2,267 matches
-
Preotul Grigore Sulima păstorește între anii 1852 - 1875. Potrivit "Dicționarului Geografic al Basarabiei" (a. 1904) a lui Zamfir Arbore, la acea dată țăranii din Lucăceni posedau 181 desetine de pământ de împroprietărire, iar proprietarul D. Bantâș 800 desetine. Pe moșia cătunului Alexandreni proprietarii Banariu stăpâneau 503 desetine. Satul mai avea vii, livezi și prisăci. Conform recensământului general din 1930, satul Lucăceni se compunea din 59 capi de familie cu 132 bărbați și 123 femei, în total 255 suflete, iar cătunul Alexandreni
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
moșia cătunului Alexandreni proprietarii Banariu stăpâneau 503 desetine. Satul mai avea vii, livezi și prisăci. Conform recensământului general din 1930, satul Lucăceni se compunea din 59 capi de familie cu 132 bărbați și 123 femei, în total 255 suflete, iar cătunul Alexandreni, care ulterior s-a alipit cu Lucăceni, era compus din 70 capi de familie cu 174 bărbați și 169 femei, în total 343 suflete. Actual satul Lucăceni este o localitate înconjurată de păduri, dealuri, stinci, de rezervația naturală "Lucăceni
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
a noilor ținuturi, din moșia pogăneșteană au fost rupte 4000 desetine de pământ și date celor 49 coloniști germani aduși în regiune, care au format colonia Marienfeld, românii numeau colonia Regina Maria, care și astăzi se păstrează sub forma unui cătun mic în valea râului Lăpușnița. „Inițial coloniștii germani și-au ales loc pentru sat la „Dumul Mingirului” un toponim de pe moșia Pogănești, dar negăsind apă potabilă ei și au mutat colonia în valea Lăpușniței. Aceste pământuri așa și nu au
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
în memoriile (1788) sale Urlațiul, iar Dionisie Fotino în "Istoria generală a Daciei..." (1815), specifică Urlații, dar adaugă și o așezare, despre care nu știm nimic: "Adunații of Gura Urlaților" . DTSR" (1872) pomenește târgul Urlați ca având în componență și cătunele: Arionești, Mărunțiș, Valea Nucetului, Orzoaia, Valea lui Seman, Valea Urloi, Valea Bobului, Valea Crângului, Valea Humei, Valea Pietrei și Zărcălăi. Arhivele prahovene păstrează din anul 1881, un dosar cu procesul mai multor urlățeni acuzați de rebeliune . În urma reorganizării în 1889
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
urlățeni acuzați de rebeliune . În urma reorganizării în 1889 a regimentelor de dorobanți 7 și 32 din Prahova, la Urlați s-a stabilit reședința "Companiei 3 a Reg. 32 Dorobanți" . Marele Dicționar Geografic al Romîniei precizează, la rândul său, cele 14 cătune ce intrau atunci în componența comunei Urlați, care juca rol de reședința a plășii Cricov din județul Prahova: Coteni, Mărunțiș, Valea Seman, Valea Urloiu, Valea Crângului, Valea Nucetului, Valea Bobului, Orzoaia, Jărcălăi, Valea Pietrei, Arioneștii Vechi, Arioneștii Noi, Valea Humei
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
comună urbană, Anuarul Socec consemnând-o cu 4914 locuitori, în localitățile: Urlați-Târg, Coțeni, Arioneștii Noi, Arioneștii Vechi, Valea Humei, Valea Pietrei, Orzoaia, Valea Nucetului, Valea Crângului, Valea Urloii și Valea Simon. Prin 1926-1927, o întreagă corespondență este întreținută în privința alipirii cătunului "Schiau" orașului. După ce a fost sediul raionului Cricov, prin "HCM 1116/1968" a căpătat actuala structură administrativ-teritorială. În 1968, a redevenit oraș al județului Prahova, reînființat; atunci au dispărut satele Valea Iarului (încorporat în localitatea urbană principală) și Valea Humei
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
valoare de miliarde de dolari americani, aducându-le unora averi considerabile; totuși, mulți s-au întors acasă nu cu mult mai bogați decât veniseră. Efectele goanei după aur au fost substanțiale. Orașul San Francisco s-a transformat rapid dintr-un cătun de corturi într-o metropolă și s-au construit drumuri, biserici, școli și alte orașe. A fost constituit un sistem de legi și un guvern, ducând în 1850 la admiterea Californiei ca stat al SUA. S-au dezvoltat noi metode
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
este poteca turistică marcata cu cruce roșie, care mai întâi trece prin cătrumul Mununa și după un traseu de 10 km, ajunge la . Cea de a doua variantă este drumul asfaltat de pe valea Ordâncușei, de 23 km. care duce până în cătunul Ghețar. Ultima și cea mai nouă variantă este pe Valea Gârda Seacă. La 2 km de la gura Urdâncușei pornește un drum forestier prin Mununa până la Ghețar lung de 12 km. Peștera este localizată la Nu se cunoaște data exactă când
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
km. de Zrenjanin. Sărcia nu are o dată cunoscută pentru întemeiere, dar s-au găsit urme din epoca romană (S.Borovzky, Tor.vm, p.113, 305). Prima atestare documentară - din anul1333 cu numele Zoruca. În 1338 purta numele de Szarchatelek, adică cătunul Sărcia. Primul loc era lîngă satul Șurian, la locul numit Șâbova, la cca 25 km. în amonte de locul actual, pe malul stâng al Timișului. Aci se amintesc și două colonizări (în 1552 și 1767) de români ardeleni de pe Valea
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Tîrnova, ținutul Hotin, acum, raionul Edineț, care s-au așezat cu traiul pe moșia satului Purcari. Numele localității provine de la un odagiu, crescător de oi, cu numele Anton, originar din satul Sălcuța, de lîngă Căușeni, care a fondat o odaie (cătun) în valea Zăvoiului, în jurul căreia s-au așezat familiile venite de la Tîrnova . Geografic, satul Antonești este situat la o distanță de 23 km de centrul raional Ștefan-Voda și 117 km de capitala Chișinău în partea de Sud-Est a teritoriului Republicii Moldova
Antonești, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305618_a_306947]
-
care le străbat în partea de est, cât și din cauza ridicării acestor munți pe verticală, începând din pliocen. Văile au fost locuite, în consecință, foarte puțin, așezările fiind dispuse mai cu seamă pe culmile însorite și domoale, sub forma unor cătune adunate, cum este cazul localităților Vadu Dobrii, Ghelari, Lunca Cernii, Poiana Răchițelii etc. Din punct de vedere geomorfologic se constată efecte de eroziune și forme de relief determinate de acestea. Zona dolomitelor - folosite și la construcția Castelului Corvineștilor - este străbătuta
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
platouri, întrerupte neașteptat de văi prăpăstioase, întâlnește, la tot pasul, priveliști de o frumusețe aparte. În timp ce în nordul și in sudul acestei uriități montane așezările apar doar pe văi și în cadrul depresiunilor, in partea centrală a Munților Trăscăului satele și cătunele urcă până sus pe coama lor, risipindu-se pe crestele munților. Natura a înzestrat spațiul carpatic al Trăscăului cu numeroase locuri interesante nu numai din punct de vedere științific, dar și turistic, numele unora având deja o mare rezonanță, precum
Munții Trascăului () [Corola-website/Science/305817_a_307146]
-
modernă localitatea s-a aflat la periferia unităților administrative : Soroca, Florești, Cotiujeni, Rezina, Camenca. În componența raionului Șoldănești a întrat în anul 1980 și se află la distanță de 22 km de centrul raional. În anul 1999 satul Salcia și cătunul Lelina au făcut parte din primăria Cușnirca. Din 2003 în sat din nou a fost constituită primăria locală. Populația este 1036 locuitori cu un număr de 392 gospodării. Suprafață teritoriului satului Salcia este de 186, 7 ha, a cătunului Lelina
Salcia, Șoldănești () [Corola-website/Science/305249_a_306578]
-
și cătunul Lelina au făcut parte din primăria Cușnirca. Din 2003 în sat din nou a fost constituită primăria locală. Populația este 1036 locuitori cu un număr de 392 gospodării. Suprafață teritoriului satului Salcia este de 186, 7 ha, a cătunului Lelina de 1,2 ha. Pe teritoriul satului funcționează biserica construită în anul 1861 cu hramul « Nașterea Maicii Domnului », care se sărbătorește pe data de 21 septembrie. Biserica este construită de Protosigherelul Mănăstirii Vatoped din muntele Atos din Grecia pe timpul
Salcia, Șoldănești () [Corola-website/Science/305249_a_306578]
-
șunt redate date referitoare la satele Cucueții-Vechiu și Cucuieții-Noui. Cucueții-Vechi - Plasa Glodeni, locuitori 225. Amplasat la 30 km de la gară Drochia. Primar-Stoian Chirică. Notar-Cotârșov Nicolae. Preot-paroh Raețchii Vladimir. Comercianți (diverși) - Ciubotaru Gh, Golper Victor, Sherman Moșcu. Cucueții-Noui - Plasa Glodeni. Două cătune Alexăndreni și Ivanovca. Locuitori 280. 30 km de la gară Drochia. Primar - Mirza Ioan. Notar - Cotârșev Nicolae. Învățîtori - Mârza Dumitru. Comercianți diverși: Schachter Iancu, Schachter Șrul. În anuarul orașului Chișinău și județelor din Basarabia, publicat în 1924 sub editură lui S.
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Basarabiei în același rînd și în alte gubernii ale Rusiei 12 familii și 1 burlăci. Locuiesc pe pămînturile mănăstirii “Sfîntul mormînt al Domnului” în Cucueți și 18 familii și 1 burlac așezați cu traiul din alte sate ale Basarabiei. În cătunul Sturdzeni în conformitate cu articulul 1 și 7 al instrucțiunilor din 14 iulie 1868 au dreptul la evidență: ÎI. 1.Țăranii din Cucueți se folosesc de pămînt în baza condițiilor scrise binevol de către ei și mănăstirea “Sfîntul mormînt al Domnului” ce constau
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
azi se întinde cartierul , în sec. al IV-lea, au fost găsite monede romane din timpul lui Valentinian I (364-375 d.H.) și un cuptor de ars oale. O hartă statistică întocmită între 1828-1832, și apărută în 1835, amintește despre un cătun neînsemnat, Crângași, cu maximum cinci gospodării. La începutul secolului al XX-lea acest cătun reprezenta o mică zonă locuită din apropierea râului Dâmbovița, mai exact la granița dintre București și comuna Marele Voievod Mihai, ulterior comuna 16 Februarie. În 1923, o
Crângași () [Corola-website/Science/303437_a_304766]
-
din timpul lui Valentinian I (364-375 d.H.) și un cuptor de ars oale. O hartă statistică întocmită între 1828-1832, și apărută în 1835, amintește despre un cătun neînsemnat, Crângași, cu maximum cinci gospodării. La începutul secolului al XX-lea acest cătun reprezenta o mică zonă locuită din apropierea râului Dâmbovița, mai exact la granița dintre București și comuna Marele Voievod Mihai, ulterior comuna 16 Februarie. În 1923, o parte din cătunul Crângași a fost inclus în teritoriul capitalei. În perioada dintre cele
Crângași () [Corola-website/Science/303437_a_304766]
-
cu maximum cinci gospodării. La începutul secolului al XX-lea acest cătun reprezenta o mică zonă locuită din apropierea râului Dâmbovița, mai exact la granița dintre București și comuna Marele Voievod Mihai, ulterior comuna 16 Februarie. În 1923, o parte din cătunul Crângași a fost inclus în teritoriul capitalei. În perioada dintre cele două războaie, dezvoltarea orașului și a vecinătăților a făcut ca această zonă să fie înconjurată de câteva dintre cele mai importante parcelari din acea perioadă, cum ar fi Regiei
Crângași () [Corola-website/Science/303437_a_304766]
-
Totodată, Depresiunea Damiș poate fi inclusă în câteva trasee turistice, astfel: I. Bratca-Secătura-Damiș. Traseul pornește din centrul comunei Bratca, urmând drumul județean 764D, apoi după ce părăsește ramificația spre Valea Brătcuței și se trece pârâul cu același nume, urcă serpentinele spre cătunul Secătura. Pe dreapta se lasă drumul spre fosta exploatare minieră, se depășește cătunul menționat și, după ce se străbate o mică pădurice, se ajunge la primele case din satul Damiș (cătunul Mochești). După o frumoasă perspectivă asupra bazinului Brătcuței (pe stânga
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
Traseul pornește din centrul comunei Bratca, urmând drumul județean 764D, apoi după ce părăsește ramificația spre Valea Brătcuței și se trece pârâul cu același nume, urcă serpentinele spre cătunul Secătura. Pe dreapta se lasă drumul spre fosta exploatare minieră, se depășește cătunul menționat și, după ce se străbate o mică pădurice, se ajunge la primele case din satul Damiș (cătunul Mochești). După o frumoasă perspectivă asupra bazinului Brătcuței (pe stânga), se coboară lent pe la baza dealului Glimeia Mică și, după depășirea unei șei
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
și se trece pârâul cu același nume, urcă serpentinele spre cătunul Secătura. Pe dreapta se lasă drumul spre fosta exploatare minieră, se depășește cătunul menționat și, după ce se străbate o mică pădurice, se ajunge la primele case din satul Damiș (cătunul Mochești). După o frumoasă perspectivă asupra bazinului Brătcuței (pe stânga), se coboară lent pe la baza dealului Glimeia Mică și, după depășirea unei șei, de unde se poate observa întreaga depresiune a Damișului, se coboară până în centrul satului, la o triplă bifurcație
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
m amonte de ultimul, „La Mori”, se trece un podeț din beton peste Valea Brătcuței și se urcă versantul abrupt de circa 300 m. După ce se depășește Peștera Chivadarului (în dreapta) se ajunge la pârâul Știopul, al cărui fir duce, prin cătunul Stalimade, spre drumul din centrul satului Damiș. Distanța de parcurs: circa 7 km. III. Circuitul Damiș-Toaia-Peșteruța-Damiș. Traseul începe la bifurcația din centrul satului, urmează drumul din dreapta, se depăsesc câteva case izolate, apoi se cotește ușor spre stânga (în dreapta se depășește
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
care îl conduce spre drumul județean. Pe dreapta, înainte de a ajunge la drumul respectiv, se urmează cursul unui pârâu (ce coboară din Măgura Dosului) și după circa 200m se ajunge la un nou aven, care adăpostește Ponorul Peșteruța. Suntem în cătunul Fundătura. La câțiva metri deasupra ponorului se află lacul temporar Tăul Bivolilor iar peste drumul amintit, mormântul soldatului-erou, mort în timpul celui de-al doilea război mondial. De aici, urmând drumul județean, revenim la punctul de plecare. Distanța de parcurs: circa
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
4 km. Variantă: de la înșeuarea dintre Glimeuț și Dealul Oașului, traseul se poate continua spre Depresiunea Ponoraș sau satul Zece Hotare. IV. Damiș-Poiana-Ponorul Runcșor- Fântânele. Traseul începe din centrul satului și urmează drumul județean pe direcția Roșia-Beiuș. După ce trece de cătunul Fundătura, drumul face un cot la stânga, apoi la dreapta și coboară ușor spre cătunul Poiana. Depășește bifurcația ce urcă în dreapta spre catunul Fântânele și după ce lasă în urmă câteva case pe stânga, inclusiv Peștera Ministerului și școala primară, drumul se
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]