2,850 matches
-
vreun motiv să fii speriată“. „Este necunoscutul“. „Desigur, dar un lucru necunoscut este mai degrabă inexplicabil decât periculos sau Înfricoșător“. — Faimoasa replică finală, spuse Beth, privindu-și imaginea de pe ecran. — La vremea aceea a părut destul de potrivită ca s-o calmeze, remarcă Norman, Pe ecran, Beth Îi spunea Tinei: „Ți-e frică de șerpi?“ „Șerpii nu mă deranjează“, răspundea Tina. „Ei bine, eu nu pot să-i suport“, replica Beth. Beth opri banda și se Întoarse spre Norman. Pare că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Norman iritat, de parcă Beth ar fi vrut În mod intenționat să-l supere cu zgomotul acela. — Pentru orice eventualitate, spuse Beth. — Pentru care eventualitate, Dumnezeule mare? Tu Însăți ai spus că Harry e inconștient. Nu vor mai fi alte atacuri. — Calmează-te, Norman. Vreau doar să fiu pregătită, atâta tot. 07.20 ORE Nu reuși s-o facă să se răzgândească. Insistase să iasă ca să cableze explozivele din jurul astronavei. Era evident o idee fixă. — Dar de ce, Beth? o tot Întrebase. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
reglare a vitezei de ascensiune. O Împinse dincolo de 2 m/s, până la capăt. Se auzi șuieratul ascuțit al aerului eliminat din rezervoarele de balast. Submarinul, cu prova ridicată, Începu să se Înalțe cu repeziciune. — Mai repede nu merge? — Nu. — Dumnezeule! — Calmează-te, Harry! Priviră Înapoi și văzură habitatul cu luminile sale palide. Apoi șirurile lungi de explozibile ce Înconjurau astronava. Se ridicară pe lângă aripa Înaltă a acesteia, lăsând-o În urmă și nemaivăzând apoi decât apa neagră. — Un minut douăzeci. Două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tînăr încerc ușor să-l ignor pe alter ego. Caut un fel de îngenunchiere. Minunatelor îmbrățișări, să le opresc căldura... Ah, dacă aș putea delimita măcar o clipă, să mă odihnesc în ea! Căci clipa trebuie liniștită, să-și fi calmat disperarea. Altfel, n-are timp să știe că trebuie să moară. O chem pe Elena de undeva, din imaginația amintirii și-o cert: „-De ce n-ai avut răbdare să-mi asculți tăcerea ca pe o poveste?” -îi spun. „-Toate
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai păstra vreo acumulare. Dar dacă durerea e comuniunea cu lumea însăși, fericirea e animalică, modificare a ceva ce nu s-ar putea suporta: senzația de a fi stăpînul lumii. E capcana oricărui scriitor.” Ceea ce spune mă contrariază. „-De ce calmezi durerea, atunci?”-îl întreb și el rîde. Mă întreabă la rîndu-i: „-Tu te-ai privit vreodată și altfel decît în oglindă? Nu știi ce zace înăuntrul tău. Vino, vino, mai bine, și însoțește-mă o săptămînă prin spital. Ai să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
altfel, abia după ce vom ieși din noi. E treapta ce nu urcă și nici nu coboară, doar duce cu efort în suferința crudă de dincolo. Abia aceasta e fericirea.” Doctorul întinde mîinile înspre mine: „-Măi V.”-încearcă el să mă calmeze. „-Ai fost prea tare lovit din toate părțile, dar încă n-ai cunoscut durerea. Pînă unde poate merge, animalizîndu-te, umilindu-te, îndepărtîndu-te de condiția umană. Ea nu-ți mai lasă loc de discernămînt. Cum să gîndești dacă ți-e foame
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe Sandu, pe de o parte, ori pe Mihaela, pe de altă parte, tot fără argumente. Vorbeau cu gura plină, fără să-și dea seama, agitați din nimic. Andrei zâmbea și privea liniștit la colegii săi. Știa că se vor calma spiritele și nu se va supăra nimeni. Îi cunoștea destul de bine pe toți. N-a avut mult de așteptat. Vocile înalte s-au stins și mișcarea brațelor, ce se dorea a fi grăitoare și convingătoare, a încetat ca din senin
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
catolicii sunt oameni murdari și în care nu poți să ai încredere. —Bine, bine, bine, a strigat tata, ridicând brațele ca să se apere de rugămintea plină de pasiune a lui Helen. Bietul om. N-avusese nici o șansă. Situația s-a calmat. Lumea a început să mănânce pâine prăjită, să hălpăie cafea și să poarte conversații - deși folosesc termenul ăsta în sensul lui cel mai larg. Ghici cu cine stau în Belfast? ne-a întrebat Helen cu o voce cântată, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Și atunci m-a străfulgerat o idee - Dumnezeule, dacă James o adusese și pe Denise cu el? M-am ridicat în capul oaselor. Eram plină de nervi. Ticălos nenorocit! Nu putea să facă așa ceva, nu? M-am forțat să mă calmez. N-aveam nici o dovadă că făcuse așa ceva și nu avea nici un sens să mă enervez din cauza unei chestii care poate că nici nu se întâmplase. Tot timpul trebuia să mă gândesc în primul rând la Kate. Ea era omul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
când venea vorba de psihologie masculină, atunci trebuia să recunosc că era o adevărată maestră. Totuși am luat și cristalul. Nu se știe niciodată. Trebuia să scap nițel de familie. Nu eram în stare să gândesc limpede. Trebuia să mă calmez înainte să stau de vorbă cu James. O s-o sun pe Laura, am decis. Ea o să-mi spună ce să fac. —Laura, am spus cu o voce tremurătoare când aceasta a răspuns. —Of, Claire, a izbucnit Laura. Tocmai voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
situație numai ca să poată să te țină sub papuc. Îți spune că e vina ta că te-a părăsit și că dacă nu te comporți așa cum vrea el, o să te părăsească din nou. Tipic! —Judy, am intervenit. Vreau să te calmezi o secundă. E foarte important. —Ăăăă, bine, a zis ea părând puțin jenată. Ascultă, când am zis că James e un plicticos nenorocit, n-am vrut... —E OK, Judy, am spus cu blândețe. Știu ce-ai vrut să spui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aș fi iubit într-adevăr, dacă mi-aș fi dorit cu-adevărat să fiu cu el, atunci m-aș fi întors. Deci știam că procedasem corect. Cel puțin așa credeam. Și iar am luat-o de la capăt. Heathrow se mai calmase. Era mult mai liniște. Era ca în prima zi de reduceri din ianuarie. Era minunat. M-am urcat într-un avion de Dublin practic gol. Aveam un rând întreg de scaune la dispoziție, așa că am putut să-mi trag nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
batistă ezoterică a Întemeietorului antropozofiei. Misticul austriac i se părea incapabil să interpreteze În mod accesibil creștinismul artistului Înnămolit În munca de asigurări. Astfel Încît zbuciumul, Împotmolirea kafkiană, teama lui incontrolabilă de-a nu lua o viroză În restaurant mă calmează, alină, Împrospătează. Eu sînt un artist Înglodat În munca editorială. Probabil că asta se numește frustrare, valuri de sifon turnate peste o tot mai slabă dar autentică disperare, saxofon pe malul oceanului, sunete În formă de cochilie, de molie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deveni bogat și faimos, prima fiind cîștigarea concursului „Vrei să fii miliardar”. E totuși straniu că, plecînd eu de la Cline, am ajuns În catalog drept un soi de doctor literar ce vrea cu orice preț să vindece, să domolească, să calmeze, să ungă. Nici prin cap nu mi-a trecut. Dar, cine știe, s-ar putea să aibă dreptate criticii. Mă gîndesc că mi se-ntîmplă să plîng tot mai des de la un timp. De pildă, zilele trecute eram În metrou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
simt nevoia irepresibilă să-și facă datoria, caută cu ochii injectați victime, le găsesc, și tabără Întotdeauna asupra a cîte unui singur om, făcîndu-l zob. În fața sediului PNL, care arată ca după cutremur, un bărbat este bătut bestial. Încercînd să calmeze spiritele, un bătrîn prost inspirat abate atenția asupra lui și i se aplică același tratament. ȚÎra nu mai rezistă și deși Încercăm să-l reținem, intervine pentru a opri incredibila brutalitate. Cineva din mulțime zbiară: „Și pe el, și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și nu de neglijat vezi antologica scenă cu melcii și whisky-ul, interviul dat francezilor, ori colosala „dă-i salam” adresată mamei copilului care-i un fanatic al salamului, Îl caută, doarme cu el În mînă și nu poate fi calmat decît cu această delicatesă națională, sînt momente cînd rîzi cu lacrimi trist, așa cum e și normal să rîzi de tine, de lumea-n care te-ai născut fără vină, dacă nu cumva ai ales-o tu, de-acolo, de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
străbate-n diagonală ecranul. Și cîinele alb se plimbă prin film, dar este singurul ce apare și În vis și-n realitatea ficțiunii. În toată această ficțiune a ficțiunii În ficțiune, e normal ca Faye să fie extravagantă, să se calmeze, atunci cînd se simte părăsită, de pildă, strîngînd iar un șurub, de data asta la lampă, să se simtă tînără În vreme ce-n plan secund, la fel ca-n Oblomov, apar omuleți brueghelieni, sau copacul din fața fermei. Faye suferă-n permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cotizație pentru vameș, numai că eu n-aveam de gînd să marșez, eram cinstit, ziarist, și-am Început să-mi fac bagajele hotărît să mă dau jos, să rămîn dracului la Episcopia Bihorului Înjurînd În timp ce Mașa mă ruga să mă calmez, n-a mai fost nevoie, n-a părut necesar sacrificiul meu de-a rămîne singur pe peronul acelei ultime gări românești dinaintea Vestului, mita țiganilor Întrecuse cu siguranță orice așteptări, vameșul nici n-a mai intrat În compartimentul nostru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spre capul ei, ceea ce i-a Împiedicat să se apropie pe colegii veniți În ajutor, care Între timp Îl ajunseseră din urmă pe polițistul White. Atunci White s-a strecurat pe o alee laterală, În timp ce partenerii lui Încercau să-l calmeze pe suspect. Suspectul a refuzat să elibereze femeia, iar White l-a Împușcat și l-a omorît trăgînd În plin. Femeia nu a pățit absolut nimic. 2. În repetate rînduri. Una dintre principalele misiuni ale Detașamentului de Supraveghere este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pungi de cumpărături. Ajunse cu pași șovăielnici pînă În living. Resturi din fișete: dosare, dosare și iar dosare - una, două, trei, patru, cinci sacoșe. Două drumuri pînă la mașină. O stradă liniștită din Los Angeles, la ora 2.20 noaptea. Calmează-te, zăbăucule! Cincizeci de trilioane de oameni aveau un mobil. Nimeni nu știa că el văzuse acele cărți cu poze trucate. Pentru mutilare se va găsi ușor o explicație: era opera unui psihopat. Trebuia să-și găsească dosarul. Jack stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
contează. Și am spus-o numai pentru tine. Nici măcar drăguțul meu Bud nu știe, așa că sper că o să te simți ales. Ed se ridică În picioare. — Minciunile nu mă sperie. Inez rîse. — Pe tine totul te sperie. Nici un răspuns. Inez, calmă: — Negritos care mi-au făcut rău nu puteau să-i omoare pe oamenii de la Nite Owl, pentru că au fost cu mine toată noaptea. Au stat sub ochii mei tot timpul. Am mințit ca să nu te simți nasol fiindcă ai omorît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se îndepărtează de ea, n-o ating, parcă ar fi tras în jurul ei un cerc de cretă, ea înăuntru și ceilalți departe, atât de în afară, încât nu par decât indiferenți și nesimțitori. O să-și facă un ceai, să se calmeze, ar trebui să ia un somnifer, dar poate e mai bine să nu-l ia, foarte devreme mâine dimineață trebuie să fie cu capul limpede. Era ca și cum ar fi vrut brusc să rămână singură, să închidă televizorul și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
După care Andrei Vlădescu a închis ușa, lăsându-le acolo, dar așteptând la câțiva pași pentru drumul în sens invers și auzind toate zgomotele neputinței răbufnind și răsunând între pereții băii și șoaptele înfundate ale fiicei, care încerca s-o calmeze sau s-o aline, și în clipa aceea inima îi bătea mai repede și se întreba, el, Andrei Vlădescu, dacă se apropie cu adevărat sfârșitul, e acum? e mâine? Dar, în scurt timp, criza a trecut, bătrâna doamnă Marga Pop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
S-au așezat pe o bancă. „Te ascult, spune-mi“, i-a zis și au știut amândoi despre ce e vorba. „Știi?“, a întrebat. „Da.“ „Nu știu de unde ai putea ști“, a spus repede, cu necaz. Pe urmă s-a calmat. „Nu, ai dreptate, știi totul, ai intuiție, de asta mi-a fost întotdeauna teamă... A venit primăvara.“ „E mai mult, ești îndrăgostită.“ „Nu, pur și simplu a venit primăvara.“ „Lasă asta, spune-mi.“ „Vorbesc serios. Spun că a venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
secunde după ce ușa s-a închis în urma ei, am avut o senzație ciudată: m-am simțit singur. Dar sentimentul de singurătate se combina cu sentimentul de ușurare și în scurt timp cel de ușurare a devenit mai puternic, copleșindu-mă, calmându-mă și căluzindu-mă încetișor înapoi spre fotoliu și spre cei doi prieteni și tovarăși de încredere, telecomanda televizorului și cea a aparatului video, așezate fiecare pe câte o cotieră. Am deschis aparatele, am apăsat pe play și Kenneth spuse: — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]