2,351 matches
-
se cere” sau pentru că „așa e În spiritul creației vii”! Eu cred că posed această unitate de motive, de obsesii, Întreaga, ampla și, pentru unii, prea stufoasa mea operă se reazămă pe fulguranța unei obsesii din preadolescență - relația abisală Între călău și victimă. Cu variantele și sub-speciile ei, relația, tensiunea dintre bărbat și femeie (În textele tinereții mele specificam că e vorba doar de acele femei care posedă feminitate, ca și despre acei bărbați Încărcați de o reală masculinitate!Ă sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aveau dreptul la viață și îl foloseau, acest drept, cum puteau. Mulți occidentali și chiar mulți emigranți români își închipuiau starea populației sub tiranie ca o masă de indivizi triști și revoltați, purtând în cârcă o bandă de profitori și călăi pe care-i urăsc și disprețuiesc din răsputeri. Poate acest lucru s-a întâmplat, de exemplu, în Franța, în Parisul ocupat de nemți, și asta, probabil, pentru că ocupația a durat doar câțiva ani. Dar când lumea se „așterne” la o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai profund, în sensul că-mi căutam încă reperele, stilul și chiar obsesiile ce urmau apoi să-mi fundamenteze creația - sau teoretizam inabil și cu false argumente în jurul unora dintre ele, cum era cea a „relației dialectice, stranii, paradoxale, între călău și victimă”, o relație pe care eu o „complicam” infinit, nu cunoșteam încă Fenomenologia spiritului a lui Hegel și altele și, pentru a da un scurt și intuitiv exemplu, voi cita anecdotica iritare a lui Bogza contra mea, iritare care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
contra mea, iritare care a durat ani buni, enervat doar de faptul că Nichita i-a transmis teoria mea „paradoxală” despre această relație, pe care, el, Bogza și alte spirite cuminți o citeau doar într-un singur sens, cel al călăului - el însuși, un călău unidimensionat și plat! - și, cum eu îi oferisem lui Nichita, în multele noastre ore de taifas intelectual, apropo de această „relație fundamentală pentru mine”, o imagine pe care o găsisem undeva, o fotografie a unei pietre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a durat ani buni, enervat doar de faptul că Nichita i-a transmis teoria mea „paradoxală” despre această relație, pe care, el, Bogza și alte spirite cuminți o citeau doar într-un singur sens, cel al călăului - el însuși, un călău unidimensionat și plat! - și, cum eu îi oferisem lui Nichita, în multele noastre ore de taifas intelectual, apropo de această „relație fundamentală pentru mine”, o imagine pe care o găsisem undeva, o fotografie a unei pietre babilonice, parcă, ce ilustra
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
meu de a interpreta această relație - un leu, în piatră, care aruncă la pământ trupul unui bărbat, iar acesta, în loc să se apere, îmbrățișează fiara! -, Bogza a generalizat iute interpretarea mea ca o „înțelegere”, poate chiar o „justificare a fiarei, a călăului” și, cum o spuneam, ani în șir, când îl contraziceam cu ceva, îmi arunca în cap, furios, felul ciudat - cu sensul de antiuman! - în care eu concep o relație ce, aplicată la viața socială, putea crea revolta oricărui „om cinstit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ceva, îmi arunca în cap, furios, felul ciudat - cu sensul de antiuman! - în care eu concep o relație ce, aplicată la viața socială, putea crea revolta oricărui „om cinstit!” - Ei, ia spune, Brebane, îmi arunca el, tot mai susții umanitatea călăului?!”. Aceasta și altele mi-au făcut mult rău, înainte și după debut, mult după, creând din mine, cum o spune prietenul Țepeneag, „o figură atipică!” Era și vina mea, eram nestăpânit, îmi pierdeam ușor răbdarea - se pare că acest lucru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
creatorii români între „membri sau nemembri de partid” sau stând să vâneze unele alunecări sau tributuri politice ale unor Vianu, Sadoveanu, Călinescu, Preda, Nichita Stănescu!... Ceea ce Eug. Ionescu și suita sa au făcut, cu o violență ce-i amesteca pe călăii ceaușiști cu victimele lor, moștenind de la aceștia - o ironie a timpului - o boală gravă a politicii „moderne”, suspiciunea, șarpe veninos și insinuant ce se prelinge și linge obiectele și oamenii, falsificând și umplând de venin chiar și actele cele mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de pomenire. Se zice că după ce i-a bătut pe turci, Ștefan și-a ținut promisiunea ridicând pe locul vechiului schit mănăstirea Voronețului. Altă legendă spune că după ce tatăl său a fost omorât la Reuseni, Ștefan, ca să scape de mâna călăului, a fugit spre Țara de Jos. Oșteni repeziți după odrasla domnească îl căutau peste tot. „În cele din urmă aflară că Ștefan pornise spre Țara de Jos și că niște drumeți ar fi văzut un băiețandru ca de 12 ani
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe domnul ei de tiranie și de cruzime, n-a voit deloc să se grămădească în jurul lui, ba i s-au scos chiar de supt ascultare, zicând că nu s-a purtat niciodată ca domn, ci ca un chinuitor și călău. Ceia ce simțind dușmanul, a răspândit pretutindeni că n-a venit cu atâta tărie contra poporului, ci contra unui așa de strașnic chinuitor al neamului moldovenesc”. Nu poate fi însă vorba de o trădare a țării (boierii și țăranii). Niciodată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
decembrie 1989, cine pronunța numele lui Nicolae Ceaușescu și nu-l blama pe fostul președinte, era considerat ”dușman al poporului”, ”comunist” și ”profitor”. Evenimentele din decembrie 1989 le-au pus pecetea atât lui, cât și soției sale, Elena, de dictatori, călăi ai națiunii și dușmani ai poporului. Cuplului Ceaușescu i s-a imputat de către completul de judecată, alcătuit ad-hoc, la Unitatea Militară din Târgoviște, că a produs moartea a peste 60.000 de oameni, subminarea economiei românești, genocid împotriva poporului român
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca un liniștit element de cultură, în pace și concordie, în mijlocul poporului român, care, deși suferind greu sub stăpânirea străină îndelungată, a arătat inimă caldă pentru vecinul popor polon, când martirii libertății noastre au căutat dincoace de Nistru scut în contra călăilor și temnicerilor. În amintirea neștearsă a poporului polon trăiește anul 1863, când acel cavaleresc popor român a deschis curțile și casele sale primitoare revoluționarilor poloni emigrați care au sângerat pentru libertatea poporului lor. Noi, polonii bucovineni, pază la răsărit a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
fi instigat oamenii să-l omoare... Să afle acum și tovarășul Păunescu (așa-i zicea Hajdu Gozo) la Palatul "Elisabeta", în 1993, când bunicul Păunescu împlinea frumoasa vârstă de 50 de ani... Asta-i România, la noi, și victima și călăul sunt deopotrivă execrabili... Așa-i că poveștile astea au și ele farmecul lor? Mari concesii am început să fac abia acum, nu le-am finalizat încă, dar sunt dispus să fac aceste mari concesii, pentru că, de fapt, relațiile mele profunde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un poem: "Suntem ai tăi, Domine. Cad din cer/ ca niște fulgi care latră/ câinii tăi. Ninge cu javre/ Urlă la stele boturi flămânde de câine/ Da. Suntem ai tăi. Tată. Hulim în numele tău:/ facă-se deci voia ta de călău// Eu sunt Marta. În genunchi mă așez. Întind grumazul. Amin." Te-a influențat, în vreun fel, în literatură sau în viață, faptul că te numești Marta? Aveam o mătușă cu numele ăsta, sora mamei mele. Îmi plăcea să-i fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
L-au Întins pe Cruce și I-au bătut piroane În palme. Această scenă, care s-a petrecut la acel moment, se află pe peretele din fața altarului. Cum Îl pironesc pe Cruce. El, ca un Mielușel stă liniștit și privește călăii care lovesc cu ciocane În piroane, străpungând Dumnezeieștile Mâini. Fără milă lovesc. Dacă I-ați vedea Chipul, Fața atât de senină, plină de durere și Sânge, ochii Lui blânzi și duioși și brațele Sale Întinse, nu uiți niciodată. Te pătrunde
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
blânzi și duioși și brațele Sale Întinse, nu uiți niciodată. Te pătrunde În inimă, În suflet, ți se umplu ochii de lacrimi. Această priveliște de pe perete este făcută din plăcuțe de faianță colorată și pătrățele de aur. Lângă El și călăi, aproape este și Maica Sa cu Maria Magdalena. Ele sunt sfâșiate de durere. Aici a plătit Cel Nevinovat pentru noi, vinovații. Aici, pe Golgota, s-a adus Jertfa! Îmi vin În minte câteva fraze: „Stânca vieții e Golgota / Și ne
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
sa Urcau trepte spre Golgota! Sfânta Maică printre ei Și cu Sfintele femei Toate, toate-ndurerate Au luat acolo parte Iisus nu mai putea, Crucea lumii ducea Și pe jos cădea Veronica, o fecioară, a mers Că năframă Faț-a șters, Călăilor nu le păsa Și urât Îi mai striga Iisus duios privea Și plângea de mila lor. Că bat a lor Păstor! Greu au ajuns, Pe Golgota sus. De haine L-au dezbrăcat Și la sorți le-a dat. Pe Cruce
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
grea aflară Și pe umeri I-o au pus Ca s-o ducă până sus! La Golgota fioroasă Pe o cale dureroasă La un loc, cel hotărât Ca să fie Răstignit. Iisus Crucea o ducea Milă de la ei n-avea Cu călăii pe drum mergea Îl băteau și-l Înjunghiau Când El Crucea o purta Cu Maică-sa se Întâlnea Iar ea când Îl văzu La picioare Îi căzu Și cu glasul lăcrimat Suspinând a cuvântat O, Preadulce Fiul meu, Cât te
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
electrificarea țării, statele capitaliste (erau menționate, în mod special, Anglia și America), subjugau „clasa muncitoare”, în scopul înarmării pentru un nou război mondial. Pe lângă războaiele de cotropire, pe care le duceau pretutindeni pe glob, în alianță cu „trădătorul Tito” și „călăul Franco”, capitaliștii anglo-americani trecuseră la remilitarizarea Germaniei apusene și a Japoniei imperialiste. În schimb, în răsărit, în lagărul muncii oneste, în frunte cu Uniunea Sovietică și țările cu o democrație populară - cea instaurată cu tancurile Armatei Roșii - se poartă o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o întreagă mizerie sub amenințarea baionetelor, numai pentru a-și mări marele lor capitaluri. În timp ce în țările capitaliste, în frunte cu Anglia și America duc războaie de agresiune și cotropire în diferitele țări și duc tratative cu trădătorul Tito și călăul Franco și au trecut fățiș la remilitarizarea Germaniei Apusene și Japoniei Imperialiste. Lagărul Păcii în frunte cu Uniunea Sovietică și țările de democrație populară luptă pentru consolidarea și menținerea păcii între popoare prin mărirea producției și a productivității muncii. Organizația
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
un frumos și bărbătesc sport". După absolvirea școlii primare, își continuă studiile la Iași, în cadrul pensionului lui Louis Jordan. 1857. Nicolae Gane este numit secretar al lui Dodun Despérieres, director general al închisorilor din Moldova. Acum îl cunoaște pe celebrul călău Gavril Buzatul. Din cauza acestuia, după două luni demisionează și se întoarce în orașul natal, unde își continuă, împreună cu Ion Turcu, expedițiile vânătorești. 1857-1859. Deși foarte tânăr, Gane este numit membru al tribunalului din Suceava. Scriitorul își amintește că în acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
era în el niciun obiect de valoare. Culmea a fost însă într-o sară, când scriind la biurou, auzii la spatele mele ușa deschizându-se încet și un om înaintând tiptil cu pași târâtori spre mine. Era Gavril Buzatul, vestitul călău, care spânzurase sub Mihai Sturdza vreo 20 de hoți condemnați la moarte. El însuși fusese condemnat la moarte și iertat numai pentru că primise să îmbrățoșeze gingașa meserie de călău. Era țigan de origină, avea o figură hâdă38, neagră, lustruită, încrețită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
înaintând tiptil cu pași târâtori spre mine. Era Gavril Buzatul, vestitul călău, care spânzurase sub Mihai Sturdza vreo 20 de hoți condemnați la moarte. El însuși fusese condemnat la moarte și iertat numai pentru că primise să îmbrățoșeze gingașa meserie de călău. Era țigan de origină, avea o figură hâdă38, neagră, lustruită, încrețită de bătrânețe și ochii lui mari care îi ardeau în cap ca niște cărbuni aprinși îi dădeau un aer de o înspăimântătoare ferocitate. Sluga, cuconașule, îmi spuse el așezându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fiind un Împrumut nerambursabil de la mediu. Artizanală la noi, moda aceasta produce acum doar jocuri de cuvinte ce frizează eufemismul precum “ouă de țăran” ori “vin de butuc”; e vorba oare de lichidul roșu ce se scurgea de pe butuc după ce călăul Își făcea meseria? Să lăsăm Însă gluma și să purcedem la analiza acestei Încercări a omului de a reveni la starea primordială. Și ne putem lega de cel puțin două aspecte, ambele ținând de ideea de evoluție, a noastră și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
erau specialiști în luptele de gherilă și în "prinderea în ambuscade nocturne a dușmanilor lor."12 Marea admirație pentru acțiunile acestora este oglindită într-o scriere istorică din Grecia modernă: Atunci cînd erau prinși, manifestau un mare stoicism în mîinile călăilor turci. Era o chestiune de onoare pentru ei să suporte toate chinurile fără să scoată o vorbă. Nu se cunoaște nici un caz în care un kleft să-și fi pierdut curajul sau să-și fi negat credința ca să nu-și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]