2,870 matches
-
este una sedentară. Între birourile ministerului de externe și ambasade are loc un neîncetat schimb de personal. Este o veche practică, foarte bună de altfel. Deseori, de pildă, agenții care se găsesc la Paris au tendința de a le reproșa camarazilor lor care trăiesc în străinătate că suferă anumite influențe, în timp ce aceștia îi acuză cu satisfacție pe colegii lor din minister că orizontul lor este limitat la Quai D'Orsay. Călătoriile îi formează pe tineri, iar pe oamenii maturi îi învață
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
seama, denumirea aceea de căpitanul era mai mult o poreclă decât un grad efectiv. I se trăgea de demult: de când, soldat fiind În războaiele regelui, stăpânul nostru, a trebuit să treacă Într-o noapte cu alți douăzeci și nouă de camarazi și un căpitan adevărat peste un râu Înghețat, Închipuiți-vă singuri, urrraaa, trăiască Spania și toate aiurelile alea, cu spada Între dinți și numai În cămașă ca să se confunde cu zăpada, pentru a surprinde un detașament olandez. Căci ăia erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
s-a spus după aia, de râcă Între generali. Fapt e că ai noștri, toți treizeci și unu câți erau, au rămas acolo părăsiți În voia sorții, blestemând, Înjurând și suduind amarnic, Înconjurați de olandezi foarte porniți să răzbune spintecarea camarazilor. Mai rătăciți decât Invincibila Armadă a bunului rege don Filip al II-lea. A fost o zi teribil de lungă și de dură. Ca să vă faceți o idee domniile voastre, aflați că numai doi spanioli au izbutit să treacă pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
amortizarea loviturilor și Împunsăturilor de cuțit sau de sabie; și, cu pumnalul, daga, spada și pistoalele lui, avea pe el mai mult fier decât toată Biscaya. Fusese soldat În războaiele din Flandra, ca Diego Alatriste și răposatul meu tată, și, camarad la toartă cu ei, pătimise ani lungi de lipsuri, primejdii și necazuri, deși până la urmă Îi mersese mai bine decât lor: pe când părintele meu Îngrășa pământul ereticilor, iar căpitanul trăgea mâța de coadă ca spadasin În slujba cui se nimerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
iar o iei de la capăt. Trase o dușcă din ulcea, mijindu-și ochii, dar nedezlipindu-i de pe căpitan. Asta-i viață? Diego Alatriste ridică din umeri. — Ai o idee mai bună? Îl privea drept În față, cu franchețe, pe fostu-i camarad din Flandra. Nu toți avem bafta de-a fi locoteneți de alguazili, zicea gestul lui. Saldaña se scobi Între dinți cu o unghie și dădu de două ori din cap afirmativ. Amândoi știau că, fără diversele capricii ale Întâmplării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
necesare În asemenea cazuri. Nu că s-ar fi temut neapărat de vreo ticăloșie din partea lui Martín Saldaña; Însă până și locotenenții de alguazili puteau fi ori victimele unei Înșelătorii, ori cumpărați. Chiar când era vorba de vechi prieteni și camarazi. Și, de-ar fi fost așa, Alatriste nu l-ar fi condamnat prea mult. Pe vremea aceea, orice lucru de la curtea acelui rege tânăr, simpatic, afemeiat, cucernic și fatal pentru bietele Spanii (plural desemnând și teritoriile de peste mări) care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unui soldat. Nici unul nu-i adresă celuilalt cuvântul, ci rămaseră acolo nemișcați și tăcuți de o parte și de alta a candelabrului care Îi lumina de jos În sus, studiindu-se ca să Înțeleagă dacă aveau de-a face cu un camarad sau un adversar; deși În meseria lui Diego Alatriste, un om putea fi totodată și una, și alta. — Nu vreau morți, zise mascatul cel Înalt. Era puternic, lat În spate, singurul rămas cu capul acoperit de o pălărie fără pană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Însă era lipsit de mijloace monetare, iar memorialul către rege, prin care solicita vechea-i pensie de patru sute de scuzi ce i se datora pentru serviciile aduse În Italia - unde ajunsese să fie spion la Veneția, fugar și cu doi camarazi executați - se bucura de tăcere drept orice răspuns. Asta Îl scotea din minți, Îi ascuțea sarcasmul și talentul, care mergeau mână-n mână, și contribuia să-i creeze noi probleme. — Patientia lenietur Princeps, Îl consolă Dómine Pérez. Răbdarea Îl domolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Oricum, acolo, ascuns În umbrele porticului, așteptând victimele ambuscadei, cu neplăcerea acelei răni destul de recente care Îl ținea ancorat În orașul de reședință al Curții, Diego Alatriste regretă din nou câmpiile Flandrei, trosnetul archebuzelor și nechezatul cailor, sudoarea bătăliei alături de camarazi, răpăitul tobelor și pasul liniștit al corpurilor de infanterie tercios intrând În luptă sub vechile flamuri. În comparație cu Madridul, cu străduța aia În care se pregătea să omoare doi oameni pe care nu-i văzuse În viața lui, cu propria-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
greu contra atacurilor italianului. Aceasta păru să-l descurajeze pe adversarul lui Alatriste; brusc, Îl părăsiră atât instinctul de conservare, cât și dibăcia cu care până atunci Încercase, de bine de rău, să-l țină la respect. — Cruțați-l pe camaradul meu! strigă, pe când para un atac, Într-o spaniolă elementară cu un puternic accent străin. Cruțați-l pe camaradul meu! Situația aceea, neatenția și strigătele Îl făcură să neglijeze puțin apărarea; și la prima Încercare, după o fentă cu daga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
conservare, cât și dibăcia cu care până atunci Încercase, de bine de rău, să-l țină la respect. — Cruțați-l pe camaradul meu! strigă, pe când para un atac, Într-o spaniolă elementară cu un puternic accent străin. Cruțați-l pe camaradul meu! Situația aceea, neatenția și strigătele Îl făcură să neglijeze puțin apărarea; și la prima Încercare, după o fentă cu daga, căpitanul Îl dezarmă fără efort. La dracu’ cu englezul naibii, se gândea. Unde s-a mai pomenit așa ceva? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să te pupe mă-ta rece? Încă mai zbura prin aer spada străinului, când Alatriste Îndreptă vârful armei sale spre gâtul aceluia și Își retrase puțin cotul ca să i-l străpungă fără probleme și să Încheie afacerea. Cruțați-l pe camaradul meu. Auzi dumneata. Trebuie să fii bătut În cap sau englez ca să strigi așa ceva pe o străduță Întunecoasă din Madrid unde plouă cu pumnale. Și atunci, din nou, englezul făcu ceva ciudat. În loc să ceară Îndurare pentru sine sau - era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
băiat viteaz - să apuce micul jungher inutil pe care Îl purta la cingătoare, Îi aruncă o privire disperată celuilalt tânăr, care abia se mai apăra trântit la pământ și, arătându-i-l lui Diego Alatriste, strigă iar: — Cruțați-l pe camaradul meu! Căpitanul Își opri o clipă brațul, descumpănit. Tânărul acela blond cu mustață Îngrijită, cu păr lung nepieptănat din cauza călătoriei, cu elegante haine gri colbuite, nu se temea decât pentru prietenul lui, care n-avea cum să nu fie străpuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu spatele la căpitanul Alatriste ca și când nu se mai temea de nimica rău din partea lui, acesta avu ocazia să constate și alte detalii interesante. De pildă că, dezmințind aparenta seninătate a tânărului În gri, mâinile Îi tremurau la Început, când descheiase hainele camaradului său ca să-și dea seama de gravitatea rănii. De asemenea, deși nu știa boabă englezește cu excepția câtorva cuvinte sugestive schimbate Îndeobște de la puntea unui vas la cealaltă sau de la un parapet la altul pe câmpurile de luptă - vocabular care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se limita În cazul unui soldat veteran spaniol, În pronunția lui, la fockyú (o să vă regulăm noi), sons ofde gritbich (feciori de mare târfă) și uergoin tucat yurbols (vă tăiem noi boașele) -, căpitanul observă că englezul În gri Îi vorbea camaradului său cu un fel de respect afectuos; și că, pe când acesta din urmă Îl numea Steenie, care fără Îndoială era un nume sau un apelativ prietenesc și familiar, celălalt folosea termenul formal milord adresându-i-se rănitului. Aici era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În gri, și după o scurtă pauză adăugă: În pofida Începutului. Spaniola lui era plină de imperfecțiuni, cu un puternic accent din partea de sus stânga a hărții, adică britanic. Iar tonul părea să-i fie sincer; era clar că el și camaradul lui văzuseră Într-adevăr moartea cu ochii; și nu cu jumătăți de măsură, nici În răpăit solemn de tobe, ci pe Întuneric și aproape pe la spate, ca șobolanii, Într-o fundătură și Într-o situație care nu aveau absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe un umăr, lăsându-și liberă mâna ce manevra spada, pentru orice Împrejurare. Caii nu erau departe și Își târau frâiele pe jos. — Încălecați și plecați, zise În sfârșit. Cel numit Steenie nu se mișcă, mulțumindu-se să-și consulte camaradul, care nu pronunțase nici un cuvânt În spaniolă și nu părea să Înțeleagă limba. Din când În când schimbau câteva vorbe pe limba lor, Încet, și rănitul termina Încuviințând din cap. În sfârșit, tânărul În haine gri i se adresă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
adresă lui Alatriste. — Domnia voastră era gata să mă omoare și n-a făcut-o, zise. De asemeni a salvat viața prietenului meu... De ce? — Anii. M-au blegit. Englezul negă din cap. — Treaba asta n-a fost Întâmplătoare, se uită la camaradul lui, apoi la căpitan cu o atenție sporită. V-a trimis cineva Împotriva noastră, așa-i? Căpitanului Începuse să-i sară muștarul de atâtea Întrebări, și Încă mai mult când văzu că interlocutorul lui schița un gest spre punga ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ideile. — Nu mi-am schimbat tabăra, zise Alatriste. Eu sunt mereu doar de partea mea. Vânez singur. Cel mai tânăr Îl privi câtva timp, gânditor, pe când i se traducea răspunsul acela. Deodată părea matur și cu mai multă autoritate decât camaradul lui. Căpitanul observă că până și Guadalmedina Îi arăta mai mult respect decât celuilalt, deși Buckingham era cine era. Atunci tânărul vorbi din nou și Însoțitorul lui protestă pe limba lor, de parcă nu era de acord să traducă acele ultime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spadasinilor și bătăușilor care Își răsuceau mustața și vorbeau cât mai gălăgios pe străzile și În toate locurile de clacă ale Curții, pe el nu l-am auzit niciodată grozăvindu-se cu amintirile lungii lui vieți militare. Însă, uneori, vechii camarazi de arme strânși În jurul unor stacane cu vin se refereau la el În istorisiri pe care le ascultam lacom; pentru că, la vârsta-mi fragedă, Diego Alatriste era Înlocuitorul acelui tată pe care Îl pierdusem onorabil În războaiele regelui, stăpânul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
n-o să-l folosesc contra ta. Saldaña Își scărpină barba de vechi soldat. Tăietura acoperită de aceasta, mergând de la gură până la urechea dreaptă, i-o făcuseră olandezii cu ocazia asediului orașului Ostende, la asaltul asupra redutelor Calului și Cortinei. Printre camarazii lui din acea zi și din altele se număra și Diego Alatriste. — Nici Împotriva vreunuia din oamenii mei, zise Saldaña În sfârșit. — Mă jur. Locotenentul de alguazili mai șovăi câteva clipe. Până la urmă se Întoarse cu spatele Înjurând printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care terminase cu scrisul și se uita la el cu o lipsă totală de simpatie prin găurile măștii. — Nu știu, zise căpitanul. Poate faptul că unul din ei, În primejdie de moarte, n-a cerut milă pentru sine, ci pentru camaradul lui. Inchizitorul și mascatul schimbară o scurtă privire incredulă. — Doamne sfinte, murmură călugărul. Ochii lui Îl măsurau plini de fanatism și de dispreț. Sunt un om mort, Își spuse căpitanul, citindu-și sentința În pupilele acelea negre și nemiloase. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că nu vă pot Împărtăși regretul, Excelență. — Îmi dau seama... Privirea ministrului se schimbase: acum era mai dură, mai insondabilă. E adevărat ce se spune, că acum câteva zile i-ai salvat viața unui anume călător englez pe care un camarad de-al dumitale era gata să-l omoare? Alarmă. Fuga la arme În răpăit de tobe și stridențe de trâmbiță, gândi Alatriste. Întorsătura aceea a discuției cuprindea În ea mai multă primejdie decât o incursiune nocturnă de-a olandezilor când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
două guri de archebuză. — Și cine era personajul acela important? Întrebă cu o periculoasă blândețe. Alatriste nici nu clipi. Nu știu, Excelență. Purta o mască. Acum Olivares Îl privea plin de interes. — Dacă acelea erau ordinele, cum de a Îndrăznit camaradul dumitale să le Încalce? — N-am habar de ce camarad vorbește Excelența Voastră. Oricum, fapt e că alți cavaleri care Îl Însoțeau pe cel principal au dat după aceea cu totul alte instrucțiuni. — Alții?... Ministrul părea extrem de interesat de pluralul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
important? Întrebă cu o periculoasă blândețe. Alatriste nici nu clipi. Nu știu, Excelență. Purta o mască. Acum Olivares Îl privea plin de interes. — Dacă acelea erau ordinele, cum de a Îndrăznit camaradul dumitale să le Încalce? — N-am habar de ce camarad vorbește Excelența Voastră. Oricum, fapt e că alți cavaleri care Îl Însoțeau pe cel principal au dat după aceea cu totul alte instrucțiuni. — Alții?... Ministrul părea extrem de interesat de pluralul acela. Pe rănile Domnului Iisus că mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]