3,101 matches
-
unei femei pe care toți zic că am încetat s-o iubesc în 1807? Într-adevăr, de ce? Întrebarea mi se pare fundamentală. În acest timp... 18: Donald Crowhurst, specialist englez în electrotehnică, în vârstă de treizeci și șase de ani, căsătorit, patru copii, pasionat de navigație, se hotărăște să participe la „Golden Globe Race”, competiție organizată de ziarul Sunday Times: ocolul pământului pentru navigatori solitari. Concurenții sunt liberi să plece când vor, din primăvară până la 31 octombrie 1968; nu mai târziu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
plătitor de sex bărbătesc. Cinci bandiți calabrezi atacă un hotel - șeful bandei e o frumoasă blondă, Maria Pia Curcio, 22 de ani, mamă a doi copii, separată de soț. Se constată că la Olimpiada din Mexico, majoritatea atleților învingători erau căsătoriți; mulți au venit însoțiți de perechile lor, pe propria cheltuială; medicul francez Andrivet declară: „Lumea sportivă respinge din ce în ce mai mult ascetismul, religie tristă al cărei apanaj atleții îl împărțeau cu călugării...”. 27: „Nu pot să înfrunt Capul Horn, punctul extrem al
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
A fost însă nevoie să văd acest film, pentru a retrăi, după atâția ani, șocul și durerea pe care, studentă fiind, mi le crease decesul în urma unei tentative ilegale de avort a unei colege de grupă liniștită și discretă, abia căsătorită. Tragedia Brigittei, care pe atunci părea singulară, individuală și scandaloasă, evocată doar în șoaptă, cu spaimă și lacrimi, pare să fi curs, evaluând retroactiv acum întâmplările și realitățile de altădată, în matca unui dezastru colectiv. La câțiva ani după terminarea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
relația cu soțul? Contribuia în egală măsură cu tine la treburile casei? Neavând altă locuință, ne-am mutat după căsătorie în casa părinților soțului. Era doar o bucătărie mare, în care dormea tata-socru, o cameră mare, unde dormeam noi, tinerii căsătoriți, mai târziu dormea și cumnatul în aceași cameră, iar mama-soacră dormea în bucătăria altei cumnate, care avea casa în continuarea celei a socrilor. În aceste condiții am născut primul copil, o fată. În vacanța de vară a acelui an ne-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
încarcă la priză. Nimeni nu i-a luat în seamă invenția, cu toate că, după spusele sale, prin aplicarea acesteia la parcul de autovehicule cu tracțiune electrică de la RATC s-ar reduce pierderile de energie electrică. Faptul că n-a fost niciodată căsătorit și nici nu are copii îi permite să-și folosească timpul, spune el, pentru reali zarea ziarului personal. "Marea majoritate a preoților nu-și înțeleg menirea, drept pentru care mesajul bisericii nu este coerent". În textele sale, în urma cunoașterii realităților
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
suprafața, cât și randamentul acestora, dacă e arabil în câble, dacă e fânaț în care; ce animale are în gospodărie, câți membrii de familie sunt în casă, fiecare cu numele inclusiv copiii. Țesătorul curții Takats Goia Andrei are un fiu căsătorit, care locuiește în sesiune cu el. Mai are trei fii Andrei, Gheorghe și Marci și o fiică Eva. Posedă două vaci, patru porci și trei stupi de albine. Pământ nu are de niciun fel, dar în calitate de țesător al curții primește
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Bulgaria spre a-l afla pe unchiul meu Neculae Vodă dus de acasă de prin 1820 cu femee cu tot, fiind el feciorul lui Ion Vodă Crețul din Oprea Cârțișoara, aflându-l în comuna Gheorghenjic, județul Silistrei, cu o fată căsătorită și un fecior june. Acolo am stat câteva săptămâni apoi m-am întors la Topologu unde era mătușa sora mamei mele și a unchiului N. Vodă, «Mocanu», cum îi ziceau bulgarii și am dus și pe mătușa mea cu toată
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
probabil Conservatoriul n.a) din Valaparaqso, al treilea măsariu de meserie își lucra meseria la Chicago Illinois, al patrulea plugariu, pălmaș, lucrătoriu la fabricile din Indiana Harbor Ind. Cel mai mare dintre fiii (sic!) mei, o fată Elena C. Folea, căsătorită Blendea în Seaca născută în 1884 căs. 1900. Prin 1903 am construit cel dintâi război de lemn cu căței de o lungime numai de 1,70 m., cu una tălpiță și 4 suluri. În 1910 am isprăvit căsuța de lucru
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a fost omorât destul de repede. La bunica, sentimentul datoriei și al responsabilității față de comunitate sa manifestat, la fel, întrun mod de neînțeles astăzi. Deși a rămas văduvă de tânără și, în plus, cu trei fete de crescut, nu sa mai căsătorit niciodată și nici nu a mai avut vreo relație cu vreun bărbat. La un moment dat, am întrebato de ce nu șia găsit și ea pe cineva, iar răspunsul ei a invocat iarăși puterea exemplului: „Ce-ar fi zis cei din
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
așa cum făcea în toate lucrurile de acest fel care îi erau poruncite. Patru luni mai târziu, Figueroa făcu o nouă cercetare asupra cazului lor1. O pricină, pe lângă cele de dinainte, cred că fusese și aceea că o doamnă de vază, căsătorită, nutrea o mare venerație pentru Pelerin. Pentru a nu fi recunoscută, venea la spital, când se îngâna ziua cu noaptea, dimineața, având fața acoperită cu un văl, așa cum se obișnuia în Alcalá de Henares. Intrând, își ridica vălul și mergea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un sacrificiu, care era făcut sub conducerea lui Pontifes Maximus, fiind de față și un flamen împreună cu zece martori. Caracterul eminamente sacru al acestei căsătorii este arătat și prin faptul că ea se mai numea și farracia sacra, pentru că cei căsătoriți mâncau în mod ritual dintr-o pâine sacra ce era coapta în cadrul sacrificiului menționat. Tot acum avea loc și împreunarea mâinilor drepte ale mirilor denumită generic dexterum junctio, care reprezenta legătură încheiată între un bărbat și o femeie, expresie plastică
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
element indispensabil căsătoriei. Ea se realiza în cadrul ritualului de mai multe ori, prin diferite persoane de la tatăl miresei la actanții sacramentali. Un alt element iudaic este împreunarea mâinilor celor doi miri, precum și binecuvântarea unui pahar comun din care gustau tinerii căsătoriți, pahar comun care nu are nici o similaritate cu paharul de obște din ritualul creștin, acesta din urmă având alt itinerar istoric. Binecuvântarea care se dădea asupra cupei cu vin, în ambianța căruia avea loc consacrarea religioasă era următoarea: „Binecuvântat fii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
purtarea crucii, intrarea în împărăție, cinstea de a lua parte la viață veșnică. însă uneori a fost păstrat și simbolismul natural, astfel dacă cununiile erau purtate de împărați, regi sau fecioare, având simbolul puterii și curăției tot astfel și cei căsătoriți sunt considerați ca niște împărați cu menirea curăției. De aceea aceste elemente liturgice care au avut un simbolism și o întrebuințare acolo unde s-au format și practicat, nu au reprezenrtat pentru Biserică primară obiectul unui uz necesar, ci adaptarea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
m-ai mai invitat la tine. N-am vrut să te reped, de teamă să nu anulez tot ce-a fost. Și-apoi, sinceră să fiu, mi-e și teamă de tine. De-aceea m-aș bucura să te știu căsătorit. Așa, acum, dacă vreodată mă cert cu soțul, cred că înțelegi, într-o căsnicie mai există și clipe de enervare din te miri ce întotdeauna mă obsedează același gînd: "mă duc la Mihai; chiar și pentru un ceas, dar mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce-ar fi s-o invit pe Livia în locuința mea de-acum?!... În ce fel ar reacționa? Doar nu-s singurul într-o astfel de locuință. Blocul are o sută de astfel de garsoniere, unele locuite chiar de tineri căsătoriți, ba chiar și de familii cu un copil. "La bucurie" o cunosc pe Livia, dar ,,la durere" cum o fi? Fără-ndoială, din cîte o cunosc eu, Livia e plămădită din aluatul acela atît de rar și-atît de căutat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
combinatului... În timpul ăsta, noi porneam Sinteza. Seara, Silvia a venit la lucru. Era în schimbul de noapte. În atmosfera de izbîndă, privirea mea s-a oprit asupra ei... Am încercat timid, nu știu cum să-ți spun... Parcă eram adolescent. Învățat cu femei căsătorite, descopeream că nu mi-am trăit adolescența... Cîteva filme, sărutări de mînă la despărțire în fața casei unde locuia... Au fost și cîteva îmbrățișări... Eu eram încă în emoțiile începutului la Sinteză; livrasem primele cisterne și așteptam părerea beneficiarilor. Silvia lucra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
decât după doctorat“. Vreau să știi că asta e dorința mea cea mai fierbinte și că am să îndur cu mai mult calm totul, până și moartea, știindu-te ocrotită de dragostea cuiva, sau de prietenie, de stimă, de respect: căsătorită. Draga mea, acceptă asta cu blândețe; nu-i o imixtiune în viața ta personală, ci o nevoie nebună de a ști că nu te las singură. II Miercuri dimineața, 8 februarie [1950] [...] În casă, cam răcoare; termometrul lui André, așezat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
încercând să par relaxată. Ce mai faceți? Eu tocmai... ăăă... am ieșit la o plimbărică... și mi-am scăpat... batista. — Batista? Lucy se uită suspicioasă spre picioarele mele. Nu văd nici o batistă. — Păi... ăăă... Și... cum e viața de tineri căsătoriți? — E OK, mi-o taie Lucy scurt. Felicitări, apropo. — Mersi. Urmează o tăcere stânjenită, și mă trezesc că privirea îmi coboară la hainele lui Lucy, începând cu bluza (neagră, cu guler, probabil de la M&S), pantaloni (Earl Jeans, destul de cool
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
odată. În ziua de azi, fiecare își scrie propriul jurământ. Fii atent aici: „Jurămintele de credință de la nuntă sunt șansa voastră de a arăta lumii întregi cât de mult însemnați unul pentru celălalt. Împreună cu momentul solemn, când oficiantul vă declară căsătoriți, ele sunt chiar structura de rezistență a întregii ceremonii. Ele trebuie să fie cele mai frumoase și mai emoționante cuvinte care se vor rosti la nunta voastră“. Mă uit la Luke cu speranță, dar el continuă să se uite pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și o îmbrățișez. Sunt absolut sigură de asta. — Scuzați-mă, domnișoară, spune fotograful. Dacă-mi permiteți, aș dori să fotografiez mirele și mireasa... Erin îmi dă florile și se retrage repede, iar eu adopt cea mai radioasă expresie de proaspătă căsătorită. — Dar Becky, spune Luke. Gary spune... — Ia verigheta de la Gary, zic fără să-mi mișc capul. Spune-i că te simți cam aiurea că s-a ratat momentul și că o s-o facem mai târziu. Câțiva invitați au venit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu e în regulă, spune Luke. Michael nu ne-a declarat soț și soție. Și parcă trebuia să semnăm ceva, nu? — Șșșș! Urmează un flash orbitor și amândoi clipim. — Becky, ce se întâmplă? Mă întoarce spre el. Suntem sau nu căsătoriți? — Hai, că ăsta-i un cadru meseriaș! spune fotograful. Rămâneți așa. — Spune-mi, suntem sau nu căsătoriți? Ochii lui îmi scrutează intens chipul. — Păi... OK, zic fără tragere de inimă. Adevărul e că nu suntem. Urmează alt flash orbitor. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să semnăm ceva, nu? — Șșșș! Urmează un flash orbitor și amândoi clipim. — Becky, ce se întâmplă? Mă întoarce spre el. Suntem sau nu căsătoriți? — Hai, că ăsta-i un cadru meseriaș! spune fotograful. Rămâneți așa. — Spune-mi, suntem sau nu căsătoriți? Ochii lui îmi scrutează intens chipul. — Păi... OK, zic fără tragere de inimă. Adevărul e că nu suntem. Urmează alt flash orbitor. Când reușesc să focalizez din nou, Luke se uită la mine absolut stupefiat. Nu suntem căsătoriți? — Ai încredere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din acel sat, care făceau o vizită la Mănăstirea Buciumeni - Tecuci, pe lângă care chiar treceam. Unul din componenții grupului mă convinge să mă abat puțin din drumul meu și să-i însoțesc, spunându-mi că în Buciumeni are un coleg căsătorit și că are o gospodărie frumoasă și o bună stare materială. Vizitez fugitiv mănăstirea și tot la îndemnul aceluiași tânăr ne abatem pentru o oră pe la gospodăria prietenului său. Parcă văd și acum o casă spațioasă, cu cerdac, aflată la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din conduita viitorilor diplomați, am fost cazat, alături de ceilalți "postuniversitari" la etajul I, blocul C, bloc de fete! Și ce fete! Toată floarea cea vestită a Universității. La intrarea în cămin m-am încrucișat cu niște "mise" și, fiind tânăr căsătorit și cu frică de Dumnezeu, mi-am făcut câteva cruci cu limba, am spus în gând finalul de la Tatăl nostru, respectiv "și ne izbăvește de cel viclean", și cu ochii după siluetele 86-60-86 am mai rostit un neconvingător "vade retro satanas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
onorific", aveam să fac o vizită prefectului orașului, un "gaucho" mândru de orașul său, capitală a unui stat prosper, Rio Grande do Sul. Ne-a povestit despre începuturile de la 1742, când au sosit aici, în locul botezat Porto dos casais (portul căsătoriților), primii 2300 de coloniști din Insulele Azore, urmați apoi de emigranți din Germania, Italia, Polonia. Oficial, Porto Alegre a primit statutul de oraș în 1809, fiind în prezent o capitală de 1,5 milioane de locuitori. În lecturile mele despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]