4,790 matches
-
speriate. Iar la televizor se cânta și chiuia, amplificând hărmălaia din apartament. Maria strigă: toată lumea în sufragerie! Închide televizorul, Violeta! Apoi, o întrebă calm pe femeia cu copil: - Ce s-a-ntâmplat, Florino? Hai, liniștește-te și așează-te pe canapea! Nu mai plânge, ca să se liniștească și copilul! Florina se opri din plâns și tot sughițând, începu să-și spună oful. - Nu mai pot, tanti, nu-l mai suport. Ăsta mă omoară într-o zi. S-a transformat într-o
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
De la Gestapo! Ne-am uitat cu admirație la el, că purta o uniformă neagră, splendidă. Când era spre sfârșitul războiului, a sfârtecat, de furie, mobila din pivniță! Noi am dus-o acolo, că atunci când suna alarma, toată gașca era pe canapelele din pivniță și continuam discuțiile. Poate căuta bani sau nu știu ce, de a sfârtecat toate mobilele! După război, a dispărut. Sub noi locuia o pereche, doamna era evreică și domnul ungur, Dezső. Când portarul a înjurat și a zis lucruri antisemite
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
riului. Sarcina sa de bază era, în fiecare dimineață, aranjarea salonului pentru munca de peste zi. Așa se face că în această dimineață Marele Șambelan o aranja temeinic pe Marea Lenjereasă o tipă nurlie, plină de entuziasm și imaginație, exact pe canapeaua favorită a Mamelor Imperiale. După ce-și terminară treaba, cei doi se despărțiră iar fata îi spuse dulce: - Belică, scumpule, când mai ai nevoie dai un biip și ne vedem unde și cum vrei tu... Ce să mai spui!? Așa
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
magistre Simbinacus cu ce ai început, spuse procuratorul. Să lăsăm pe altă dată această discuție. Personal cred totuși că omul nu se va schimba niciodată chiar dacă s-ar naște din nou! Magistratul își drese vocea și se lăsă pe speteaza canapelei. -Îmi aduc aminte de un sclav de la Roma, mărite procurator, care sculpta foarte frumos marmura. L-am întrebat pe acest om ce simte în momentul în a care dă formă marmurei? Și mi-a răspuns că se simte iubit de
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
magistre Simbinacus, că lucrăm cu aparențe, neștiind exact ceea ce este adevărul. Presupunem doar. Doar presupunem, replică triumfător procuratorul Ponțiu Pilat desfăcîndu-și brațele cu palmele spre lateral. -Iată de ce mă frământă problema adevărului...înțelegeți? mai spuse el relaxându-se pe speteaza canapelei. -Trebuie să vă dau dreptate mărite procurator. E adevărat că nu putem cunoaște adevărul în esența sa! Ce ciudat sună totuși această afirmație! -Și totuși, adăugă Ponțiu Pilat părând că își amintește ceva. Ieri către seară am primit vizita a
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
Dar de ce n-a fost șters praful, de ce nu s-a aruncat apa din vasul în care au fost puse florile tăiate, zațul din ibricul de cafea?... Greu de crezut și de înțeles! După ce se relaxă fumând o țigară pe canapeaua din sufragerie, prima după atâta pauză, că la soacră-sa nu folosise acest drog, c-o vedea lumea din sat, își puse pe mâini mânușile chirurgicale primite de la Bebe, bărbatul fin și grijuliu pentru palmele ei, și se apucă să
PARTEA A CINCIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372062_a_373391]
-
metalic, de unde se fac niște trepte la etaj, unde era un pupitru, unde se vindeau bilete. 100 de pesos. „Dirty cheap!". Ieftin ca braga! De acolo se intra într-o sală mare, prin spatele unei scene. Lângă perete era o canapea răpciugoasă. Când intri în sala te lovește un miros de vechi, de prăfuit. Era întuneric iar sala mare, goală la mijloc, cu niște mese și scaune lângă un bar, în fund. În întuneric, deslușești un acoperiș înalt, ceea ce noi numim
EL TANGO ARGENTINO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372294_a_373623]
-
de stele-și împlete cununa s-auzi cum strigă buha-n noapte cum vântul îți aduce șoapte și ielele cum cântă-n cor valsând straniu în dansul lor. Să nu stai trist în casa ta șezând pe-un colț de canapea trăgând cu sete din țigară acelaș fum, ce te omoară și-apoi să bei îndurerat un gât din sticla de coniac gândindu-te că ți-ai dori să mori, să scapi de apăsare să pleci din lumea asta-n care
SINGURATATE de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372458_a_373787]
-
am mai aflat eu câte ceva, căci cu tine Macro... nu mă mai văd eu la cârma imperiului. -Pe toți zeii! Spuneți ilustre, sunt și eu cât se poate de curios! Caligula își potrivi vocea și se așeză mai bine pe canapeaua pe care se instalase. -Tiberius e din ce în ce mai interesat despre cine este și ce face acest Hristos din Iudeea... -Ce vă spuneam eu ilustre?! Chestii de filozofie și alte asemenea...fără nici o noimă. Mai bine să mai bem câte ceva ilustre! -Ba
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
să îl aștept pe Moș Gerilă! se opuse Călina cu vehemență. - Bine, faci cum vrei! cedă tatăl, știind că oricum nu va putea rezista prea mult timp trează. În fiecare an, de când se știa, Călina se întindea „doar puțin“ pe canapeaua din camera cu bradul și... dusă era. Se trezea dimineața în pătuțul ei, unde o ducea tatăl pe brațe, așa, adormită buștean. Nici de această dată nu făcu excepție de la regulă! După vreo jumătate de ceas, pleoapele îi căzură grele
DAR DE CRĂCIUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344807_a_346136]
-
să coboare, trupuri goale, unul câte unul, în ea. Sfârcurile i s-au întărit și pieptul îi expoldează. Tabloul de pe perete se mișcă. Doi ochi o privesc, fix și inexpresivi. Ultima dată a făcut dragoste, chiar aici sub tablou, pe canapea, care acum plutește-n ceață. Se clatină. Pune o mână pe spătarul scaunului. Un șarpe urca încet, pe lemnul maroniu spre mâna ei. Este șarpele care-l simte-n pântece. Se zbate și sâsâie în urechile ei. Dorința țipă și
ODAIA de VIOREL MUHA în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345794_a_347123]
-
peisajului mă făcea să observ în detaliu tot ce ma înconjoară ,imagini estompate de timp ,dar priveam cu uimire și nesaț dezordinea ordonată a camerei mortuare ălui Mischin Babă ,cu o mulțime de ciucuri ,perne mici ,sfeșnice ,iar pe o canapea învelita în catifea la al carei capăt pe o pernă mare domină fesul defunctului ,despre care am aflat că era învățat,respectat de comunitate la fel ca si imamul . Am fost trezita la realitate de sirenă vaporului care ne anunță
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
ne-am cunoscut, daaa!? Cum capul profesorului se bălăngănea cam în același ritm total neconvingător, șoferul îl luă mai mult pe sus, îl introduse prin ușa aceea impresionantă și îl lăsă într-un hol opulent cu multe draperii roșii și canapele la fel. Ca să fie sigur că lucrurile vor merge bine, șoferul îi spuse unei doamne mai în vârstă, foarte bine machiată, ai cărei ochi ieșiseră puțin din orbite la vederea profesorului: - Făi, Marleno, ai dă grijă, că ăsta-l trece
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
Dintre toate, cel mai căutat de turiști este Palatul Topkapi, reședința sultanilor timp de câteva secole. Plimbându-te prin el, te înfiori la gândul că, atâta amar de vreme, acolo se hotărau destinele țărilor române. Am văzut Marele Divan, o canapea lungă în forma de U, unde se adunau pașii și vizirii pentru Marele Sfat. Am văzut locuințele destinate fiilor de domnitori, trimiși la Poartă ca garanție. Am văzut Muzeul relicvelor, scumpe pentru musulmani și Muzeul bijuteriilor, scumpe pentru toată lumea. Am
COLINDÂND PRIN TREI IMPERII de DAN NOREA în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347432_a_348761]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > HAI SĂ NE IUBIM Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Hai să ne iubim Hai să ne iubim sâmbătă seara Pe canapea, sau pe un site pe undeva. Bezmetică ți se trezească vrăbioara Aplaudând din aripi reînvierea ta. S-adun cu buzele din sfârc răcoarea, Să pitrocesc secretul fragedului sân, Să-ți strecor în trup toată alinarea Și-n beznă grea, să
HAI SĂ NE IUBIM de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347515_a_348844]
-
uscate răsfirate în dezordine, te poate șoca sau ameți dacă întârzii cu privirea pe ea. Sub fereastră luminoasă florile au fost asociate, mecanic, într-un moment de armonie ori teamă, de una dintre mame. Întoarsă acasă, Becky, așezată pe marginea canapelei din mijlocul salonului, rămase cu ochii pe lalelele din glastră... și dintr-odată, se revedea șezând în scaunul din fața oglinzii, mirată de curajul și îndemânarea Aialei, de felul cum i-a răsucit părul dintr-o singură mișcare a palmei, cercetându
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
ne accepte. Ei au darul stăpânirii de sine.” Într-aceeași odaie spațioasă, nu departe de locul unde Becky își retrăia amintirile, Aiala intrase cu două căni de ceai. Le așezase pe masa ovală. Ea preferase locul în celălalt capăt, pe canapeaua mare, cu formă și culoarea unei felii de lună pală, astfel că așezându-se în adâncimea fotoliului era față în față cu Becky. Trase picioarele sub ea până își găsi o poziție comodă. Întinse brațele și prin acea mișcare simți
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
intrați!-Bine dragă de ce ți tinerii la ușă. Doamna s-a dat deoparte și ne-a făcut semn să intrăm în livingul mare ce se deschidea din pragul holului de la intrare -Lua-ti loc ne făcut semn domnul Herscovici arătând spre canapeaua din încăpere, el asezandu-se pe un fotoliu alăturat.- Deci cum rămâne tinere ? Ce ai stabilit. -Domnul Hercovici ... . eu cred că pot să fac de trei ori pe săptămână câte 2 ore..care vor fi funcție de orarul care este în
DESTIN DE FEMEIE.OANA VIZITA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348841_a_350170]
-
surprindere tinere.. Lasa-mi timp de gândire, Discut și eu cu doamna Herscovici și te anunț.-Atunci vă las telefonul de la cămin și mă sunați, indiferent de hotărâre..Asta ca să știu ce fac cu verișoară mea.M-am sculat de pe canapea și lund pe Oana de mână am zis.. Hai să mergem să nu întârziem întrucât până îți voi găsii ceva va trebui să te îngăduie mama prietenei cu care trebuie să dormi acum în același pat. Domnul Herscovici ne-a
DESTIN DE FEMEIE.OANA VIZITA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348841_a_350170]
-
casa de vacanță a pictorului, în Zăvoaia, o localitate situată într-o zonă de munte, la aproximativ douăzeci kilometri de oraș. Acolo era cel mai odihnitor loc de pe pământ: grădina mare, cu sălcii și iarbă, câteva mese din lemn și canapele la fel, apoi cascada-mică, desprinsă din stâncă, împărțind acorduri care-ți înviorau sufletul. Tot aici se vor întâlni cu avocatul care va întocmi testamentul pe numele fetei. Bineînțeles, acesta era doar planul ei. Puteau foarte bine să rămână acasă la
PROMISIUNEA DE JOI (II) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348892_a_350221]
-
de vorbă cu ea. Uneori și Paula se mai oprea să schimbe câteva vorbe cu ea, măcar din politețe. „M-a uitat Dumnezeu aici pe pămân” - se plângea de obicei bătrâna - care, de când îi murise bărbatul, prefera să doarmă pe canapeaua din holișorul garsonierei. „Acum, nici măcar noaptea nu mai pot să dorm” Apoi, fără legătură cu ce spusese înainte, adăuga: „Vezi că mâine este sărbătoarea... sau sfântul... așa că nu mai spăla iar rufe, că-ți faci păcate”. Paula zâmbea în sinea
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
să rămânem îmbrăcați de plecare, să stăm de vorbă, ca să nu ne ia somnul. Mă temeam că voi pierde și următorul tren și încercam să fiu precaută. La un moment dat, bărbatu-meu a plecat să se întindă puțin pe canapeaua din bucătărie, să nu i se umfle picioarele. Oboseala și noaptea își spuneau cuvântul. Chiar dacă a promis că nu vrea să doarmă, știam că îl ia somnul imediat ce pune capul pe pernă. Așa că, în el nu mai aveam speranțe. Am
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
Oboseala și noaptea își spuneau cuvântul. Chiar dacă a promis că nu vrea să doarmă, știam că îl ia somnul imediat ce pune capul pe pernă. Așa că, în el nu mai aveam speranțe. Am rămas singură în sufragerie. Stăteam în șezut pe canapea, rezemată de spătar, îmbrăcată pentru drum. Eram foarte tristă. Aș fi vrut să plâng, dar nu puteam. Cu toate că nu l-am iubit pe tata, vestea morții lui m-a tulburat foarte tare. Îmi reveneau în minte scene din ultima vizită
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
Era greu de suportat felul în care mă ardeau. Nu mai simțisem niciodată asemenea arsuri la ochi. Neștiind cum să-mi alin arsurile, am hotărât să închid ochii. Eram, însă, foarte atentă să nu mă fure somnul. Stăteam rezemată de canapea, cu ochii închiși, așteptând o alinare a arsurilor. Deodată, în fața mea a apărut un tablou de formă dreptunghiulară, cu laturile cam de un metru pe un metru și ceva. Nu era fixat pe perete, nici de tavan. Stătea pur și
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
Radiațiile de pe fața lui și din ochii lui albaștri, îmi dădeau liniște și îmi făceau bine. Nu știu dacă a fost vis sau aievea tot ce am trăit. Numai Dumnezeu știe. Cert este că în momentele acelea, stând rezemată pe canapea, foarte atentă ca să nu adorm, țineam ochii închiși, pentru că mă ardeau prea tare, iar închizându-i am crezut că îmi voi potoli arsurile. Am trăit momente atât de deosebite și de mărețe, încât nu sunt destule cuvinte ca să le pot
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]