26,421 matches
-
ies din cap, capul îi e împins îndărăt până când dă de ușa închisă. Capul lovește ușa cu un bubuit. Scuturând-o din pumn, Veriga Lipsă spune: — Spune-i moșului de Whittier că tre’ să ne dea de mâncare. Și niște căldură. Sau să ne scoată de-aici chiar acum. Noi: victimele nevinovate ale acestui dement diabolic, care doarme buștean. N-o să avem ce mânca la micul-dejun în holul de catifea albastră. Toate pungile în care se găsea ficat au fost străpunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Emmy. — Ăsta-i cel mai plăcut lucru în ce-i privește pe morți, spune Baroneasa Degerătură, adăugând un alt strat de ruj celorlalte straturi de ruj. Nu te pot corecta. Și totuși, o poveste bună înseamnă că n-o să fie căldură. O înfometare lentă înseamnă adio mic-dejun. Haine murdare. N-om fi noi așa deștepți ca lordul Byron și Mary Shelley, dar tolerăm anumite căcaturi, așa, să meargă povestea strună. Domnul Whittier, vechiul monstru, s-a dus. Doamna Clark e noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mână fesele rozalii. Cu cealaltă sprijinind căpșorul blond la piept, Cora a spus: — E o greșeală. Broșura spunea că păpușile erau din silicon moale, turnat, din cel folosit la implanturile mamare. Dacă erau ținute sub o pătură electrică, puteau păstra căldura pentru ore întregi de plăcere. Pielea lor acoperea un schelet din fibră de sticlă, cu articulații de oțel. Părul le fusese implantat, șuviță cu șuviță, în scalp. Păr pubian nu aveau. Păpușa de gen masculin avea un prepuț opțional care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
domnul Whittier. Cineva a reparat-o. De undeva din întuneric, o pisică zbiară, o singură dată. Ceva trebuie să se întâmple. Așa că o pornim pe treptele de lemn, purtând cadavrul domnului Whittier. Asudăm cu toții. Irosind și mai multă energie în căldura asta imposibilă. Urmând leșul în întuneric, Mama Natură spune: — Ce știi tu despre purtatul perucilor? Cu cioturile mâinilor, cu inelul scânteind, își răsucește peruca pe cap, spunându-i Reverendului: Ce știe o matahală ca tine despre creațiile clasice ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o hârtie-contrast, care va atenua parțial sau total expunerea incorectă. Conservarea materialelor fotosensibile Filmele și hârtiile fotografice au o durată limitată de valabilitate, care este inscripționată pe ambalaj. Ele trebuie păstrate în locuri ferite de lumină, umezeală și, mai ales, căldură. Emulsiile fotosensibile își păstrează calitățile la temperaturi scăzute. Din această cauză, filmele și hârtiile profesionale se păstrează în frigidere speciale. 5. Iluminarea în fotografietc "5. Iluminarea în fotografie" Lumina este o radiație electromagnetică ce se caracterizează prin lungimea de undă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de înmuiere și substanțe de tanare, pentru a permite o scurgere totală a apei de pe film și a întări gelatina, făcând-o mai rezistentă la zgârieturi. Uscarea se face în locuri fără praf și cât mai departe de surse de căldură. După ce filmul este uscat, se va tăia în ștraifuri de patru-șase cadre, care se vor insera în plicuri speciale. Fiecare tip de revelator sau fixator are inscripționate concentrația, durata și temperatura de lucru. Revelatoarele și fixatoarele se prezintă sub formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
împreună. Dezbrăcați la chiloței, Ema, Dan și Luana așteptau, chiuind de bucurie, ca Bica să umple "cada" răsturnând în ea cele câteva zeci de găleți cu apă fierbinte, încălzită la toate aragazurile din gospodărie. Cocoșată din pricina greutății și asudată de căldură, Bica le scutura picioarele de praf și îi băga în balie. Începea, astfel, cel mai îngrozitor coșmar al ei. Întâi, urletele insuportabile la contactul cu apa. Mai apoi, se trezea câte unul că e prea fierbinte. Femeia înhăța gălețile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lângă ea, încât amuțise. Fata privea tăcută pe fereastră, simțind că o copleșește oboseala. Nu dormise deloc și acum legănatul ritmat al mașinii o făcea să-și scape pleoapele. Nu realiză când se lăsă întunericul peste ea, când o toropi căldura, ori când Marc, într-o clipă de curaj și tandrețe, îi prinse ușor mâna într-a lui. Adormi în timp ce autocarul alerga nebunește, legănându-i visele. Că așa era el ori nu intuise corect pretențiile fetei, n-avea nici o importanță. Esențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui și se lasă condusă prin negura deasă. Călcau, când și când, prin gropile de pe uliță, dezechilibrându-se și ciocnindu-se unul de celălalt. Mâna lui fermă încerca s-o susțină iar ochii verzi căutau zadarnic să întrevadă capcana următoare. Căldura mâinii care o susținea și apropierea tainică a trupului de băiat îi provocă o senzație necunoscută. La intrarea în ogradă, foșnetul lugubru al frunzelor de păpușoi îl făcu, chiar și pe Renar, să tresară. Fără vreun cuvânt, o luară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
măcinat de gânduri contradictorii. Ce voia fata asta de la el? Deși relația lor intimă nu mersese mai departe de un sărut ori o mângâiere, nu încercase și nu dorise nimic mai mult -, o simțea vibrând în brațele lui cu o căldură și o pasiune de care n-o crezuse în stare, făcându-l s-o privească aiurit, măcinat de tot felul de întrebări, obsedat de ciudățenii smintite și păcătoase. La adăpostul așternutului ei, Luana recunoștea că-și dorea o relație mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce ofereau condiții de coșmar. De la ora cinci seara se întrerupea curentul electric. Cum majoritatea aveau cursuri și după-amiaza, când se întorceau de la facultate era noapte. În lipsa curentului, erau nevoiți ori să învețe la lumânare, ori să se ascundă la căldura înșelătoare a păturilor și să viseze la vremuri mai bune. La cantină, mâncarea devenise și mai străvezie. Revolta se stârni pe neașteptate. Familiștii, cei mai afectați de situația mizerabilă, ieșiră în stradă. Li se alăturară studenți din toate căminele campusului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gol în fața ei, afișa cu ostentație catifelate pete negre. Ea întinse mâna și-l mângâie, cunoscându-l cu o pasiune pe care numai frumusețea lui o putea stârni. Ștefan o sărută, lipind-o de el, Luana îi luă mințile cu căldura trupului ei, căzură la întâmplare pe un pat, uitând de lume și de existența ei chinuită și când, într-un moment anume, ea vru să-i spună adevărul, el îi răspunse simplu: Acum ești a mea și-a mea ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i cu lucruri ieftine și de proastă calitate. Luana bănuia cât de îngustă putea fi viziunea unui tonetar vizavi de lumea din afară. Iarna zgribuleau ca vrăbiile, sub mușcătura cruntă a gerului. Se înfofoleau în pături și se ascundeau la căldura înșelătoare a paltoanelor uzate. Vara îi topea soarele și ziua lungă îi țintuia la tonetă până însera, toate astea pentru un procent insignifiant din vânzările zilnice. Ștefan nu știa dacă să râdă ori să plângă văzând-o ajunsă în pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întregi, vară și iarnă, veșnic stresat de gândul că ceea ce fac ne va aduce un trai mai bun sau, dimpotrivă, nenorocirea? Ai uitat să mă întrebi dacă mi-e foame, să mă poftești la masă sau să mă primești cu căldură în așternutul tău. Am uitat amândoi să ne înțelegem, să ne îngăduim dar, mai ales, să ne iubim. Luana fu impresionată. Își deschise brațele spre el și încercă să conceapă un copil în condițiile pe care și le dorea soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Radu Noia trăia o stare de spirit departe de puterea lui de concepere. Când ea îl invită să urce în apartament, în ciuda rațiunii de-a fugi cât mai repede, fără să privească înapoi, el nu reuși să se dezlipească de căldura ochilor ei negri, ce i se roteau în cap luminați de o licărire sălbatică. Se așeză pe canapea cu ultimele puteri iar Luana veni să i se alăture. Fixau cărțile din bibliotecă, fără să scoată un cuvânt. Pe nepregătite, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să facă o astfel de muncă, de ce nu stătea acasă, să-și crească fetița, ca o mamă iubitoare și responsabilă? Dezorientată, bolnavă, ajunsă la capătul puterilor, în lipsa oricărei rațiuni, Luana făcu drumul spre Ștefan. Când, dincolo de uimirea momentului, îi regăsi căldura și dragostea din priviri, ea căzu moale pe un scaun și nu reuși să îngâne decât vorbe incoerente, fără sens. Ar fi dat orice să n-o vadă, vreodată, astfel. Ar fi fost în stare să ducă cea mai neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Genesis și-al lor "In too deep" aveau să-i amintească zilele pline de iubire de altădată. Pregătită astfel, după o scurtă pauză, Ștefan o lăsă pradă inegalabilului Pink Floyd. Îi prinse degetele subțiri între palme și așteptă. Ea simți căldura mâinilor lui. Își privi brațele lipite de perete și știu că el e dincolo, foarte aproape. Auzi muzica, își imagină discul rotindu-se cu devotament, pentru a-i aduce ei izbăvirea, sufletul i se umplu de emoție și închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Îl invidiase, la un moment dat, că se poate exprima astfel și că, la rându-i, nu avea motive s-o vorbească de bine pe femeia de care divorțase. Văzând-o, însă, realiză că Ștefan nu exagerase deloc. Lumina și căldura din ochii Luanei erau unice. Pe sub paltonul descheiat îi văzu trupul subțire, îmbrăcat într-un costum negru, asortat la o cămașă de mătase, culoarea cerului senin, al cărei guler, răsfirat peste reverele sacoului, îi înviora cu eleganță ținuta. Părul blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
contenea să se mire: Nu-mi vine să cred că a avut o astfel de idee. Aș fi putut să jur că aici e "mâna" unei femei. A lăsat-o în fața blocului la cinci dimineața. Zăpăciți de vin și de căldura trupurilor, s-au sărutat cu o pasiune dezlănțuită. Le-a fost infinit de greu să se despartă. Luana a fugit pe scări și la adăpostul camerei mici a izbucnit în plâns, apoi în râs, făcând eforturi să-și găsească tihna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de sinceritate. Impresionată de tonul lui grav, ea nu făcu nici un comentariu dar păstră un sentiment nedefinit că Bariu n-o mai privea cu ochii de altă dată. Își găsi împăcarea în brațele lui Ștefan. În noaptea de Crăciun, la căldura focului din sobă și la lumina globulețelor din brad, în cabana din vârful muntelui unde se refugiaseră, pierduți în peisajul euforic din jur, ei se bucurară de frumusețea înălțătoare a Sărbătorii. Au stat lipiți unul de altul și-au privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
câteva minute, Însă era destul ca să o oblige să se așeze și să-și tragă sufletul. Poate că era aerul prea umed, poate că devenea și ea cu vremea una dintre acele persoane cu piele albă, dolofane, care nu suportă căldura, poate că, doamne ferește, era vârsta de vină. În cele din urmă se forța să facă un duș și, simțindu-se ceva mai bine, ieșea În noaptea Încă fierbinte. Nu, nu, ce simțea ea acum nu era cine-știe-ce depresie, ci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a aplecat și i a mângâiat ușor obrazul cu frunza, chicotind În același timp. știu eu o scurtătură spre casa ta. Când s-a făcut vremea să plece de la școală, cerul se peticise cu nori de un albastru argintiu, iar căldura nu mai era chiar atât de Înăbușitoare. Briza se Întețise și amenința cu unele dintre acele bruște averse pentru care Perdo e bine-cunoscută. Abia ajunseseră la capătul potecii care duce la drumul mare, când au dat peste câțiva băieți de la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cei din fotografii În cazul În care i-ar reîntâlni. Pe taică-său nu-l recunoscuse nicidecum pe patul de moarte. Ca să-i fie alături, luase avionul până la New York, apoi condusese spre nord pe viscol. Se Încălzea doar cu amintirea căldurii din Jakarta. Îl găsise Într-un azil de la periferia orașului Ithaca, Într-o cameră care puțea a dezinfectant. Era palid ca moartea și plin de pete. Cele câteva șuvițe de păr pe care le mai avea crescuseră și cădeau peste
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rămâneau să zacă acolo și deveneau o parte a peisajului citadin. Iar În câteva săptămâni aveau să fie ude și noroioase din cauza canalizării Înfundate și a băltoacelor de apă care se formau după ploi, așa Încât Margaret avea să uite de căldura din august, care usca totul. Ce repede uităm, Își zise, ce repede uităm! — Opriți aici, vă rog, a spus. Cu o zgâlțâitură, mașina s-a oprit brusc În fața unei elegante clădiri moderne din recent amenajata piață Merdeka, o enormă cutie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
burtă, Încleștate pe o cărțulie de exerciții. Nu se vedea nimeni altcineva. Sub tavanul boltit, o rândunică singuratică zburătăcea străduindu-se zadarnic să găsească o scăpare. Margaret și-a continuat drumul până la ușa din fundul sălii și a ieșit În căldura de afară. Umbrită de clădirea nouă, se afla o alta, mai mică și veche, cu aerul unei case de țară din cauza etajului alcătuit din bârne. Cele două clădiri erau aproape lipite, nici curte, nici peluză, numai o rigolă Îngustă. Margaret
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]