3,622 matches
-
Acasa > Versuri > Iubire > ÎN SEARA ASTA VREAU SĂ CÂNT Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului În seara asta vreau sa cânt În seara asta vreau să cânt Tristețile ascunse-n mine, Doar rătăcirea prin cuvânt Mai poate răul să-l
ÎN SEARA ASTA VREAU SĂ CÂNT de VALER POPEAN în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362188_a_363517]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ÎN SEARA ASTA VREAU SĂ CÂNT Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului În seara asta vreau sa cânt În seara asta vreau să cânt Tristețile ascunse-n mine, Doar rătăcirea prin cuvânt Mai poate răul să-l amâne, În seara asta n-am să fiu Un gând care iți dă speranța, Degeaba sunt un verde viu, Aproape-i
ÎN SEARA ASTA VREAU SĂ CÂNT de VALER POPEAN în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362188_a_363517]
-
cam trecute Hibernate-n trup târziu Printre bătălii pierdute Nu mai sunt argintul viu. Mă grăbeam să fiu cu tine Biet hoinar am fost destul Stele mi-am tras peste mine De-intuneric sunt satul Seri puștii la malul mării Cânt șoptit de un talaz S-alung jalea depărtării Să alung al tau necaz Suspendat în vremi tăcute Amintind că o să fiu Un bunic cu gânduri multe Ce renaște-n seri târziu! Popean Valer,Târnăveni Referință Bibliografica: Un bunic cu gânduri
UN BUNIC CU GÂNDURI MULTE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362182_a_363511]
-
nu mai pot să te-nfrunt!”; „La Gura Portiței păsări de jad își culeg aripile cu gesturi obosite de zbor. În chilia mea, disperat, mătur în grabă cuvintele de pe covor. Și apuc să tac!”; „Și eu voi auzi din groapă cântul, cel gângurit de păsări și culoare, țipătul bufniței mâna-mpietrește, rana din sânge, ah, cum mă doare!” Și în Evanghelia Tăcerii, ca, de fapt, în toate volumele poetului, sunt prezente animalele ca simboluri ale principiilor și forțelor cosmice, materiale sau
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
urca spre infinit Lasă-mă mândră mă lasă La marginea gândului Simt de mine cât îți pasă Și-n nisipul timpului, Stau la margine de lume Rătăcit în gând curat, Vreau să dau iubirii nume Să mă feresc de păcat Cânt la margine de mare Să vă spun că am iubit, Să audă fiecare Că dragostea n-a murit Și pe strune de chitară Am să cânt la nesfârșit Să vă spun vară de vară Sunt pe veci îndrăgostit.! Popean Valer
VEȘNIC ÎNDRĂGOSTIT de VALER POPEAN în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362208_a_363537]
-
reușit dintr-un colnic să facem pisc, cu-altar de rugăciune! Într-un ocean în zbucium și unic ne-am preschimbat frumoasele lagune... Nu-mi pare rău și nu regret nimic din tot ce am trăit cu pasiune, De-aceea cânt de dragoste-îți ridic în sufletul ce MULȚUMESC îți spune, dorind ca și-n al vieții ultim pic să fii ce-ai fost necontenit: MINUNE! 9 iunie 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: Minune / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MINUNE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362218_a_363547]
-
Să m-astepti Pe potecuța , Sub cireșul copt Și greu . Am să vin , Să nu ai teamă , Dor al sufletului meu . Am să vin , Cănd ploaia , trece , Ca un vânt , Să te adii , Ca un murmur printre Frunze , Ca un cânt de ciocârlii . Referință Bibliografica: Să m-astepti / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul VI, 13 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SA M-ASTEPTI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378777_a_380106]
-
Pasărea aceasta cu cioc de pământ cu-ale cărei pene lacrimile-mi zvânt mi-a cântat aseară despre primăvară și acum grădină-nmiresmată sînt. Cine te trimise ca să-mi scurmi în vise să-mi aduci aminte că de fapt sunt cânt, pasăre măiastră, pasăre albastră care porți în àripi cerul tot răsfrânt? Trilurile tale diamanticale mi-au pătruns în suflet și-n orice cuvânt și-ale tale-arìpe fâlfâind în clipe sunt când adiere și când aspru vânt. Pasărea se-ascunse-n mine și-
PASĂREA ACEASTA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378779_a_380108]
-
1348 din 09 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului DESPRE MAMA Mamă, suflet blând, umil, ai rămas tot neschimbată... Dar eu știu cât am greșit, m-ai iertat încă o dată. Tu mi-ai dat viață pe lume, m-ai învățat ca să cânt, Sfatul bun ți-am ascultat, și te port în al meu gând. Iar când rău am mai făcut..., am știut că n-a fost bine M-ai certat, am înțeles, of! măicuță! mi-e rușine. De la mine ai pretenții, că
DESPRE MAMA, (AUTOR, ELEVUL IULIAN ŞTEFAN PAVEL) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377740_a_379069]
-
prin lume! Un ciob de credință, un ciob din vorba noastră, un ciob din portul nostru, un ciob din colindul nostru, un ciob din ce am iubit, un ciob din amintirile noastre,un ciob din moșii noștri, un ciob din cîntul nostru, un ciob din sufletul nostru! Oare o mai încerca cineva să le caute?Măcar să le caute...Și de le-o găsi ,o mai vrea cineva să le lipească la loc? Da 'cu ce să le lipești?! Cu ce? ...Cu
CIOBURILE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377735_a_379064]
-
de foc - pământului se-nchină. Poartă cununi din flori de sânzâiene Și-n dans străvechi cu soarele conspiră Să stea ascuns cât “apa de la stele” Va stinge arsuri ce trupuri mistuiră. Merg în alai, se-opresc pe la răscruci, Imploră-n cânt - rod bun fertilității, E vremea când în amuțit de cuci Mirese cer cununi divinității. Transfigurat, pământu-n loc tresare, Îngeri la braț cu cerul prin poiene Par două lumi - firească împreunare Și taina lor din nopți de sânzâiene. Citește mai mult
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
fruntea lunii saltă-nlănțuiteUmbre de foc - pământului se-nchină.Poartă cununi din flori de sânzâieneși-n dans străvechi cu soarele conspirăSă stea ascuns cât “apa de la stele” Va stinge arsuri ce trupuri mistuiră.Merg în alai, se-opresc pe la răscruci,Imploră-n cânt - rod bun fertilității,E vremea când în amuțit de cuciMirese cer cununi divinității.Transfigurat, pământu-n loc tresare,Îngeri la braț cu cerul prin poienePar două lumi - firească împreunareși taina lor din nopți de sânzâiene.... XI. PRIMENIT PRIN RUGĂCIUNE, de Angelina
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
ifose în tine?! Vii când e vara mai frumoasă, Răcoarea serilor - balsam, Iar floarea nopții e mireasă, Regina ce-mi surâde-n geam. Și eu adorm când luna plină Dansează-n rochia de voal Cu pași mărunți de balerină, În cânt de greieri... ce regal! Acum, ce-aud? Marșuri funebre, Convoi de frunze tremurânde Hălăduind printre tenebre Cu dor de viață sunt flămânde. De ce te-or fi iubind poeții Și te vor muză-n poezie? Tu n-ai nimic din duhul
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
cu totși-atâtea ifose în tine?! Vii când e vara mai frumoasă,Răcoarea serilor - balsam, Iar floarea nopții e mireasă,Regina ce-mi surâde-n geam.Și eu adorm când luna plinăDansează-n rochia de voalCu pași mărunți de balerină,În cânt de greieri... ce regal!Acum, ce-aud? Marșuri funebre,Convoi de frunze tremurândeHălăduind printre tenebreCu dor de viață sunt flămânde. De ce te-or fi iubind poețiiși te vor muză-n poezie? Tu n-ai nimic din duhul vieții,Ești anotimp
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
trăirea-mi în cortegiu... Străluce iar în mine și ia-mi vina, Mireasmă de amurg și zare-aprinsă, Un dor fărâmițat de remușcare, Mă-ntrepătrund cu noaptea necuprinsă Și mă îmbrac cu cer și cu splendoare, Aud ceva...e glas și cânt de îngeri Și văd un Om, ce-ngândurat pășește, Poartă poveri prin văi de chin și plângeri, Dar nu se vaită și nici nu cârtește. Mă uit în ochii-albaștri ca de mare, Și m-adâncesc în existența-I sfântă, Ascult
EPIGONUS de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377797_a_379126]
-
scrisoare către Fr. von Gentz (1827) definea textul Bhagavad-gītă ca "Tiefste und Erhabendste, was die Welt aufzuweisen hat" [85]. Însă în partea a doua a lucrării, W. von Humboldt, contrar judecății exclusiv pozitive, exaltante, a lui Schlegel, observă că nici un cînt nu redă deloc ideea de o "geschlossene Vollständigkeit", punînd astfel primele semne de îndoială asupra unității de inspirație a sacrului poem: așa se începe "chestiunea Mahăbhărata" (după modelul "chestiunii homerice"), pentru care își vor cheltui energia oamenii de știință de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Werke, vollständige Ausgabe, de la p. 360 la p. 435 din vol. XVI, Berlin, 1834 [277]. Spre deosebire de A.W. Schlegel și v. Humboldt, Hegel nu demonstrează o admirație necondiționată față de Bhagavad-gītă; dimpotrivă, "dezgustat de discursurile plictisitoare, de repetările și contradicțiile din "Cîntul celui Fericit", este bucuros să observe cînd, după părerea lui, poetul nu se ridică dincolo de obișnuitele superstiții indiene la o concepție etică cu adevărat religioasă și filozofică, și conceptului de yogă respectiva speculație filozofică a lui Hegel, prin intermediul cîtorva scurte
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
FILIOZAT etc., L'Inde classique, I, Paris, Payot, 1947-49, p. 340-341, 685-86; V. PISANI, Storia delle letterature antiche dell'India, Milano, 1954, p. 50-51; A. BALLINI, op. cit., p. 117-120. [81] V. PISANI, op. cit., p. 51-52. [82] Cf. IDA VASSALINI, Bhagavad-gītă (Cîntul celui fericit), introducere, traducere în hexametri și note. Bari, Laterza, 1943, p. 22-23. [83] Tot apud IDA VASSALINI, op. cit., p. 138. [84] Ibid., unde se pot vedea și trimiterile respective, la p. 23. [85] Cf. indicațiilor din H. VON GLASENAPP
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de viață dătătore Legat-am a mea Pace, Am întărit Credința, Am încălzitu Amorul, am îndulcit Speranța; Am consolatu pe Miser; am plâns tot proletarul; Am fericit în secoli pe făcetori de pace, Amenințat-am Crima; fruntat-am Hypocritul... (Din Mihaida, cântul I) Pădurea errorilor și a viciurilor. Dante rătăcit în aquea valle, întempină trei ferae allegoricae quae-l împedică d-a eși. Umbra lui Virgiliu i se arată; predice Copoiul prin quare într-o zi Lupa funestă va fi uccisă, și Italia
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
e mai morte, Ci spre a tracta d-el bine que aflaiu acolo 9 Spunne-voiu d-altele que avui-nainte: Cum iți întraiu, nu sciu bine a redicce, Eram plin de somn la puntul aquella 12 Ș-adeverata calle abandonassem. (Infernul, cântul I) Să ne răspunză fiecine, cu mâna pe conștiință, care e limba românească, cea din învățătorul copiilor și din colecția d-lui Ispirescu, sau cea scrisă de Heliade Rădulescul? Nu ne îndoim că răspunsul va ieși în favorul celei dentîi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ruine, pulbere) nu coboară în "halele" subpământene, unde G. Călinescu plasează imagini ținând de "necroerotică". Dar varietatea acestei "imaginații dinamice" (după o formulă a lui G. Bachelard) păstrată pe "coaja" lutului e relevabilă la orice pas: "De-al meu propriu cânt mistuit mă mântui" spune un vers al Odei în metru antic. Iar "drumul pulberii" nu e altceva decât trecere de la o formă la alta a materiei ruinare. Natura "lutoasă" a omului stă la "originea tuturor degeres cențelor noastre", spune Jean-Pierre
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care nu există nimic altceva este, de fapt, aceeași lumină care strălucește și în interiorul omului" (Chandogya Upanishad, III, 13, 7). Ai impresia că M. Eminescu sculptează în lumină, ca altădată Piranesi în umbre: Deasupra vedea stele și dedesubtu-i stele..."; "Și cânt ... Din valuri iese câte o rază frântă" (Povestea magului ...) Și atuncea peste ape fața sfânt-a lunei pline Își ridică discul splendid în imperiul de lumine, Mării mândre poleindu-i pânzăriile-i de-azur..." (Memento mori) Tablourile sunt desenate cu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
inginerie (a "stoarce lapte" din "a stâncei coaste seci" Memento mori) în spectacolul zidurilor eminesciene în ruină: dar numai în știința poziționării privitorului față de planurile istoriei, "grămădind lumea într-un singur semn". Dar, în toate cadrele imaginilor, percepem nu numi "cântul funerar" al "scaldului", ci, mai ales strigătul uman: "Tu, ce scrii mai dinainte a istoriei gândire ... Cine ești?" (Memento mori), sau: " Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost...?" (Melancolie). Iar în privința "sensibilității religioase" omul eminescian în credința
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Cu murii de granit, cu turnuri gote, / Cetatea-mi veche Sarmisegetuza?" (Odin și Poetul). "O văd / Pentru întâia dată acum înălțată / Prin părul tău ca o coroană mândră...", zice poetul și trebuie să-l credem: el a înălțat cetatea prin cântul harfei sale... Să nu uităm: Sarmisegetuza este astăzi o ruină, dar noi o putem vedea tronând sălbatic în cântecul poetului ... IV " Pustiu e în dome și zeii sunt morți" Pulberea colbul pleava • Pustiul • Nimicul) Pulberea (țărână, praful, colbul, pleava) 1
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în poezia lui Eminescu ...[...]... nu întâlnim nici spaima existenței proprii și nici dorul ei deznădăjduit ci dorul ei dulce-amar, uitarea ei de ea însăși"24. Sau ceea ce într-un vers de laborator al Odei, Eminescu spune: "De-al meu propriu cânt mistuit mă mistui" și forma definitivă: "Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai reînviu luminos din el ca Pasărea Phonix?" * Tendința către "apocaliptic" (habitudo ad nihil) nu devine o "spaimă de neant" la Eminescu, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]