2,180 matches
-
sale angajamente sociale sunt inseparabile de gândirea sa filozofică. se naște la Paris pe 21 iunie 1905. Este crescut de mamă (tatăl său moare în 1906, pe când el avea doar un an) și de bunicul matern, într-o familie de burghezi înstăriți care îi oferă o educație conservatoare (v. "Les Mots"). În 1916 mama sa se recăsătorește și familia trebuie să se mute. Intră la liceul La Rochelle. Între 1924 și 1929 studiază la "École Normale Supérieure" din Paris, cu accentul
Jean-Paul Sartre () [Corola-website/Science/298016_a_299345]
-
să fie aplicată pentru cazul supus judecății, judecătorii de "drept comun" au autoritatea și responsabilitatea să "creeze drept" prin crearea precedentului.. Common-Law a fost sistemul juridic al societății feudale din Anglia în tiparele căruia a fost turnat conținutul unui drept burghez. După expresia lui Bentham, dreptul englez este o ""lege creată de către judecători"". Deși în zilele noastre locul ocupat de dreptul scris este considerabil, dreptul englez și al multor alte țări anglo-saxone rămâne un drept al precedențelor. Precedentul judiciar reprezintă mecanismul
Drept jurisprudențial (comun) () [Corola-website/Science/312506_a_313835]
-
naționalistă fondată de Mussolini, de italienii fasciști combatanți, care în scurt timp au utilizat dezamăgirea victoriei mutilate pentru prezentarea ca bastion al sistemului politic liberal italian împotriva părții stângi marxistă și revoluționară. Un sprijin considerabil a fost suportul miscărilor tinerilor burghezi, al aristocrației (regina Margareta de Savoia a fost susținătoarea fascismului ), a clerlui superior, ofițerilor. De fapt sistemul politic ce alesese fascismul a fost victima acestuia fiind înlocuit cu un regim autoritar, militarist și naționalist. Numirea de către Vittorio Emanuelle al -III-lea
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
social eterogen care nu aveau titluri nobiliare și nu erau nici țărani, nici muncitori urbani. Cei mai bogați din categoria burgheziei erau negustori ale căror venituri din activitățile comerciale au sporit în numai un secol la 440% mai bogați. Alți burghezi erau bancheri, latifundiari, liber-profesioniști (medici, scriitori, avocați), funcționari publici. În total, existau circa 2,3 milioane de burghezi, circa 8% din totalul populației. A doua componentă a stării a treia, de departe cea mai numeroasă, era țărănimea. Circa 85% din
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
din categoria burgheziei erau negustori ale căror venituri din activitățile comerciale au sporit în numai un secol la 440% mai bogați. Alți burghezi erau bancheri, latifundiari, liber-profesioniști (medici, scriitori, avocați), funcționari publici. În total, existau circa 2,3 milioane de burghezi, circa 8% din totalul populației. A doua componentă a stării a treia, de departe cea mai numeroasă, era țărănimea. Circa 85% din populația Franței trăia în mediul rural și majoritatea o formau țăranii. Estimările suprafeței de teren pe care o
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
era mai puțin supus presiunii externe. Rolul dinamizator în civilizația română modernă l-a avut orașul, dar susținut material și cultural de către sat, pentru că orașul era lipsit de industrie performantă și cu profit. Comunismul a radicalizat ceea ce a încercat regimul burghez din România și a forțat industrializarea, dislocând în acest fel mase uriașe de țărani, mutându-i în zone urbane și industriale. Românii trăiesc într-o continuă tranziție, pentru că nu au rezolvat nici astăzi problema lor din totdeauna: chestiunea agrară și
Formele fără fond () [Corola-website/Science/311476_a_312805]
-
noiembrie 1915. La vârsta de aproape un an, la 26 octombrie 1916, rămâne orfan de război, ca urmare a decesului tatălui său într-o bătălie navală, în Marea Nordului. A fost crescut în familia mamei sale, "Henriette Barthes", o familie de burghezi sărăciți din sud-vestul Franței, la Bayonne. Urmează cursurile școlilor primare și elementare la Bayonne, apoi, din 1924 până în 1930, la liceul "Montaigne" și între 1930 și 1934, la liceul "Louis-le-Grand" de la Paris, iar în 1935, începe studiile superioare la Sorbona
Roland Barthes () [Corola-website/Science/311667_a_312996]
-
a sud-estului Angliei în Bătălia de la Lewes din 1264, iar Henric și Edward au fost învinși și luați prizonieri. Montfort a convocat Marele Parlament, considerând a fi primul Parlament cu acest nume, pentru că era pentru prima dată când orașele și burghezii își trimiteau reprezentanți. Edward a reușit să scape, a strâns o armată și l-a învis și omorât pe Montfort în Bătălia de la Evesham din 1265. S-a răzbunat pe rebelii barbari și a restaurat autoritatea Regelui Henric. Edward a
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
fost influențate de Zurbarán, Ribera și de Alonso Cano, opere de mare realism și cu un stil deosebit care însă, cu timpul, a suferit o evoluție remarcabilă. Tablourile sale au căpătat importanță și datorită faptului că ele coincideau cu gustul burghez și aristrocratic mai ales în tematicile religioase. În 1645 a pictat 13 pânze pentru chiostrul bisericii "San Francisco el Grande" din Sevilia; acestea se numără printre pânzele care i-au adus cea mai mare faimă. S-a căsătorit în același
Bartolomé Esteban Murillo () [Corola-website/Science/311041_a_312370]
-
La începutul Evului Mediu, cele mai multe orașe depindeau de un episcop sau de un senior care avea o casă întărită în interiorul orașului. În secolul al XI-lea, în afara zidurilor cetății s-a format câte o așezare nouă („burg”), ai cărei locuitori, burghezi, cereau libertăți: de a ține o piață, de a nu mai fi șerbi. La sfârșitul secolului al XI-lea, pentru a obține aceste avantaje, în anumite orașe s-au format asociații numite "comune". În cursul secolului al XII-lea, cucerirea
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
Ludovic-Filip a domnit într-un mod modest, evitând fastul și cheltuielile generoase ale predecesorilor săi. În ciuda acestui aspect exterior de simplitate, sprijinul său a venit din partea burgheziei bogate. La început, el a fost iubit și numit "Regele Cetățean" și "monarhul burghez", dar popularitatea lui a suferit, guvernul său a fost perceput ca fiind din ce în ce mai conservatoar și monarhic în ciuda deciziei sale de a aduce în Franța rămășițele lui Napoleon.<br> Sub conducerea sa, condițiile claselor muncitoare s-au deteriorat iar diferența de
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
publică, iar excluderea sa din Sindicatul Artelor Frumoase în toamna anului 1940, decisă de pictorul legionar Alexandru Bassarab, l-a adus în imposibilitatea de-a expune. După război, situația lui Samuel Mützner a devenit nesigură, deoarece noul regim, considerându-l „burghez”, a început să-i aplice sancțiunile de rigoare. Cel mai vechi tablou din colecția Muzeului de artă Contemporană din Caracas ("Museo de Arte Contemporáneo de Caracas") este realizat în 1918 de Samys Mutzner și poartă titlul "Paisajes de Macuto" (Peisaj
Samuel Mützner () [Corola-website/Science/312312_a_313641]
-
ajungă la Sursă, nucleul principal al mașinilor, unde calea Alesului ia sfârșit. Pentru a putea realiza aceasta, Neo trebuie să găsească un program în Matrice numit Făuritorul de chei, ținut prizonier de Merovingian, un alt program care ia înfățișarea unui burghez francez. Făuritorul de chei este singurul care îi poate facilita accesul lui Neo către Sursă. Oracolul pleacă după ce termină de vorbit cu Neo, iar acesta, rămas singur, este întâlnit de Agentul Smith. Acesta îi explică lui Neo că după ce a
Matrix - Reîncărcat () [Corola-website/Science/312374_a_313703]
-
Dantier, care face o analiză nuanțată a scrierilor lui Le Bon. El arată că defectul cel mai vizibil al acestor scrieri derivă din tendința lui Le Bon să exprime prea mult propria personalitate și interesele proprii. Fiind de formație medic, burghez, făcând parte din elita intelectuală și economică a Franței, el are tendința de a apăra avantajele clasei sale sociale împotriva „mulțimilor populare” la care se referă cu un amestec de dispreț și de teamă. Adeseori el își prezintă tezele sociologice
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
în alte spații, precum Sală Arcub, Sala de festivități a M.A.I., Colegiul Național Sfanțul Sava, Plazza România, Carrefour (Militari și Orhideea), iar un concert extraordinar a avut loc la Palatul Cotroceni. Artiști ai TNO (soliști) sunt implicați în spectacolul "Burghezul gentilom" de Molière (premieră 28 septembrie 2006), regia Petrică Ionescu. Spectacolul a fost realizat în parteneriat cu Ambasada Americii în România și a beneficiat de un mesaj de susținere al primarului orașului New York. O dată cu premieră spectacolului Broadway-București a fost relansata
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
romantice sau boeme, așa cum a fost chiar d'Astier, o cercetare serioasă demonstrează că marea majoritate a luptătorilor au fost căsătoriți, aveau o slujbă sau practicau o meserie liberală oarecare. Printre ei se aflau academicieni, profesori, jurnaliști, ingineri, clerici, soldați, burghezi și aristocrați, dar și muncitori calificați, mici patroni de magazine sau meșteșugari. În contradicție cu părearea general acceptată, marea majoritate nu trăiau în clandestinitate, ci duceau o viață dublă, de luptători și de membri ai comunităților lor. Printre luptătorii Rezistenței
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
dizertație despre filosofia lui Hippolyte Taine, sub supravegherea profesorului Friedrich Jodl. Pe langă propriile scriei, Zweig a publicat traduceri din Verlaine, Baudelaire și în special Émile Verhaeren, lucrând simultan ca jurnalist. Zweig a dus un stil de viață de mare burghez, călătorind mult, printre altele vizitând în 1910 India și în 1912 America. Aceste călătorii i-au prilejuit contacte cu mulți scriitori și artiști, cu care a purtat lungi corespondețe. Era un pasionat colecționar de autografe. La începutul Primului Război Mondial, Zweig nu
Stefan Zweig () [Corola-website/Science/309690_a_311019]
-
ororile și nebunia războaielor. În perioada 1875-1891, Maupassant a publicat în jur de trei sute de nuvele, unele adevărate bijuterii. Opera lui Maupassant prezintă toate mediile sociale și toate tipologiile ce cad succesiv sub lupa lui: țărani din Normandia natală, mici burghezi normanzi și parizieni, patroni și slujbași. Pe toți îi zugrăvește fără încrâncenare, dar și fără simpatie, uneori cu o urmă de dispreț care dă narațiunii o notă ironică, pe alocuri șfichiuitoare. Câmpul experimental al scriitorului se lărgește odată cu marile romane
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
dus la treptata rusificare a conducerii republicii autonome, a învățământului și a mass mediei cât și la crearea unui alfabet special pentru tătari, care să înlocuiască alfabetul latin. Dintre cele două pericole pe care le identificase Stalin în 1923, naționalismul burghez (naționalismul local) era considerat ca fiind mai actual decât șovinismul Rusiei Mari (șovinismul marii puteri). În 1937, Faizulla Hodjaev și Akmal Ikramov au fost îndepărtați de la conducerea RSS Uzbekă în 1938, și în timpul celui de-al treilea proces-spectacol de la Moscova
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
comedii, dintre care cele mai importante au fost Guliță în "Coana Chiriță", Hlestacov în "Revizorul", Tristan în "Câinele grădinarului", Nae Girimea în "D-ale carnavalului", Bulinger în "Șweik în al II-lea război mondial", Jean în "Rinocerii", Mr. Jourdain în "Burghezul gentilom", avarul în "Harpagon", Mosca în "Volpone" ș.a. A jucat, de asemenea, în piese puse în scenă la opereta și la teatrul de revista. S-a remarcat și că autor dramatic. Piesă de debut, "Din cauza unui punct", a fost jucată
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
renunțării la suveranitatea națională, lansând proiecte de creare a unui stat sau guvern mondial”". De asemenea, deoarece ""alianța sacră a capitaliștilor din toate țările, deasupra intereselor patriei, pentru a lupta împotriva celor ce muncesc"", ar fi ""adevăratul conținut al cosmopolitismului burghez"", toți scriitorii indezirabili din punctul de vedere al propagandei comuniste erau taxați drept cosmopoliți. Modernismului capitalist și cosmopolitismului trebuia să i se opună realismul socialist. Această direcție a fost întărită de Leonte Răutu, în calitatea sa de membru al Comitetului
Cosmopolitism () [Corola-website/Science/309260_a_310589]
-
se opună realismul socialist. Această direcție a fost întărită de Leonte Răutu, în calitatea sa de membru al Comitetului Central al P.M.R., într-un text publicat în revista "„Lupta de clasă” nr. 4/1949", cu titlul "Împotriva cosmopolitismului și obiectivismului burghez în științele sociale". , Prin cosmopolitism, în lucrare se înțelegea "„ploconirea slugarnică în fața culturii burgheze, imperialiste”". Nu numai scriitorii erau cenzurați ci și compozitorii. Astfel, în revista "Muzica" cu nr. 1, din 1950, care avea pe copertă portretul lui Stalin, compozitorul
Cosmopolitism () [Corola-website/Science/309260_a_310589]
-
pe Balzac. Cam pe la vârsta de 20 de ani sosește în Porto și se face cunoscut prin aventurile sale galante în mediul boem ce frecvență "Café Guichard" și curta actrițele. Face o pasiune pentru o doamnă cultivata, căsătorită cu un burghez bogat, care îl duce aproape de sinucidere și la o scurtă ședere într-un seminar teologic. După aceste întâmplări fuge cu o altă femeie, Ana Plácida, căsătorită la rândul ei cu un mare negustor. Veșnicul îndrăgostit este arestat și judecat, dar
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
bune române ale sale de dragoste sunt marcate de simțul tragicului. Dar românul camilian se apropie de cel preromantic și prin structura să românească. Acțiunea și descrierea sunt neglijate; sentimentul timpului nu este sugerat. Cămilo este încă departe de românul burghez. Joaquim Guilherme Gomes Coelho a fost un important scriitor din această perioadă a literaturii portugheze. Rolul de a fi construit, pentru prima oara în Portugalia, un adevărat român modern (făcând abstracție de cazul izolat al românului "Viagens na Minha Terra
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
educație; în același timp, personajele reușesc să aibă o personalitate și o individualitate proprie. Joaquim Pedro de Oliveira Martins a fost, alături de Antero și de Eça de Queirós, unul din principalii lideri ai generației de la 1870. Făcând parte din categoria burghezilor intelectuali, Oliveira Martins a fost obligat, din cauza greutăților familiare, să intre de timpuriu în comerț și să-și facă o cultură de autodidact, în care cunoștințele de istorie și cele de economie politică ocupă un loc aparte. Admirator al lui
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]