4,175 matches
-
POENARU, Petrache (10.I.1799, Benești, j. Vâlcea - 2.X.1875, București), cărturar. Fiu al Smarandei (n. Otetelișanu) și al vtori-vistiernicului Constantin Poenaru, P. face parte dintr-o familie de mici boieri scăpătați, dar cu obârșie veche, suind până în veacul al XVI-lea. Dat mai întâi la învățătură în seama unui dascăl grec
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
Transilvania. Pentru ideile sale va fi citat de stolnicul Constantin Cantacuzino, de Samuil Micu și Timotei Cipariu. În Atila, lucrare de erudiție, specifică istoriografiei umaniste, se exaltă virtuțile războinice, cu scopul de a revigora curajul ungurilor, copleșiți de jugul otoman. Cărturarul îmbină componenta documentară și calitatea oratorică a discursului, vivacitatea portretelor și dinamismul scenelor de luptă. Chronicon poate fi considerat un fragment de istorie contemporană, consemnând cele mai importante evenimente ale unui secol, de la 1464 (încoronarea regelui Matei Corvin) până la 1558
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
I-IV, București, 1979-1989 (în colaborare cu Ileana Vârtosu și Maria Rafailă); Herodot, Istorii, pref. edit., București, 1984 (în colaborare cu Lucia Șapcaliu). Repere bibliografice: Balacciu-Chiriacescu, Dicționar, 190; Șerban Cioculescu, „Scrisori către Ovid Densusianu”, RL, 1979, 18; Florica Dimitrescu, Corespondența cărturarului, CNT, 1979, 23; Ion Gheție, Profesorul Liviu Onu la 80 de ani, LR, 1997, 1-3; Lucrările profesorului Liviu Onu, LR, 1997, 1-3. D.H.M.
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
despre Psaltirea diaconului Coresi, a contribuit la editarea scrierilor lui Dimitrie Cantemir, a elogiat efortul lui Timotei Cipariu de a scoate la lumină texte vechi românești. În Mișcarea literară din Țara Românească în secolul al XVIII-lea reînvie figuri de cărturari demne să stea alături de Samuil Micu, Gh. Șincai și Petru Maior, după cum mai înainte, în monografia Poeții Văcărești, afla meritele unei familii de literați în tendința „nobilă și demnă” de a modela limba română, edificând „o cultură începândă”. Din aceeași
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
la Brusa, apoi la Istanbul, unde moare de tuberculoză. Ultima perioadă a vieții sale e marcată de conflictul cu Heliade, căruia, într-o memorabilă scrisoare, îi reproșează, în numele cauzei comune, egolatria și inconsecvența politică. N. a făcut parte din grupul cărturarilor care urmau să pună în aplicare vasta acțiune de traduceri din literatura universală inițiată de Ion Heliade-Rădulescu. El însuși a întocmit un Plan de o mică bibliotecă universală (1847), care să pregătească și să sprijine proiectul lansat anterior de Heliade
NEGULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288417_a_289746]
-
NĂSTUREL, Udriște (c. 1596 - c. 1658), cărturar, traducător și autor de versuri. Descendent al unei vechi familii boierești ale cărei atestări urcă în timp până la voievodul Vlad Călugărul (1482-1496), N. este al treilea copil al Calei (n. Calomfirescu) și al postelnicului Radu Năsturel. Se știe că a
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
un băiat, pe Mateiaș postelnicul, ce va fi înfiat de doamna Elina, sora lui N. și soția voievodului Matei Basarab, iar dintr-a doua (când nevastă i-a fost Despa) pe Radu Toma, ce va deveni la rându-i mare cărturar și ban al Craiovei, și pe Măriuța. În lipsa informațiilor precise asupra locului și a modalităților în care N. a dobândit o formație cărturărească solidă (știa latinește, slavonește și, poate, grecește), cercetătorii au avansat diferite ipoteze privind pregătirea sa într-una
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
fi, N. pornește de pe o platformă bine conturată și are obiective precise. Cunoștințele sale clasice sunt împletite cu o adâncă prețuire arătată confesiunii ortodoxe și cu o bună cunoaștere a istoriei naționale. Informațiile coboară până în Antichitate și pe baza lor cărturarul descifrează simboluri ignorate încă de contemporanii ce încercau să lumineze începuturile neamului. Idealul pe care caută să-l refacă în timp este reprezentat de anii de glorie ai lui Neagoe Basarab. Inițiază câteva tentative de definire a „mitului dinastic” al
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
urmarea lui Hristos) și prefața la Triod Penticostar (atribuită lui cu solide argumente) constituie veritabile breviare ale concepțiilor sale umaniste. Textele care au făcut faima de literat a lui N. au fost însă, datorită și posibilităților de circulație sporite, traducerile. Cărturarul a tălmăcit din latină în slavonă, cu deosebit talent și aplicație, cunoscuta scriere ascetică De imitatione Christi atribuită lui Thomas a Kempis. Exercițiu de durată și acțiune programatică, traducerea introducea pentru prima dată în mediul ortodox est-european o lucrare catolică
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
cu cea a Bibliei. Textul care a făcut însă ca zeci de copiști să o transcrie este transpunerea în românește a romanului popular Viața sfinților Varlaam și Ioasaf (1649), act exemplar sub toate aspectele, căruia i se cuvine adăugată participarea cărturarului, cel puțin în faza de inițiere, la traducerea în românește a Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie și a Vieții patriarhului Nifon. „Versurile la stemă” alcătuite de N., „primul stihuitor cult din literatura română” (G. Călinescu), pentru cărțile
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
construcția care, cu ajutorul simbolismului pitagoreic al numerelor, își propune să argumenteze că Penticostarul, adică 50, este un component al seriei „numerelor perfecte”. Există în această alcătuire și în contextul cultural general în care ea se plasează - împreună cu celelalte texte ale cărturarului - suficiente elemente ce pot califica Epigramma drept prima creație poetică originală de factură pronunțat barocă din literatura română. N. a fost catalogat adesea - grăbit și cu totul nefondat - drept promotor al curentului pentru resurecția limbii slavone și opus atât mitropolitului
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
din jur, sporind și consolidând faima Țării Românești, iar iradierea spiritualității românești păstrătoare a valorilor ortodoxe într-o epocă în care sud-estul european trăia sub amenințarea Semilunii era un punct programatic de extremă importanță, afișat ca atare de predosloviile vremii. Cărturarul și-a ales instrumentele cele mai adecvate scopurilor sale, dar nu s-a opus niciodată folosirii limbii române ca vehicul cultural. El a făcut pentru biruința limbii române mai mult decât mulți dintre contemporani. A tradus Viața sfinților Varlaam și
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
de tălmăcire (Evanghelie învățătoare, 1642), scrie predoslovii și împodobește aceste tipărituri cu stihuri. Intelectual de ținută, slujitor devotat al cărții, în care vedea „bogăția cea mai de preț și mai cinstită decât toate bogățiile pământești”, el compune versuri emblematice, precum cărturarii barochizanți, cultivă cu pasiune latina și se ocupă de educarea în același sens a fiilor săi, își transformă numele în Orest, dându-i o rezonanță elină, dar folosește și forma scripturistică Uriil (o altfel de „antichizare”), participă la discuțiile de
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
Catihismusului calvinesc, tipărită în 1645 la Mănăstirea Dealu, ia el însuși o poziție anticalvină în prefața Evangheliei învățătoare. Celelalte lucrări originale ale sale sunt eminamente laice, astfel încât „umanismul său creștin” trebuie circumscris cu multă atenție, mai cu seamă în raport cu al cărturarilor ce vor da către finele veacului traducerea românească a Bibliei. Fundamentul umanist, achiziționat prin lecturi și consolidat prin exerciții variate - cum ar fi „eseul” Despre generozitate, ce deschide Triodul Penticostar și în care trimiterile la Sfânta Scriptură sunt concurate de
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
din Samosata -, i-a relevat lui N. principalele idei ce vor sta mai târziu în atenția scriitorilor obișnuiți cu reflecția umanistă. El constată asemănarea dintre limba latină („nouă vădit înrudită”) și română la numai câțiva ani după Grigore Ureche, dar cărturarul muntean își tipărește afirmația, făcând publică pentru întâia oară o asemenea constatare fundamentală aparținând unui român. Vorbind despre „țările dacice” peste care domnea Matei Basarab, el se referă, probabil, și la neîncetata continuitate a românilor pe pământul lor de geneză
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
sinonime, fapt considerat o primă încercare lexicografică la noi. Grija pentru o exprimare larg accesibilă, clarificările unor pasaje obscure până atunci, organizarea aproape didactică a materialului biblic, omogenitatea acestei masive lucrări au impus-o ca pe o mare reușită a cărturarilor veacului al XVII-lea. Pe lângă întărirea unității lingvistice și culturale a românilor și ridicarea pe o treaptă superioară a posibilităților expresive ale limbii, Noul Testament de la Bălgrad a constituit un model pentru generațiile următoare, în primul rând pentru traducătorii și editorii
NOUL TESTAMENT DE LA BALGRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288486_a_289815]
-
universității și vieții publice nord-americane au fost mereu ferme, chiar dacă adesea sastisite. Savantlâcul și prețiozitatea îl plictisesc, umorul îl prinde, politica îl pasionează și încinge; corespondența sa e spontană și încântătoare prin puterea evocării și umor. Nemoianu e unul dintre cărturarii noștri maturi de devreme și călătoriți în lumile prin care cultura română a ajuns dacă nu să se recunoască, măcar să se plimbe. CĂLIN ANDREI MIHĂILESCU SCRIERI: Structuralismul, București, 1967; Simptome, București, 1969; Calmul valorilor, Cluj, 1971; Utilul și plăcutul, București
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
empirică a interdependenței dintre atmosfera politico-culturală a unei perioade și preferințele de „recitire” a unor autori interbelici. Putem lansa ipoteza conform căreia criza de identitate de la Începutul deceniului trecut a atras, În mod firesc, sau chiar a determinat recurgerea la cărturarii tineri de dreapta și, dimpotrivă, calmarea atmosferei (impusă și de intensificarea procesului de integrare euroatlantică) cere modele realiste asemenea celor oferite de Școala monografiilor sociologice. Este clar că etalarea filosofico-literară a disperării trebuie să fie contrabalansată de cercetare, de cunoaștere
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dintre civilizația umană în general și cea autohtonă în special, dintre om și eternitate și conturează un profil artistic complex. În cercetarea periplului existențial al lui B. P. Hasdeu O. începe prin a reconstitui genealogia familiei, lămurind fantazările heraldice ale cărturarului legate de ascendența sa princiară. Preocuparea majoră este de a dovedi că formația enciclopedică a lui B.P. Hasdeu, amploarea și diversitatea spiritualității și a creativității sale își au sorgintea în strădaniile literare ale bunicului Tadeu Hâjdeu și îndeosebi ale tatălui
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
de frunte copierii de manuscrise, traducerilor din greacă în română și în slavo-rusă, confruntării de texte, îndreptării unor traduceri aflate deja în circulație. Școala pe care o formează a însemnat o înnoire atât în viața monahală, cât și în activitatea cărturarilor de pe teritoriile românești. S-au păstrat trei sute de manuscrise rezultate din activitatea călugărilor pe care îi îndrumă sau copiate de el însuși. A redactat, folosind desigur tradiția anterioară, un Așezământ în opt puncte, privitor la comportarea monahilor, și un îndrumar
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
mai puțin, tocmai „amintiri din casa morții”, intitulate Rugați-vă pentru fratele Alexandru (publicate postum, în 1990). În paginile lor autorul transfigurează literar victoria fostului deținut asupra împrejurărilor din exterior și găsirea căii către „necesitatea lăuntrică”. Odată înțeleasă „necesitatea lăuntrică”, cărturarul începe încă o „povestire”, pe înțelesul tuturor, a hegelienei Fenomenologii a spiritului (în „România literară”), se deschide către straturile adânci ale câtorva cuvinte românești, se străduiește, într-un mod exemplar, să pună la îndemâna tineretului chipul lui Eminescu aflat în manuscrisele
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
uomo universale, Marginalii la un vers, Eminescu și neființa. El vrea să probeze că „omul deplin al culturii române” - cu expresia fericită a lui N. Iorga - este și un mare pedagog al neamului și că el oferă un model de cărturar pentru tineretul în formare. Dă și câteva comentarii în marginea creației eminesciene, sub exigență filosofică, despre „infinit și infinire”, haos și neant, câmpurile ființei, arhei, cât și o interpretare filosofică a Luceafărului, prin prisma conceptelor de general și particular, conform
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
Apus, la Veneția și la Roma, la papa Leon al X-lea, dorind să devină aliat al occidentalilor în expedițiile împotriva turcilor. Domnia lui este un reper fundamental și pentru mersul alcătuirilor culturale la români. A sprijinit tiparul, scriptoriile, pe cărturari. A fost unul dintre cei mai însemnați ctitori de biserici din istoria românilor și un mare protector al ortodoxiei. Domnia lui se va transforma în model și în temei pentru edificarea mitului dinastic al Basarabilor. A murit probabil de tuberculoză
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
românilor și un mare protector al ortodoxiei. Domnia lui se va transforma în model și în temei pentru edificarea mitului dinastic al Basarabilor. A murit probabil de tuberculoză și a fost înmormântat în ctitoria sa de la Curtea de Argeș. În formația de cărturar a lui N.B. intră mai întâi cunoașterea slavonei și faptul că nu-i era străină limba greacă. Călătorise la Constantinopol, avea relații strânse la Muntele Athos. Îi erau familiare realitățile din Transilvania, provincie unde avea câteva posesiuni pe care le
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
hrisoavele alcătuite în cancelaria domnească s-au conservat, iar frumusețea lor face din aceste acte veritabile podoabe. Și tipograful Macarie, care își avea atelierul la mănăstirea Dealu ori, poate, la Bistrița, se străduia în chip deosebit atunci când lucra pentru voievod. Cărturarilor li se alăturau artiștii - arhitecți, sculptori, pictori, autori ai unor opere faimoase precum zidirile de la Curtea de Argeș, „minunea” pe care Gavriil Protul o descrie cu răsuflarea oprită, cele de la Snagov, Târgoviște etc. La Târgoviște se încheagă cel mai important centru artistic
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]