KorAP: Find »[drukola/base=căsca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...102 >

2,531 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

puteau fi la rigoare exmatriculați toți și viața lor ar fi luat un cu totul alt curs decât cel dorit de ei... Îi speria atât de tare acest alt drum? Între a fi profesor undeva și a fi zidar se căsca chiar așa un hău înspăimîntător încît a fi de partea cealaltă însemna chiar cea mai mare dintre nenorociri, mai rea decât aceea de a-ți pierde sufletul? Fiindcă e o iluzie să te mai consideri același de mai înainte după ce

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ce noapte lungă o să urmeze, și nu e decât una din nenumăratele care vor veni... va trece și iarna asta, va veni primăvara, apoi vara, apoi toamna... ehe! și asta doar într-un an... Își duse mâna la gură și căscă îndelung, într-adevăr cu mare poftă de a se vîrî iar sub pled și să doarmă mai departe. Mă ridicai și izbucnii în hohote. "Eu o cer în căsătorie, zisei, și ea îmi răspunde printr-un imens căscat! Bravo, Suzy

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
o explicație. În ziua aceea se simțise bine, mâncase iarăși seara cu același apetit, dormise neîntrerupt până a doua zi (îl anunțasem eu pe director de ce lipsea - casiera noastră era bolnavă), o găsii la ora trei și jumătate în pat, căscând ca de obicei cu mare poftă și... flămândă, o ghicii după ochi, după privirea insistentă și elocventă cu care mă primi. "Ți-e foame!" zisei. Confirmă cu o bătaie a pleoapelor. (Continua să fie mută, nu total, dar se pare

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-l determin să-și vină bine în fire: mâncăm, mai vorbim... și abia pe urmă o să vedem ce e și cât de grave sânt circumstanțele, fiindcă cel mai tare sperie pe un om, cât de puternic, abisul ce i se cască la picioare. Îi șoptii nevesti-mii în bucătărie să ne lase singuri și nici copiii să nu ne deranjeze... Revenirăm apoi în birou și Petrini începu să-mi povestească într-adevăr cu toate puterile speranței reînviate istoria dragostei lui pentru doamna

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

mult timp. Își frecă nasul pe spinarea motanului, o crimă de lezmajestate pe care acesta o îndură în liniște. ― Vrei să te conduc la camera dumitale? ― De ce nu? El se răsuci și se îndreptă către unul dintre culoare. Ușile se căscară în fața lor. ― Știi, ți-am făcut o favoare. Prezența animalelor de companie este strict interzisă în această stație. ― Jones nu e un animal de companie, ci un supraviețuitor. Îl scărpină după ureche. Așa cum îi făgăduise, Ripley fu gata numaidecât. Burke

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
știa că nu era omul care să renunțe cu una cu două. Reprezentantul Companiei știa să fie convingător. Nu avea nevoie de discursuri. O frază era de ajuns. ― Am pierdut orice contact cu colonia de pe Acheron. În sinea ei se căscă un gol amețitor, conștientizând subînțelesul acestei neașteptate declarații. Șovăi însă înainte de a deschide iar ușa. Nu era un vicleșug. Expresia lui Burke o confirma. Iar Gorman se uita când la unul, când la celălalt. Nu era băgat în seamă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
de-a face cu coloni: ingineri, arhitecți, muncitori. Civili într-un cuvânt, nu soldați. Poate și unul-doi polițai. Prezența militarilor ar fi fost inutilă... înainte. Dar, acum, de ce aveau nevoie ei? Vântul își râdea de el. Examină culoarul care se căsca înaintea lor, căutând răspunsuri și negăsind decât întuneric. ― Înainte! Vasquez reluă progresia cu mișcări mai mecanice decât cele ale unui robot. Țeava criblorului se balansa ritmic, măturând toată lărgimea culoarului în câteva secunde. Femeia coborî ochii, urmărind monitorul detectorului armei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
ieșiră din degete biomecanice. Fălci, lubrefiate de o umoare vâscoasă, începură să se miște fără zgomot, cu mișcări de piston. Oamenii nu întrevedeau decât forme neclare, dincolo de perdeaua de fum și aburi. Apone se pomeni că se retrăgea. ― Folosiți infraroșiile. Căscați ochii, băieți! Infanteriștii coborâră vizierele, în interiorul cărora se materializau deja imagini ― siluetele creaturilor de coșmar care se deplasau prin perdelele de abur într-o tăcere supranaturală. Pe Dietrich o lăsară nervii și se Întoarse pentru a fugi. Dar nu apucă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Se dădu înapoi scuturând din cap, cu ochii bulbucați. Hicks înjură și împinse cu umărul pe pârghia de zăvorâre. Cu mâna rămasă liberă, își scoase calibrul său 12. Capul creaturii de coșmar se strecura prin deschizătură, iar fălcile anterioare se căscau lăsând să se vadă un sistem maxilar asemenea unui piston și înarmat cu colți tăioși! Când dinții șiroind de umoare vâscoasă înaintară spre el, Hicks băgă țeava flintei în botul monstrului și apăsă pe trăgaci. Detonația vechii arme de foc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
umăr, fără să-și dea osteneala de a-și ascunde iritarea. Era și timpul. Unde dra... Ochii i se bulbucară și nu mai termină ce avea de spus. Nu era Spunkmeyer. Creatura abia se strecura prin deschidere. Fălcile anterioare se căscară dezvelind colții. Ferro sesiză niște mișcări indinstincte și auzi un whoosh organic. Nici nu avu timp să urle și se pomeni izbită de consola de pilotaj. La sol, viitorii naufragiați văzură uluiți cum naveta viră brusc spre babord. Propulsoarele principale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Mobila zvâcnea și se ridica datorită sforțărilor monstrului care-și degaja picioarele unul câte unul. ― Ripley! Dincolo de geamul de observare își făcu apariția o umbră, indistinctă din cauza aburirii. O mână deschise o lucarnă și se ivi figura lui Hicks. Bărbatul căscă ochii descoperind spectacolul din interiorul blocului operator. Îi era cu neputință să separe mecanismul ușii suficient de repede; se dădu înapoi, ridică țeava vibratorului. La impactul proiectilelor, geamul cu trei straturi se făcu țăndări, desenând o stea prin care caporalul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
avea nici un chef să asiste la autopsie. Vasquez îi înmână lui Gorman aruncătorul său de flăcări și-și luă pușca. Apoi scoase dintr-o sacoșă niște obiecte mici ovoide pe care le strecură în țeava inferioară de la M―4IA. Gorman căscă ochii văzând cum încarcă grenadele. ― Hei, e interzisă utilizarea lor în... Se dădu înapoi. ― Exact. Calc regulamentele aplicabile la luptele de aproape, paragrafele 95 până la 98. N-ai decât să raportezi. Eu... (Îndreptă arma către hoarda care se apropia.) trag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
dată de la aterizarea lui Acheron. Complet singură. Nu avu timp suficient să mediteze: motoarele liftului de mărfuri încetineau. Platforma se imobiliză brusc și cușca de siguranță se retractă. Ripley ridică țevile alăturate ale puștii lansatorului de flăcări când ușile se căscară. Un culoar pustiu se deschidea în fața ei. La strălucirea sistemului de iluminare se adăuga roșeața incandescentă a marilor protuberante din pereții metalici. Din canalele sparte scăpau șuierând jeturi de aburi. Prin circuitele electrice deteriorate săreau jerbe de scântei. Mașinile scrâșneau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

cuvintele: TOC OR IENC Și dedesubt, și mai de neînțeles: CLUNIAH Ultimele cuvinte păreau însă de-a dreptul uimitoare. Fuseseră tastate normal, fără majuscule, doar cu italice. Aveau chiar sens, poate un pic prea mult, cât să te facă să caști ochii, înainte să-i închizi la loc: Dacă vrei să afli cine te urmărește... În aceeași clipă, a sunat telefonul. Se restabiliseră liniile, îl auzeam pe Mihnea cu o claritate nefirească. „Robane, ești bine? Te-a zgâlțâit?“ Am început și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
a varză. Cine naiba mânca varză la micul dejun?! „Vecinii ne-au spus că ați fost ultima persoană care l-a văzut pe domnul Popa. Imediat după cutremur, ați venit aici, împreună cu domnișoara Dinu.“ „Dinu-Bulinu’!“, s-a hlizit Penciu. Am căscat ochii; nu-mi venea să cred: un polițist mârlan, tâmpit, cu simțul umorului sau bine-documentat? Maria nu suferea să i se spună așa. Doar eu și cu mama ei îi știam porecla din școala generală (probabil și restul clasei a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
deja, acoperită de cearșafuri. „Îți spun. Știe Scurtu pe cineva acolo, care ne-ar putea ajuta. Un avocat tânăr, colecționar de mașinării de pe vremuri: ceasuri, pistoale, mașini de scris, ordinatoare mecanice.“ „Și ce-au toate astea cu povestea noastră?“, a căscat Maria de sub plapumă. „Ai citit Patul lui Procust?“ „Normal, deșteptule. Toți îl citim, în liceu. Unii îl mai fac și-n facultate, în caz că ai uitat. Sau vouă nu vi s-a predat?“ „N-am uitat. Noi am făcut carte cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
o imensă tâmpenie ce spui. Pe Brutus eu l-am dus cu mâna mea la «Hanul cu Tei».“ „Știi că am view-cam-uri instalate peste tot în casă?“, a zâmbit Mihnea. „Știu.“ „Și că filmează totul, în timp real?“ „Da.“ „Ia cască ochii-aici.“ Mi-a deschis un fișier și-a mărit imaginea. Obiectivul se mișca dintr-o parte în alta, dar camera era ușor de recunoscut: sufrageria lui Mihnea, noaptea. Inegalabilă, cu cearșafurile alea colosale peste fotolii. Jurai c-ai nimerit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
îmi plăcea întrebarea. Oameni de-ăștia, care întreabă de șanuri, nu se mai fac în zilele noastre. Cineva trebuie să observe odată și-odată că a dispărut o lume. „Eu nu știu ce-o să găsim noi mâine la Neptun...“, a căscat Maria, „Dar ceva tot n-am înțeles. E vorba de aparatul lui Camil Petrescu.“ „Ce-i cu el?“ „Înțeleg din toată povestea că tipul a descoperit o mașinărie care depășea tehnologia epocii (nu știu cum, de ce, în ce împrejurări). O chestie atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
o spun pe șleau. Mie toată povestea asta cu hărțile care dispar, oamenii care nu sunt și-amintirile care n-au existat nu-mi miroase-a bine. Nu știu cum dracu’, da’ parcă-și bate cineva joc de noi.“ „Cine?“, am întrebat, căscând îngrozitor. „Mă-sa-n cur, dacă aș ști, nu s-ar mai povesti. Ce crezi că mie-mi place s-o ard aiurea pe-aici, pe câmpie, bâjbâind după necunoscuți? Să pun microscopul pe-apostolul Paul al tău?“ „Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
pâslos, auzeam vorbele, dar nu pricepeam nimic, buzele se mișcau mecanic, cu sonorul tăiat. Apoi, ca din senin, s-a dat drumul la bandă. „Robane, avem noutăți.“ Mi-am auzit numele și l-am recunoscut cu dificultate. „Sună promițător...“, am căscat, dintr-odată liniștit. Am sărutat-o pe Maria pe gât și mi-am cerut cafeaua. „Mai știi jurnalul lui Paul?“ „Normal, ne-am uitat azi noapte împreună pe el.“ Mihnea m-a privit lung, ca la spitalul de nebuni. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
cu voce tare: „Alexandru.“ „Ce mai e și asta?“, s-a întins Maria, lăsând cana din mână. Pipăia coperta velină, acoperită de-o poză cu un fractal verde. „E-un roman.“, a rânjit Mihnea, sorbind din cafea. „Care Alexandru?“, am căscat din nou, cu mâna la gură. „Alexandru cel Mare? Alexandru cel Bun? Alexandru Ioan Cuza?“ Mihnea s-a uitat ciudat la mine și mi-a făcut un semn. „Deschide-l la pagina 9. Citește.“ Nu era o invitație, ci o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
1,8 MHz și l-am programat pe frecvența Uniunii. În loc de muzică, rulează coduri. Deschide toate ușile, și pe-ale Președintelui. Dacă vrei premiu, vorbește cu mine.“ I-am ars o palmă, îndemnându-l să intrăm. Nu-ți venea să caști gura, ploaia măruntă și rece trecea prin trei rânduri de haine. Mihnea a apăsat clanța și ușa s-a deschis cuminte și-ascultătoare, ca în fața unor oficialități. Cunoșteam sistemul de securitate al clădirii, îmi povestiseră despre el oamenii lui Scurtu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
despre Leana, n-am aflat nici ce s-a-ntâmplat cu ea, nici ce fel de chiloți purta. Ultima oară când am văzut-o, era într-o seară de toamnă. Ne adunasem pe bordură, strategic, de partea ailaltă a piațetei. Căscam și noi gura, așteptând să închidă magazinul. Tanti Leana întorcea pancarta mare cu „ÎNCHIS“, după care punea lacătul și controla clanța. Atunci se apleca puțin, dacă bătea lumina cum trebuie și încuia din profil, i se zăreau țâțele mișcându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
ciocanul în unghi de 45 de grade, să poți pune piciorul; tabla de susținere, scurtată din clește sau făcută franjuri cu freza. Cât despre zid, el fusese spart de-a dreptul, cu lovituri năpraznice de baros: a doua zi, se căsca o gaură de dimensiunea unui copil, prin care muncitorii săreau în stradă, pe traseul prestabilit. Conducerea reacționase prompt, gaura fusese cârpită cu bare groase de fier-beton, ca la Jilava. În noaptea următoare, muncitorii se înarmaseră cu-o scară mică, metalică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
I. Faci chestia asta de mai multe ori, până ajungi cu o singură scrisoare și un singur paragraf repetitiv. Așa obții indicele de repetiție al ciclului. Sau, pe înțelesul tău de filomenolog, mesajul scrisorilor. Textul comun. Soluția epică.“ „Fascinant.“, am căscat, „Și care-i «soluția epică» a ciclului tău?“ „Pr A B Pr A B Pr B. Unde A B e indicele repetitiv.“ „Nemaipomenit, savante! Încă o formulă secretă! Și ce-nseamnă, mai exact?“ „De unde vrei să știu eu? Întreabă-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]