13,753 matches
-
vesel și finalul trist subliniază un sincer sentiment de compasiune. Pe lângă epitete: ,,sta zgribulit”, ,,suflare dușmănoasă”, ,,călătorie lungă”, ,,trăiau liniștiți și fericiți”, ,,erau frumoși, cuminți și ascultători”, repetiții: ,,și ploua, ploua”, comparații plastice: ,,îi bătea inima ca ceasornicul meu din buzunar”, ,,de-abia e cât luleaua”, ,,ochișori ca niște mărgele negre”, Brătescu-Voinești valorifică din plin posibilitățile artistice ale interjecției, în special a onomatopeelor, cu întreaga lor gamă sonoră: ,,pic, pic, pic!” sugerează înghițirea bucățelelor de lăcustă, ,,pitpalac!” sugerează chemarea prepeliței, ,,frrr
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înflorită, tovarăș care nu te copleșește cu laude, prieten care nu te ademenește, ca un partener ce nu te plictisește, ca un vas plin cu știință, ca un Paradis, ca o vioară, ca o grădină care poate fi purtată în buzunar, ca un prieten drept, tovarăș ascultător, învățător supus, ca o piramidă a inimii celor care citesc. Pentru mine, cartea este drumul în viață, cărăruia ce duce în rai, poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii. Din tot
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tovarăș care nu te copleșește cu laude, prieten care nu te ademenește, ca un partener ce nu te plictisește, ca un vas plin de știință, ca un Paradis, ca o vioară, ca o grădină care poate fi purtată într-un buzunar, ca un prieten drept, tovarăș ascultător, învățător supus, ca un turn, ca o piramidă în inima celor care o citesc. Pentru mine, cartea este drumul cel mai bun în viață, cărăruia ce duce în Rai, poteca presărată cu pietre scumpe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe mezin să dezghețe drumurile. I-am pus lopata în mână, i-am dat o palmă, o găleată cu lacrimi și... și am uitat codrul de pâine. Era prea ascuns! Dar el l-a luat și l-a pus în buzunarul de la spate. Apoi, ca un ostenit al timpurilor, s-a apucat de treabă. Striga să nu-l audă nimeni, suferea s-alunge eclipse ,,și de lună, și de stele, și de dor de rândunele!”... Apoi s-a stins. Fusese vânt
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu cumpere decât, cel mult, un pachet de hârtie fotografică sau un film, o dată pe lună. O tresărire de orgoliu se impunea, chiar dacă, din punct de vedere financiar, nu se afla nici acum Într-un moment fast. Pipăi banii În buzunar: prețul unei excursii de șapte zile la Cracovia, cu trenul. Erau tot acolo. Putea deci să Întrebe: Cât face cortul? Doamna Corlan făcu ochii mari. El repetă Întrebarea, deși regreta deja gestul. Prea târziu ca să mai dea Înapoi, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gândi să-i amintească, lăsând la o parte orice menajament, că doamna Corlan nu merita figura cu spirtiera. Observa Însă, spre mirarea sa, că ea avea o cu totul altă expresie a feței. Devenise pașnică, surâzătoare. Ținându-și mâinile În buzunarele jachetei de velur, privea În jur degajată, cum fac doar cei a căror vizită nu e niciodată inoportună. Propuse chiar o nouă aranjare a camerei, În interesul chiriașului, dar și al mobilei. Zâmbea mulțumită. În privința lui - arătă spre cort ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dacă n-au locomotivă la depou? Găsesc la următorul. Nu ne lasă ei În drum. O stație, două, am putea merge pe jos. Ne mai dezmorțim. Până atunci vine locomotiva și ne culege de pe drum. Prin nămeți? Cu biletul În buzunar? Nu cadrează. Rămânem pe loc. Așa e corect. Doar unirea face puterea. Mai ales acum, În bezna asta. Am putea opri primul tren. Facem un foc pe linie. E singurul personal până la opt, ăsta al nostru. Acceleratul nu-i bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cheflii care Îl scoteau din minți pe șofer cu răsuflarea lor acră, dar mai ales cu câte un pupic lipicios pus după ureche. Rămase câteva clipe lungit În rigolă, adulmecând zăpada pufoasă. Se ridică și porni Înainte cu mâinile În buzunarele adânci ale pantalonilor săi gri, pensați, din lână tip „Covasna”. Umbla descheiat la palton oricât de friguroasă ar fi fost vremea. Nu-i displăcea căldura, nici când era În exces. În general vorbind, tânjea după confort, dar miza pe faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ripostă. Se Însera și Își pierduse regina, dar nici Grațian nu jubila. Ratase Între timp Încă o admitere la regie. Făcuse armata la Transmisiuni două luni și fuma pipă. Purta o barbă rară de seminarist și parcă se gârbovise. În buzunarul stâng al cămășii sale kaki cu inscripția „Air Force Small” ținea un carnețel Înnegrit de transpirație În care Își scria scenariile. După spusele sale avea cinci „mari” gata. O operă deja constituită la doar douăzeci și cinci de ani. Pe domnul Moduna Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Mai târziu, contează mai puțin această deosebire. Își așezase valiza În plasa de bagaje și acum flecărea În fața geamului coborât al compartimentului curat, cu fotolii Îmbrăcate În pluș albastru și tetiere albe imaculate. Își privi ceasul. Un ceas mare de buzunar, al domnului Übelhart cât a trăit, pe care ea Îl purta la gât ca pe un medalion, prins Într-un lanț gros de argint. Până la plecarea trenului mai erau două minute. Timp suficient pentru câteva sfaturi. Locomotiva șuieră o dată scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Atmosfera se destinse din nou abia când se observă cu Încântare că nașul nu folosea nici cuțitul, nici furculița, În spiritul unei tradiții sănătoase care spune că nu e bine să lași pasărea din mână. Ațipi cu mâinile Înfundate În buzunarele adânci ale jachetei bej, pure laine, cu glugă tivită cu vulpe polară. Sub jachetă simțea căldura protectoare a shetlandului pufos, luat direct pe piele, destul de larg ca să ascundă rotunjimea sânilor și delicatețea taliei. O treziră muzica și glasul bunicii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu așternuturi scrobite. Vegheate doar de o lună plină și indiferentă, vorbele păreau fără noimă, simple exerciții de logopedie pentru persoane cu deficiențe de vorbire, fără nici o legătură cu cadourile modeste pe care Flavius-Tiberius le scotea cu gesturi teatrale din buzunarele adânci ale paltonului său: un batic de cașmir și un ruj de buze, pentru doamna Moduna, o pereche de șosete și un pachet de Marlboro pentru domnul Moduna. În timp ce bătrânul cerceta pe toate fețele lucrurile primite, Încercând să le dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
voce bărbătească, binevoitoare, Îl invită să se ridice. Se supuse fără rezistență și se Îndreptă șovăitor spre ușă. Stați, dom' profesor, unde plecați? Vă Încasez imediat. Nu-i nevoie, Șușu, și luni e o zi fără penalizări. Ascunse factura În buzunar. Îi zâmbi și trase ușa după el În timp ce oficianta se trezi Întrebând: Care or fi blestemații ăștia? Cum care? se miră Șușu. Fu gata să-i numească, dar se abținu. Știu eu? Era zdruncinată de acest final. Își reveni Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Știa că Își făcuse praf fondul secret și că o bună bucată de timp va fi nevoit să ocolească restaurantul. Ajută-mă, Doamne, să-mi amintesc și te voi sluji cu credință până la moarte. Cum să mă Întorc acasă cu buzunarele goale? Cu sufletul sărac? Fie-ți milă de robul tău, Sebastian Gavril Gheretă! Ridicând ochii spre cer zări lumina ca de far a mansardei. Domnul Șendrean era o persoană cu care se putea sta de vorbă la orice oră. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pas de țintă. Acum vedea bine: nu cu admirație privea poștașul tablourile, ci cu evlavie: Sunteți credincios, domnule Gheretă? Cum o să fiu? se apără zâmbind poștașul. Am fost membru și dacă am fost membru, știți cum era... Statutul! Scoase din buzunar o batistă albă și Începu să șteargă praful mai mult presupus de pe rama tabloului. Când socoti Împlinită datoria, arătă batista amfitrionului său: Vedeți? Același praf era și pe pantofi atunci... Da, exact același praf. Zgură roșie. Din aer. De la combinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Reconcilierii Naționale” era locul de Întâlnire al pensionarilor, șahiștilor și al câtorva prostituate care veneau să se odihnească lângă o cafea cu frișcă și câteva grisine la cafeneaua Ajan. O plecare târzie, observă domnul Wenczel Horacsek privindu-și ceasul de buzunar. O plecare, totuși... murmură domnul Zegrea Emoția rostirii era În cazul său mascată de Înverșunarea cu care Își ștergea lentilele Întotdeauna curate ale ochelarilor. Acum treizeci de ani ar fi fost cu totul altceva, decretă domnul Gheretă ritos și iritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scanda „Noi te iubim, Noi te iubim”. Moale, fără nici o tragere de inimă, În ritmul leneș al unei baghete nevăzute. Câțiva bătrâni de la azilul Sf. Francisc jucau bâza ori alergau după fluturi. Ajan, cu pipa Între dinți și mâinile În buzunarele jeansului său pensat, marca New Man, se Învârtea În jurul Skodei preocupat de starea cauciucurilor. În picioare avea o pereche de Nike la care mulți se uitau cu invidie. Cămașa Lacoste Întregea garderoba unui bărbat care știe pe ce să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
König, o piatră de râu cât o ureche de copil, o floare de mină, ultimele două așezate chiar la picioarele lui Cain. Acesta se aplecă, luă cartela și piatra, lucioasă, netedă, maronie, cu nervuri verzui-albăstrii, și le strecură mulțumit În buzunar. Celelalte lucruri vor fi duse prin grija lui Ajan la azilul de bătrâni. Adunarea se destrăma pe măsură ce darurile se Înmulțeau. Primarul și-a luat Încă o dată la revedere și a părăsit balconul Într-un mod original, trecând pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
9-10, greco-catolicii 10-11, catolicii 11-12. Transportul se făcuse conform Înțelegerii și Flavius-Tiberius avea toate motivele să fie mulțumit. Răsplăti grija șoferului cu o sumă simbolică și Îi ură drum bun. Șoferul primi banii Între două degete și Îi Îndesă În buzunarul cămășii de jeans fără să-i pese câtuși de puțin de gestul dilărului de antene. Mesteca gumă și privea În oglinda retrovizoare apropierea unui ștraf Încărcat cu mobilă nouă. DAF-ul torcea molcom, gata de plecare, semnalizând regulamentar. Se urni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
oasele de teamă că ar putea descoperi te miri ce fractură. Avusese noroc: era doar bine tăbăcit, lovit cu măsură, exact atât cât putea Îndura fără risc trupul său de adolescent. Scoase o bancnotă de o sută de lei din buzunarul cămășii de ațică gri, cu buzunare și epoleți, un model pe care și azi Îl purta, și zise: fac cinste. Ploua mărunt. Barul era gol. Domnul Arpi asculta muzică de jazz la un Maiak prăfuit care abia Își mai Învârtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
descoperi te miri ce fractură. Avusese noroc: era doar bine tăbăcit, lovit cu măsură, exact atât cât putea Îndura fără risc trupul său de adolescent. Scoase o bancnotă de o sută de lei din buzunarul cămășii de ațică gri, cu buzunare și epoleți, un model pe care și azi Îl purta, și zise: fac cinste. Ploua mărunt. Barul era gol. Domnul Arpi asculta muzică de jazz la un Maiak prăfuit care abia Își mai Învârtea rolele. Pentru știri, se servea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ridică În picioare. Ea nici nu tresări; doar Îl privea drept În ochi. Spuse totuși: Sper să ne mai vedem. Îi Întinse mâna pe care, cu puțin Înainte, afară, și-o strecurase cât se poate de natural Într-unul din buzunarele paltonului său cu croi militar și miros de tutun, un miros care Îi plăcea și pe care Îl regăsea de fiecare dată la atelier. Szántó fumase numai pipă până la moarte. A luat cu el o singură pipă lăsându-i-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
baricadați În mansarda căminului de fete. Cu mâncare puțină și o sticlă de vin. Prin geamul deschis ieșea mirosul tot mai Înțepător de grâu Încins pe care Îl exhalau trupurile lor tinere și vlăguite. A părăsit clădirea cu mâinile În buzunare, fără să-i pese de strigătele fetelor rătăcite pe coridoare sau sub dușuri după ce stătuseră o noapte Întreagă cu lumânări aprinse pe Dealul Mitropoliei. Îi spusese portăresei „Cristos a-nviat”. Ea Îi răspunse „Adevărat c-a-nviat”, apoi, conform regulamentului și consemnului, Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mână și intrară sub arcadele ce ascundeau scara atelierului. Ceasul din turn abia se mai zărea. Pași grăbiți răsunau pe scară. Când zgomotul lor Încetă, Înțelese că erau În fața ușii. Szant Își găsea Întotdeauna cu greutate cheia În mulțimea de buzunare ale hainelor sale. Ca să-l scutească de Încă o dovadă a spiritului său deloc practic deschise ea Însăși ușa. Rămase mută de uimire: În fața ei stătea Flavius-Tiberius. 37. Văzând cum chipul i se Întunecă și cum zâmbetul Îi alunecă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
viața primei femei farmaciste, Thinagel Szerafin, promoția 1903, Cluj. De sărbători venea Întotdeauna acasă cu Márton Árpád, soțul ei, și cu Pityuka Gyuszika și Anikó, trei din cei patru copii ai lor, elevi de liceu dar fără coșuri, deoarece În buzunarele blugilor avea fiecare, după caz prin grijă maternă, un prezervativ sau o pastilă. Veneau acasă, e un fel de-a spune, căci ei doar se mutau câteva străzi mai aproape de Dealul Florilor: o mișcare lipsită de solemnitate. De anvergură nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]