3,562 matches
-
Pe de altă parte, nici turcii nu vor câștiga partida, pentru că o asemenea partidă nu poate fi câștigată. Acolo este un șah etern, iar vechea problemă kurdă resuscitată nu face decât să accentueze pericolul pentru întreaga lume al acestui uriaș butoi cu pulbere care este Orientul Mijlociu. 28 februarie 2008 Armenia teritoriu de graniță Acesta a fost și este nenorocul Armeniei: din timpuri vechi și până azi, ea s-a aflat la granița unor mari imperii care o râvneau și la frontiera
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
s-ar fi desfășurat evenimente dramatice: războiul din Golf, intervenția NATO în Irak, conflictul etern arabo-evreiesc, amestecul crescând al Iranului fundamentalist (șiit) în zonă, inclusiv în Liban, prin sprijinul total acordat Hezbollah-ului. În aceste condiții, Libanul a devenit un adevărat butoi cu pulbere, care, se pare, în scurt timp va exploda. Începutul l-a constituit asasinarea premierului Rafik Hariri, în 2005; a urmat demisia celor cinci miniștri șiiți în noiembrie 2006 -, iar din noiembrie 2007 Libanul nu mai are președinte; cel
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
două războaie în curs Irak și Afganistan -, al căror sfârșit nu se întrevede deloc, lasă nerezolvată problema Iranului și a Coreei de Nord programele nucleare; amenințarea teroristă nu s-a diminuat cu nimic, întreg Orientul Apropiat și Mijlociu este un butoi cu pulbere și, colac peste pupăză, criza financiară și economică este abia la început. Obama are puțină experiență în relațiile externe. D-na Clinton, însă, are destulă. Aceasta este senator de mulți ani, iar faptul că a fost, între anii
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
cea energetică. Și poate că nici asta n-ar conta foarte mult, dacă Ucraina ar fi o țară stabilă politic și unită în jurul unor autorități alese democratic și recunoscute ca atare. Nici vorbă, însă, de așa ceva. Politic, Ucraina este un butoi de pulbere, iar alegerile prezidențiale de anul acesta s-ar putea să aprindă fitilul. Rușii știu foarte bine acest lucru și pun gaz pe foc, dar nu gazul metan, ci pe cel al intrigii și amenințării economice. Să nu uităm
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
lucru a fost o zi de vară dobrogeana, cu aerul uscat și cu o boare fierbinte ce venea de pe Bărăgan, așa că toată lumea simțea nevoia să bea apă. Din fericire, apa era din belșug pe șantier; din loc În loc erau amplasate butoaie mari pline cu apă rece și proaspătă, adusă cu cisternele de la Cernavoda; cui Îi era sete se repezea la butoi, bagă aceeași cană de tablă legată cu un lanț de vas, și-și astâmpăra setea pentru o bucată de vreme
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
așa că toată lumea simțea nevoia să bea apă. Din fericire, apa era din belșug pe șantier; din loc În loc erau amplasate butoaie mari pline cu apă rece și proaspătă, adusă cu cisternele de la Cernavoda; cui Îi era sete se repezea la butoi, bagă aceeași cană de tablă legată cu un lanț de vas, și-și astâmpăra setea pentru o bucată de vreme. Closetul era, ca și În lagăr, o groapă adâncă de vreo 2 metri, pe care erau așezați niște dulapi de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
două niveluri. După ce ne-am găsit fiecare un loc pe priciuri, ni s-a permis să mâncăm rația de pâine de 250 grame și cele câteva cubulețe de marmelada de bostan și să bem apă cât de multă dintr-un butoi de lângă baraca. (Au mai trecut vreo 2-3 luni de zile până când a fost pusă În funcțiune rețeaua de alimentare cu apă potabilă a lagărului). Nu mult după ce ne-am potolit foamea și setea, la un semnal al normatorului, am luat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lui cei care l-au condamnat vor petrece restul vieții dormind. În această lume coborând spre amurg, sătulă de ea însăși, singura apariție insolită este extravagantul Diogene, milogul, cinicul, fanfaronul, care își refuză orice confort și dă lecții oamenilor din butoiul ales ca domiciliu. Cu atitudinile sale mereu șocante, filosoful nu se lasă descifrat ușor, iar nevoia lui de independență absolută poate fi înțeleasă în chip diferit : A fost Diogene un „Socrate nebun”, cum zicea Platon, ori pur și simplu un
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
voința mea de libertate absolută. Iar dacă urăsc ceva la mine, este neputința de a o avea (p. 129). Așa cum o înțelege filosoful din Sinope, libertatea echivalează cu singurătatea. Acuzat de vagabondaj, Diogene le arată slujbașilor veniți să-l aresteze butoiul în care și-a aflat mai mult decât un domiciliu, un univers unde poate fi singur cu sine (p. 139). Departe de a fi sensibili la acest argument, cei însărcinați cu ordinea publică îl batjocoresc pe gânditorul-rebel, ceea ce determină reacția
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
domiciliu, un univers unde poate fi singur cu sine (p. 139). Departe de a fi sensibili la acest argument, cei însărcinați cu ordinea publică îl batjocoresc pe gânditorul-rebel, ceea ce determină reacția virulentă a chitaristului în apărarea victimei. Confruntarea iscată în jurul butoiului se încheie cu moartea muzicianului, eveniment tragic care modifică radical viața lui Diogene, obligându-l să-și verifice validitatea ideilor în lumea reală. Deși neimplicat în vreun fel în sfârșitul tânărului adept înjunghiat cu cuțitul său, filosoful cu oroare de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
folositori societății, de vreme ce de la el pot învăța tinerii binele, respectul adevărului, al spiritului omenesc, al libertății (p. 166). Revenit în stradă, gânditorul-vagabond respinge ideea de a se transforma în profetul renașterii ateniene, căci nu dorește decât să fie lăsat în butoiul lui în timp ce Pasiphon și-ar vedea singur de salvarea patriei (p. 166). Declarația lui Diogene că nu are nevoie de oameni îl scandalizează pe tânărul reformator care îl acuză de a fi un mincinos și un laș : E o minciună
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
privești, să-ți bați joc de toți și să nu faci nimic ! (p. 166). El își avertizează fostul mentor că nu poate rămâne la nesfârșit în lumea asta prea mică, căci la un moment dat se va sufoca în propriul butoi (p. 167). Intuiția lui Pasiphon se vede confirmată în curând. Respinsă cândva de Diogene din orgoliu și din încăpățânarea lui de a susține ideea libertății mai presus de orice, Hipparhia îl anunță că s-a măritat cu Crates. Rămas singur
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Am zis, când Nel o să se ducă la Chișinău, la liceu, o să mă întorc în cătunul meu și o să găsesc un podgorean de ispravă să mă mărit. Dar o să vin, serile, să vă văd. Și de Crăciun o să trimit un butoi de vin." Dacă sunt pe-aici, să nu uiți că îmi place vinul cu aromă de absint, preciză Panaiota. Dacă nu mai ești aici, o să ți-l trimit cu vaporul în Creta, vameșul cel gentil o să mă scutească de taxe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cât vezi cu ochii. Pe acest teren erau trasate cu plugul străzi și locuri de casă. De dormit dormeam sub cerul liber, apă nu era nicăieri, nu existau fântâni iar tata, cu aprobarea milițienilor care ne păzeau, a pus un butoi în căruță și am plecat spre un braț mic al Dunării. Când am ajuns acolo, am intrat în apă, am băut pe săturate, am adăpat caii și astfel am scăpat de un mare pericol, de deshidratare. A doua zi, toți
POVESTEA VIEŢII MELE DE REFUGIAT. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Flueraru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1682]
-
pâinea, ridichile, cât și oale nouă de capacitatea unui litru. Cumpărai mai întâi o oală nouă nesmălțuită - sau mai multe - pe preț de 10 bani una, apoi te duceai la cumpăratul vinului. Într-un gârlici de pivniță erea așezat un butoi cu vin; un om sta în picioare și împărțea. Fiecare mușteriu întindea oala sub canà, vinarul o deschidea și lăsa să curgă vinul, după ce primea anticipat suma de 80 bani, plata litrului. O coadă nesfârșită aștepta ca să vie rândul fiecăruia
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
întinderea o mare cutie de tinichea plină cu spirt. Căruțașii: Am văzut căruțe al căror fund era dublu, iar înăuntru aceleași cutii cu spirt. Am văzut o căruță de chiristigiu a căreia osie era găurită și înăuntru tubul cu spirt. Butoaiele cu dublu fund: la control se declara vin, fiindcă vinul era mult mai ușor taxat, dar butoiul avea două duble funduri în două părți sau un singur dublu fund. În aceste compartimente era spirt, rom sau coniac. Dacă cotarul comunei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
dublu, iar înăuntru aceleași cutii cu spirt. Am văzut o căruță de chiristigiu a căreia osie era găurită și înăuntru tubul cu spirt. Butoaiele cu dublu fund: la control se declara vin, fiindcă vinul era mult mai ușor taxat, dar butoiul avea două duble funduri în două părți sau un singur dublu fund. În aceste compartimente era spirt, rom sau coniac. Dacă cotarul comunei era de rea credință, fiind cumpărat de contra bandiști, afacerea mergea strună și contrabanda trecea. Dar dacă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
dublu fund. În aceste compartimente era spirt, rom sau coniac. Dacă cotarul comunei era de rea credință, fiind cumpărat de contra bandiști, afacerea mergea strună și contrabanda trecea. Dar dacă cotarul era cinstit, prindea imediat frauda. Cotul nu intra în butoi atât de adânc cât trebuia. Căruțele cu fân: Butoaiele cu spirt erau ascunse în mijlocul fânului. Aceste care erau sondate cu niște țepe lungi și ascuțite. Dacă controlorul era mituit, declara că totul e în regulă. Femeile cu copii: Foarte ingenios
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
coniac. Dacă cotarul comunei era de rea credință, fiind cumpărat de contra bandiști, afacerea mergea strună și contrabanda trecea. Dar dacă cotarul era cinstit, prindea imediat frauda. Cotul nu intra în butoi atât de adânc cât trebuia. Căruțele cu fân: Butoaiele cu spirt erau ascunse în mijlocul fânului. Aceste care erau sondate cu niște țepe lungi și ascuțite. Dacă controlorul era mituit, declara că totul e în regulă. Femeile cu copii: Foarte ingenios mijloc. Femei cu copii de țâță în brațe treceau
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
erau și contrabandele fățișe. Am spus că unele extremități ale Capitalei fiind deschise sau având ascunzători, paza era foarte greu de făcut. Prin aceste locuri - destul de bine cunoscute de altfel - treceau contrabandele în mare. Pe aci treceau căruțele încărcate cu butoaie sau contrabandiști, bărbați și femei, venind în șiruri și purtând în spinare câte un butoiaș. Bineînțeles că, în afară de guarzii călări și pedeștri, direcția accizelor se slujea și de spioni. Acești spioni aduceau informațiile și denunțau locurile pe unde trebuia să
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
era numai de 50 bani la decalitru. Iar la limita cealaltă a raionului, pe teritoriul comunei București, era o altă cârciumă. De la cârciuma din comuna Colentina până la cârciuma din comuna București era săpat, pe sub șoseaua raionului, un tunel, și astfel butoaiele cu spirt de la cârciuma din comuna Colentina treceau în comuna cealaltă. Cu chipul acesta, o mare parte a Bucureștilor era alimentată cu spirt pentru care nu se plătea mai mult de 50 bani la decalitru. Un contrabandist de forță era
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de cărămizi din lut și paie). Strujenii de porumb se utilizau doar pentru copt pâinea. Ne veneau numai lacrimi în ochi, când vedeam astfel de lucruri. Pentru că erau oameni cumsecade, gazda ne aducea mereu de mâncare: brânză de oi de la butoi (dar foarte sărată), sarbușcă (ciorbă) de perje verzi și adesea țipari fierbinți pe care nu i-am putut gusta măcar). Într-o duminică ne-am dus la pârâu să facem baie, dar ne-am umplut rău de mâl, de nu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să nu mă taie la mâini cu sticlele de pe jos. Având multe roșii în grădină, făceam bulion, multe sticle, iar din gogonele pregăteam niște murături delicioase (cu mărar, crenguțe de vișin, piper, usturoi, sare, oțet și frunze de stejar). La butoi, puneam castraveciori și varza (căpățâni și tocată cu gealăul) la murat. Pentru a le da un gust mai deosebit adăugam mere ionatane, ardei iuți (în loc de piper), foi de dafin, usturoi (căței), tulpini uscate de mărar, câteva crenguțe de vișin și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bine intenționat. Curăța satul de lucrurile nefolositoare (bulendre, cotrențe, zdrențe). Alt personaj mereu prezent în viața satului era păcurarul, un fel de negustor ambulant, care vindea păcură și petrol lampant. Avea o căruță cu doi cai zdraveni și înăuntru un butoi mare cu păcură (un lichid vâscos, negru sau brun-închis, rămas de la distilarea țițeiului). Păcura, ca să nu fie atinsă de intem perii, era protejată de un coviltir, adică un acoperiș la căruță, făcut dintr-un schelet de nuiele curbate, peste care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
făcut dintr-un schelet de nuiele curbate, peste care se întindea rogojini sau pânză groasă. Păcurarul stătea pe un jiț vechi, în față-și mâna caii. Atârnate, pe ambele părți ale căruței erau două găleți de păcură sau chiar un butoi (când aveau casă nouă cu acoperiș de draniță): Când ne-am construit casa "cea nemțească" (în două table) acoperișul era de draniță (șindrilă). Tata a vorbit din timp cu păcurarul și ne-a adus "anume" un butoi mare de păcură
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]