-l dezamăgise niciodată până acum, dar asta, Henry BlythPullen trebuia să admită, chiar îl bulversase. La urmă, îmbrăcate în straturi triple de bandă adezivă și de hârtie termoizolantă, erau douăsprezece hidoase brățări fermecate, de genul celor pe care, se gândi Henry imediat, le-ar cumpăra puștanii de la un automat cu monede de pe cheiul din Blackpool. Din toate transporturile primite în optsprezece ani de afaceri, ăsta era pe departe cel mai dezolant. Artizanat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca sclipiciul de la petreceri, dar se îndepărta ușor cu peria. O, dragul meu Jaafar, aceste nisipuri de la apa Iordanului sunt perfecte. Și văd că mi-ai trimis cel puțin... —Douăzeci, Henry. Fix douăzeci. Da, douăzeci sunt. Chiar așa. Și, prietene, brățările sunt deosebit de încântătoare, nu crezi? Nu-ți aduc aminte, poate, de frunzele din copaci primăvara? Henry nu putea decât să se minuneze în fața ingeniozității acestora. Erau admirabil executate. Jaafar se autodepășise. Înțelesese oportunitatea din 2003, așteptase momentul și apoi găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ai de gând să mă ceri de nevastă, nu? Aici? Henry dădu ochii peste cap cu indulgență, apoi deschise cutia, dând la iveală o frumoasă pereche de cercei din aur, fiecare fiind format dintr-o singură foiță. Extragerea lor din brățările fermecate și reasamblarea lor au necesitat mișcări delicate, dar nu au fost foarte dificile. Din fericire, cerceii au fost fotografiați de mai multe ori și a găsit o fotografie color clară într-o carte de specialitate. „Fotografie reprodusă cu amabila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
întoarce mai repede la programul lui. Bună ziua, profesore. Ce plăcere să te revăd. Era proprietarul, Afif Aweida, ieșind din spatele tejghelei bijutierului, care se afla în partea opusă, o vitrină de sticlă în care se găsea o colecție de inele și brățări așezate pe perne de catifea. Îi întinse mâna. — Ce memorie impresionantă ai, Afif. Mă bucur să te văd. —Cu ce îți pot fi de folos? — Eram doar în trecere. Mă uitam prin vitrine. Afif îi făcu semn lui Guttman să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tânărul amorez cade În capcana duplicității unui partener de pocher aflat pe mână cu perechea adversă, și inevitabilul se produce: pierde toți banii, pune la bătaie ceasul de aur și cele câteva bijuterii pe care le avea asupră-i - inele, brățări, tabachera incrustată cu pietre prețioase -, le pierde și pe ele, apoi, Împotriva uzanțelor, Începe să se Împrumute cu sume din ce În ce mai mari, pe care, de asemenea, le pierde. Sfârșitul maratonului pocheristic Îl găsește dator cu o sumă enormă, pe care, conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
văd, de pildă, cățărându-mă pe stâncile negre de pe țărmul mării, În timp ce domnișoara Norcott, o guvernantă molatecă și melancolică, care crede că vin după ea, se plimbă mai departe pe plaja cotită, Împreună cu Serghei, fratele meu mai mic. Port o brățară de jucărie. În timp ce mă târăsc pe stânci, repet mereu, ca un fel de incantație plină de elan, Îmbelșugată și profund satisfăcătoare, cuvântul englezesc „childhood“ (copilărie), care sună misterios și nou și devine tot mai străin pe măsură ce se amestecă În mințișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
debordat de pe fața cu trăsături ascuțite. Purta ceea ce azi s-ar putea numi un costum pentru joacă, compus dintr-un jerseu cu mânecile scurte și un șorț albastru croșetat. La Început am luat-o drept băiat, apoi m-a derutat brățara de la Încheietura mâinii ei subțiri și buclele castanii răsucite care fluturau pe sub bereta de marinar. Vorbea repede ciripind ca o pasăre, amestecând engleza Învățată de la o guvernantă cu franceza pariziană. Cu doi ani În urmă, pe aceeași plajă, mă atașasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]