2,041 matches
-
s-au găsit mărgele confecționate din scoici precum și urme de ocru. Acestea reprezintă una din cele mai vechi mărturii ale folosirii unor obiecte de uz simbolic.. În ere geologice din trecut apele mării au ajuns până la faleză. Odată cu retragerea mării calcarul s-a topit și s-au produs peșteri care au servit drept sălașuri oamenilor preistorici. Pe taluzul de deasupra peșterilor se află aflorimentul cel mai bine conservat din Israel al unui coral din fosile rudiste, la origine niște moluște cu
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
3-5 km în formă de amfiteatre mari). Alunecările de teren pe locuri sunt carstice. Actualele verigi de dealuri mai mari sau mai mici, s-au format în timpurile miocenului, atunci sedimentele continentale s-au depus sub formă de argile, marne, calcare, nisipuri, gresii și loess cuaternar, ca urmare formându-se insule și movile pe atunci submarine. Dealurile Codrilor au o formă lunguiață cu o lățime maximă (vest-est) de 60-65 km și lungimea (nord-sud-est) 100-110 km. Văile cuprinse în acest areal au
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
Crișul Alb. Din punct de vedere geologic, aceste culmi (ce pornesc de la altitudini minime de sub 200 m, ajungând la punctul maxim de 836 m. atins în "Vârful Drocea") sunt dezvoltate pe strate de sedimentare alcătuite din șisturi cristaline, roci magmatice, calcare, tufuri vulcanice și roci de granit. Situl „” adăpostește și asigură condiții prielnice de viețuire mai multor specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. La baza
Drocea - Zarand () [Corola-website/Science/333708_a_335037]
-
dinspre sală. Bolta semicilindrică actuală datează din urma transformărilor în stil baroc de la mijlocul secolului al XVIII-lea, când a fost amplasat și altarul. În aceeași perioadă, tavanul sălii a fost acoperit cu stucatură. La vest a fost ridicat din calcar un turn de clopotniță. Nivelurile superioare ale clopotniței erau accesibile printr-o scară spiralată adăpostită de un turnuleț aflat pe latura vestică a bisericii. Clopotnița este, de altfel, singura din Țara Bârsei fortificată în această perioadă, datorită proximității zidului de
Biserica evanghelică fortificată din Rotbav () [Corola-website/Science/333072_a_334401]
-
sud-est de râul Mureș și de râul Ampoița în sud. Extremitatea nord și nord-estică este mărginită de Cheile Turului iar cea vestică de valea Ampoiului și râul Galda. Din punct de vedere geologic, multiplele procese de eroziune și dizolvare a calcarelor, gipsurilor și sării (provocate de apele subterane și de suprafață) desfășurate de-a lungul timpului au dus la crearea unor forme de relief diverse; atât la suprafața rocilor cât și în interiorul lor; astfel: Fenomene exocarstice: vârfuri ("Dâmbău, Corabia, Ciumerna, Secu
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Geoagiu (cunoscut în amonte ca Valea Mănăstirii). Pe suprafața teritorială a sitului se află două lacuri importante: "Tăul Mare" (17 ha) și Ighielul (20 ha). Lacul Ighiel (suprapus ariei protejate Iezerul Ighiel) este un lac de baraj natural (format în calcare jurasice pe o bază de roci eruptive) situat pe un platou (Ciumerna) calcaros (cu doline și peșteri) fragmentat de cursurile mai multor văi. Clima este una continental-moderată, în general umedă și rece în zonele înalte, cu interferențe de aer cald
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
terenurilor agricole sau practicarea unor sporturi extreme (mașini de teren, ATV-uri, motociclete) ce perturbă fonic arealul. Economia zonei este bazată pe industria lemnului (exploatare și prelucrare), agricultură (cultura plantelor și creșterea animalelor), industria minieră și metalurgică (exploatări de dacit, calcar și piatră), comerț (vânzarea produselor agricole, obiecte artizanale și țesături) și turism (agroturism și turism ecologic). Tradițiile și obiceiurile localnicilor, modul de viață și portul popular, manifestările culturale și religia înscriu arealul în ansamblul particularitților etnice caracteristice Țarii Moților. Meșteșugurile
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
acestuia, care acoperă cea mai mare suprafață a sa. Limita lui de vest este reprezentată de poalele Treptei superioare în flexiune. Limita lui de est, de a lungul liniei de separație dintre structura stâncoasă moale a platoului și cea de calcar a Platformei marginale de est. Platoul are o structură sinclinală, dar posedă câteva mici anticlinale (cele mai însemnate dintre ele fiind anticlinalele Muntar, Keren Al Hadjr și Kanayim) care creează trepte secundare pe versantul Deșertului. Altitudinea medie in vestul platoului
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
să descoperim, foarte recent, chiar în zilele acestea, pe latura lungă, o intrare păstrată din fericire relativ bine, o intrare care este formată din două culoare, cu un pinten central având în jur elemente de arhitectură cu profiluri sculptate în calcar local și care ne duce, de la început, deși am dezvelit-o parțial, că era o intrare monumentală, ca un fel de arc de triumf. În fața acestor praguri am găsit fragmente de capitaluri corintice, lucrate în gresie locală. Importanța acestei intrări
Sălaj: Descoperire importantă în fostul oraș roman Porolissum () [Corola-website/Journalistic/104863_a_106155]
-
Pieskowa Skała (în pentru "Piatra Cățelușului") este o stâncă de calcar din valea râului Prądnik, Polonia, cunoscută mai bine pentru castelul său renascentist. Este situat în limitele Parcului Național Ojcowski, la 27 km nord de Cracovia, în apropiere de satul Sułoszowa. Castelul a fost menționat pentru prima dată în documentele latine
Castelul Pieskowa Skała () [Corola-website/Science/336210_a_337539]
-
au fost construite prin ordin al regelui Cazimir al III-lea al Poloniei. Acestea au fost numite " Cuiburi de Vulturi", întrucât cele mai multe dintre ele sunt situate pe stânci înalte, mari ale lanțului din Jura poloneză care are multe stânci de calcar și văi. Ele au fost construite de-a lungul secolului al XIV-lea la granița dintre Polonia Mică și Silezia, care la acel moment aparținea Regatului Boemiei. Traseul Cuiburilor Vulturilor este considerat unul dintre cele mai bune trasee turistice din
Traseul Cuiburile Vulturilor () [Corola-website/Science/336220_a_337549]
-
ecoducte peste A50 au fost folosite de aproape 5.000 de cerbi și mistreți într-o perioadă de un an . Țările de Jos au și cel mai lungă ecoduct din lume, numit Natuurbrug Zanderij Crailoo (podul natural de la carieră de calcare de la Crailo) . Structura masivă, finalizată în anul 2006, are 50 m lățime și peste 800 m lungime și se întinde pe o linie de cale ferată, un business park, un râu, un drum, și un complex sportiv . Monitorizarea este în
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
de centrul satului omonim, la o distanță de aproximativ 35 de metri deasupra satului și este pe dealul Wülpelsbergs de 505 m. Castelul se întinde pe o lungime de peste 100 de metri pe creasta delului Wülpelsbergs. Dealul este alcătuit din calcar și este acoperit de păduri mixte. Laturile de est și la sud de creasta pe de altă parte, formează marginea unui platou ușor înclinat care îmbină perfect...
Castelul Habsburg () [Corola-website/Science/335923_a_337252]
-
britanic, profesor la Universitatea Reading. Casa era amplasată la mijlocul pantei unui deal calcaros, avea mai multe camere și o scară din lemn. Una dintre ușile originale de la intrare a supraviețuit până în zilele noastre, ca și o porțiune din pavajul din calcar al camerei principale. În articolul său, publicat în Biblical Archaeological Review, profesorul Ken Dark spune că, deși nu deține nicio dovadă concretă, "nu există niciun motiv întemeiat" care să îl determine să creadă că acea structură nu a fost casa
Un arheolog britanic susține că a descoperit casa în care a crescut Iisus () [Corola-website/Journalistic/105136_a_106428]
-
ordonat efectuarea unor săpături. Preotul iezuit Henri Senes a efectuat o nouă serie de săpături în 1936. Din 2006, arheologii coordonați de profesorul Ken Dark au descoperit în acel perimetru fragmente de vase de gătit, un fus și artefacte din calcar. Obiectele din calcar sugerează faptul că în acea casă a locuit o familie evreiască, întrucât evreii considerau că piatra de var nu poate fi impură. Profesorul britanic, specialist în arheologia creștină din secolul I e.n., spune că acea construcție, despre
Un arheolog britanic susține că a descoperit casa în care a crescut Iisus () [Corola-website/Journalistic/105136_a_106428]
-
săpături. Preotul iezuit Henri Senes a efectuat o nouă serie de săpături în 1936. Din 2006, arheologii coordonați de profesorul Ken Dark au descoperit în acel perimetru fragmente de vase de gătit, un fus și artefacte din calcar. Obiectele din calcar sugerează faptul că în acea casă a locuit o familie evreiască, întrucât evreii considerau că piatra de var nu poate fi impură. Profesorul britanic, specialist în arheologia creștină din secolul I e.n., spune că acea construcție, despre care el crede
Un arheolog britanic susține că a descoperit casa în care a crescut Iisus () [Corola-website/Journalistic/105136_a_106428]