2,578 matches
-
ziceai că una din alea patru case va fi a lui. N-a fost să fie, că marinarul avea și atunci rezultatele În buzunar, alegerile fuseseră organizate ca să nu spună lumea că nu avem și noi. Gore și Gicu au căscat gurile. Niciunul nu mai bea, niciunul nu mai scoate o vorbă, niciunul nu pare interesat și de știrile de la televizor. Sandu Șpriț este În centrul atenției, iar ei au devenit sateliți naturali cu alcoolemie la bord... Da, Gicule, da, Gore
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Geo! Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acaaaaasăăăă! Oameni cu suflete pătate, oameni negri În cerul gurii, m au indus În eroare cu multă vreme În urmă și au profitat de bunătatea și de credulitatea mea... Gore și Gicu cască gurile. Sandu Îi arată cu degetul. M-am uitat În gura lui Băsescu așa cum se uită ăștia doi În gura mea. I-am acordat credit când l am văzut cu șampania În mână, la Universitate. I am acordat Încrederea mea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de cuc, Sandule, nu pot să n-o spun pe-aia dreaptă. Lume puhoi, Întristare la superlativ, iar eu Într-un colț, retras, mi-a fost și frică să mă apropii de groapă, simt niște frisoane când văd cum se cască pământul și aud popa... Dumnezeu să-l ierte... Gicu varsă câteva picături din pahar, iar Gore Îl imită și rostește un Dumnezeu să-l ierte, dar numai de ochii lumii... Apoi Întreabă: Era bătrân? Cine? Mortu`, de cine crezi că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ca toată lumea în ziare, sau în emisiunile de radio, motive să creadă într-un sfârșit rapid al ciumei, și concepând, aparent, speranțe himerice sau resimțind temeri neîntemeiate la citirea unor considerații pe care un ziarist le scrisese cam la întâmplare, căscând de plictiseală. În rest, consumau bere sau își îngrijeau bolnavii, leneveau sau se istoveau, clasau fișe sau ascultau discuri, fără a se deosebi în vreun fel unii de alții. Cu alte cuvinte, ei nu mai alegeau nimic. Ciuma suprimase judecățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
când reușisem, am auzit un sunet de parcă ceva se sfâșia. 6.25 după-amiaza. Am deschis fermoarul și am dat să-mi trag din nou rochia pe mine. Atunci am văzut: o crăpătură nimicitoare - și folosesc adevăratul sens al cuvântului - se căsca în partea din spate a rochiei. Nu mai puteam să mă îmbrac cu ea și, în nici un caz, nu putea fi reparată. Patrick o să vină în treizeci și cinci de minute. Disperată, am alergat spre camera lui Jazz și am bătut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Am cam scăpat caii în păpușoi cu satul. Dar eu nu cred că putem să izolăm țăranii care suntem de toate celelalte percepții. De exemplu, de percepția ta sosit în satul unde fuserăm după Paște. Prima zi ai cam zăcut. Căscai câte o geană și ne ziceai lui Tiberică și mie : „Măi, am fost cu udatu’ și ne-am îmbătat ca porcii. Umblam toată gașca prin Cluj și chiuiam în stradă în ploaie. Sunt mort măi, sunt mort! Rupt!”. Dacă trăiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și torturi. Încă de când am văzut pâinea aceea cu nuci, alune, mac, susan, ca spuma și ca smoala, gâtul mi s-a strangulat. Am băut o seară întreagă apă minerală. Nu am putut să înghit nimic. Mi-era frică să casc gura ca să nu iasă afară plânsul pe care-l oprisem undeva, la mijlocul gâtului. Cristophe era dezolat. Chelnerii perindau alte vitrine prin fața mea, presupunând că nu-mi place oferta. Singurul lucru pe care i l-am comunicat generosului coleg elvețian a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ca să zic așa, să-mi arăt „mușchii” intelectuali la o audiență din IVY League a mediului academic american. Le-am dat câte un rezumat de idei și am început triumfal: „The main limits of Rawlsian model...”. Am mai apucat să casc gura despre ceea ce numeam erori de interpretare a situației originare și... - Hold one! îmi zice un student. We are suppose to disscus with you mainly as a Romanian, not as a philosopher. Paștele mamei voastre, mi-am zis în gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
încântată că le-a putut aranja asta. După turul la Westminster, expoziția de peisagiști și Parlament, noi ne-am văzut separat de Trafalgar Square, de parcul cu rățuște din apropierea Palatului Buckingam, de Piccadilly, de ceva magazine drăguțe la care am căscat gura. Seara ne-am retras toate în cabinetul de psihoterapie, adică în bucătăria căminului colegiului. - Ați fost happy de experiența londoneză? - Nu, deloc. Suntem supărate. Am ridicat din sprâncene: - Dar de ce? - Fiindcă ne-au dus la Foreing Office și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la cârciumă. Să nu sar calu’! Țăranu’ mioritic se transformă. Și nu din cauza noastră, a ’telectualilor civilizatorii, cu atât mai puțin din cauza politicienilor care manageriază menajeria bunurilor publice. Ci din cauza exodului la muncă în lumi care n-au stat să caște gura la dialogul cu veșnicia. Din cauza căpșunelor, măslinelor, construcțiilor, menajului și chiar și a prostituției învățate în stil vestic. E clar însă că astăzi Andrei m-a făcut să gândesc că am în față mai puțină Americă și e cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
șifonat. S-a despărțit de prietena lui. S-au certat nasol toată noaptea și ea a plecat pentru totdeauna... Nu, a emigrat în Noua Zeelandă... — Am lucrat toată noaptea, zice cu o grimasă. Să-l ia naiba pe Ketterman. E inuman. Cască larg, arătându-și dinții albi și perfecți pe care și i-a aranjat când era la Facultatea de Drept de la Harvard. Zice că n-a fost alegerea lui. Se pare că nu poți absolvi dacă n-ai trecut pe la chirurgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vreau ! protestează Eddie. Doctorul i-a prescris un regim strict. Trish trage furioasă din țigară. Și deja a mâncat un castron cu cereale de dimineață ! — Mi-era foame ! se apără Eddie. Și tu ai mâncat o brioșă cu ciocolată ! Trish cască ochii, de parcă ar fi lovit-o cu leuca. Pe obraji îi apar pete mici, roșii. Câteva clipe, pare incapabilă să mai zică ceva. Vom bea câte o ceașcă de cafea, Samantha, mă anunță într-un final cu un glas demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încurajator. — Păi... o să plec acum, murmur, cu capul plecat. — Nu te grăbi așa, spune Trish, sorbindu-și ceaiul încântată. Mmm. Dacă tot ești aici, hai să vorbim un pic ! Să vedem cum stăm. — Ăă... bine. Cămașa de noapte i se cască și-i văd începutul sfârcului. Îmi feresc repede privirea și mă trezesc uitându-mă în ochii bărbosului contorsionat din Bucuria sexului. Fără să vreau, mi-i închipui automat pe Trish și pe Eddie în exact aceeași poziție. Nu. Încetează. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fi fost bipolară tot timpul ăsta și eu n-am observat ? Asta ar explica foarte multe. — Doamnă Geiger, spun ușor neliniștită, nu vreți să vă așezați puțin ? — Nu, mulțumesc ! spune tăios. Vorbesc la telefon cu Lady Edgerly. Simt că se cască pământul sub mine. Freya e la telefon ? — Lady Edgerly... Trish ridică telefonul la ureche. Aveți dreptate, e mult prea modestă. Ridică privirea. Lady Edgerly dorește să vorbească puțin cu tine. Îmi întinde telefonul și, ca în transă, îl duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
director”. În creierul făcut varză îmi sună un clopoțel. Nicholas Hanford Jones. De unde știu numele ăsta ? De ce îl asociez oare cumva cu Ketterman ? Oare BLLC Holdings e un client de-al lui Ketterman ? Nu. Nu se poate. Aș fi știut. Casc ochii cât pot și mă concentrez. Nicholas Hanford Jones. Aproape că îl văd cu ochii minții ; parcă îmi aduc aminte de o asociere... o imagine... Haide, gândește-te. Asta e problema când ai o memorie aproape fotografică. Lumea crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
picioarele în saboți cu toc și apucă un scaun pentru a-și regăsi echilibrul. Chipul Melissei arată ca un balon spart. — Am vrut să vă spun... Îmi mușc buza jenată când le văd fețele. Tocmai... încercam să vă spun... Trish cască niște ochi cât cepele în timp ce citește titlul articolului. Deschide și închide gura, dar nu iese nici un sunet. — Ești... avocată ? se bâlbâie într-un final. — Faceți o greșeală ! Obrajii Melissei sunt roz aprins. Eu sunt avocata. Eu sunt cea care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rămas gravidă, Eu însămi aș aduce mărturie despre asta dacă aș recupera memoria celor nouă luni pe care le-am trăit în pântecele ei, Copilului din burta mamei îi e cu neputință să știe ce se întâmplă afară, răspunse Marçal, căscând, Așa o fi, însă trebuie să recunoști cel puțin că ar fi cum nu se poate mai firesc ca pruncul să cunoască intim ce se întâmplă în trupul mamei, problema, după părerea mea, stă toată în memorie, Dacă nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de contemplator al vanităților lumii care-și pierde timpul, sau crede că-l câștigă, punând întrebări furnicilor, scarabeilor și șopârlelor. Cipriano Algor îl mângâie pe cap și puse altă întrebare, Ce vrei, dar Găsit n-a răspuns, doar gâfâia și căsca botul de parcă ar fi zâmbit la nerozia întrebării. Atunci auzi glasul lui Marçal chemându-l, Tată, vino, micul dejun e gata. Ginerele făcea pentru prima dată așa ceva, ceva neobișnuit trebuie că se întâmplă în casa și în viața celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
disperare surdă sau silă absolută, date la o parte, din puternicele motive deja expuse, tentantele dar problematicele vizite de răbufnire sentimentală și fizică la Isaura Madruga, ce-i rămânea tatălui Martei, dacă nu vroia să-și petreacă tot restul vieții căscând și dându-se, figurat vorbind, cu capul de pereții carcerei sale interioare, era să se apuce să descopere și să investigheze metodic insula minunată unde fusese adus după naufragiu. În fiecare dimineață, așadar, după micul dejun, Cipriano Algor îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca să nu țipe, și vântul se întețește, e ca un taifun, oamenii alunecă, cad, se ridică, cad din nou, ploaia devine potop, ne-au trebuit peste zece minute ca să parcurgem, cred, douăzeci și cinci sau treizeci de metri, Și apoi, întrebă Marta, căscând, Apoi ne-am întors și a început să ningă, la început câțiva fulgi rari ca niște ghemotoace de bumbac, apoi tot mai mari și mai deși, cădeau în fața noastră ca o perdea prin care de abia ne mai vedeam colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
din nou călugăriței, timid, și ea își lasă deoparte lucrul și mă privește de parcă așteaptă să vorbesc. Îmi plac foarte mult lumânările de aici, zic, cu un glas pios. Sunt din Habitat? — Nu, zice călugărița, oarecum surprinsă. Nu cred. — A. Casc ușor - pentru că sunt încă somnoroasă de la aerul ăsta tare de țară - și, în clipa în care îmi duc mâna la gură, observ că mi s‑a ciobit ușor o unghie. Încercând să fac cât mai puțin zgomot, desfac fermoarul genții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
plec la aeroport. Glasurile noastre politicoase și false; faptul că nu ne‑am putut uita unul în ochii celuilalt. — Înainte să plec, i‑am zis că nu cred că are timp pentru o relație adevărată în momentul ăsta. — Serios? Suze cască ochii. I‑ai dat papucii? — Nu asta am vrut. Vocea îmi e aproape un șoaptă. Am vrut ca el să spună că are timp. Dar el n‑a zis nimic. A fost... oribil. — Vai, Bex! Suze mă privește pe deasupra cănii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fi pus eșarfa Denny and George - de fapt, chiar am luat‑o de pe masa de toaletă. Dar am pus‑o imediat la loc. Nu știu de ce. — Hai, că‑i spargi, face Suze. Unde mâncați? — La Lorenzo’s. — La San Lorenzo? Cască ochii, impresionată. — Nu. Parcă nu. Doar... Lorenzo’s. N‑am mai fost acolo. — Ei, să nu uiți să comanzi șampanie, spune Suze. Și spune‑le că ești asaltată de o tonă de oferte și că, dacă te vor înapoi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de program. Ash se ridică, privi în jur cu ochi inexpresivi. După cât de însuflețită-i era fața, părea să fie încă adâncit în hipersomn. ― Parcă sunt mort, zise măsurându-l pe Kane. Ofițerul secund, nu tocmai întors din lumea cealaltă, căsca de-i trosneau fălcile. Ash, ca profesionist călit, își zicea că lui Kane îi plăcea hipersomnul și că acesta și-ar petrece toată viața în cuvă, dacă i s-ar da voie. Neluând în seamă părerea ofițerului științific despre "exec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aceasta a murit. Nici un semn de viață. Nu știm mare lucru despre ea, dar tot putem să determinăm când este în viață și când este moartă. Ripley dădu din umeri. ― Cu atât mai bine. Să scăpăm acum de ea. Ash căscă ochii. ― Glumești, desigur?! Foarte nostim. Ea făcu "NU" din cap. ― Sunt cât se poate de serioasă! ― Dar trebuie s-o luăm cu noi, zise Ash. Este primul nostru contact cu o asemenea creatură. Așa ceva nu avem în arhive. Trebuie întreprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]