222,545 matches
-
cum citește, scrie, vorbește singur. Într-adevăr Într-adevăr, flacăra, flacăra - Flacăra. O laudă, s-ar zice, a lucrurilor. Pe care tocmai le face scrum. Fragment de frescă Un Sfânt Francisc predicând, predicând, cu un crin înflorit în mână, cu capul ușor aplecat sub jugul blând al aureolei. Dând, răbdător, lecții unei grămezi de râme, despre cum să deprindă dreptatea liniei. Iată întrebarea Iată, da, și Întrebarea: Ce fel de sânge va fi curgând, totuși, dintr-o linie rănită? Lucrez foarte
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
de mine Și i s-a lipit de piept Și el a văzut. Ecolocații în pat, cu fața la perete, Mă descompun Deși sunt vie. în mine epavă și-au făcut cuib Vietăți mici Care înțeapă adânc. El stă pe margine, Cu capul sprijinit în mâini, Și prin camera ca un fund de apă tulbure Aud cum vocea i se propagă cu greu, Se lovește de pereți, Se-ntoarce, Se lovește de lucruri: Mă tot gândesc la o fată care-mi place mult
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
și înfierează" (vorba manualelor copilăriei noastre), echivoc, - pe jumătate inclement, pe jumătate complezent. (Scuză-mi, rogu-te, stupida rimă!) În genere vorbind, el e indecidabil (de unde, multele interpretări contradictorii, care, de la Mircea Iorgulescu la N. Steinhard, au să se bată cap în cap). Râsu-i, oricum, e mai benign decât se crede, Caragiale agreîndu-și, în secret, personajele, în, cel puțin, măsura în care le antipatizează. De unde și umanitatea lor. Ele pot fi (și sunt) șarjate, fără să fie marionete; fac schime, dar
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
vorba manualelor copilăriei noastre), echivoc, - pe jumătate inclement, pe jumătate complezent. (Scuză-mi, rogu-te, stupida rimă!) În genere vorbind, el e indecidabil (de unde, multele interpretări contradictorii, care, de la Mircea Iorgulescu la N. Steinhard, au să se bată cap în cap). Râsu-i, oricum, e mai benign decât se crede, Caragiale agreîndu-și, în secret, personajele, în, cel puțin, măsura în care le antipatizează. De unde și umanitatea lor. Ele pot fi (și sunt) șarjate, fără să fie marionete; fac schime, dar schematice nu
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
sânge în gură praful adunat în cutele hainelor vântul ce trage de limbă focul din sobă și amintirea bărcii funerare din cedru de Liban ce a purtat faraonii pe Nil sau în lumea de dincolo printre zeii nemuritori zeități cu capete de lei sau de câini al căror lătrat îl mai auzi în nopțile de insomnie în care te vizitează Osiris îmbrăcat în frac cu monoclul și mănușile albe de funcționar ale straniului domn Kafka
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
apară exact când el își toarnă pe furiș din samovarul răcit demult o ceașcă de ceai, iar o să se uite dezaprobator la el, fără să-i îngăduie un cuvânt, iar o să-l pârască lui Mișa, iar o să-i facă Mișa capul calendar cu perestroika și exemplul pe care trebuie să-l dăm fraților noștri, iar o să aibă o zi proastă, iar o să-l doară capul câteva ore, uitându-se pe fereastra din dreptul fișierului de fier la forfota din fața UM-ului
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
să-i îngăduie un cuvânt, iar o să-l pârască lui Mișa, iar o să-i facă Mișa capul calendar cu perestroika și exemplul pe care trebuie să-l dăm fraților noștri, iar o să aibă o zi proastă, iar o să-l doară capul câteva ore, uitându-se pe fereastra din dreptul fișierului de fier la forfota din fața UM-ului sau poate a GUM-ului. Mai bine rabdă: o oră și jumătate până la urmă nu e totuși o veșnicie! Tăie ceaiul de pe lista preocupărilor
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
imens, cu 128 de brațe și, deci, 128 de beculețe ca niște lumânări, adică luminându-se numai pe ele. Nu s-ar fi putut închipui niciodată cocoțat pe acel candelabru imens, ancorat în niște lanțuri cu zale mai mari decât capul lui. Fusese turnat , probabil, în atelierul în care se făcuse și tunul cel mare cu care nu se trăsese niciodată pentru că nu putuse fi mișcat din loc după ce ieșise din mâinile faurilor. Își notase la un moment dat - în minte
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
pentru că altfel nu avea nici pană, nici călimară și nici foi de scris - problema pentru a-i cere lămuriri Marfei Stanilova, dar fără îndoială că uitase, iar relațiile de serviciu îi interziceau o altă abordare decât cea oficială. În ruptul capului nu ar fi putut să se trezească întrebând-o visător pe Marfa Stanilova: "Dumneata, Marfa Stanilova, probabil, că trebuie să știi unde a fost turnat acest candelabru ce ne luminează de o grămadă de vreme și, mai ales, când?" În
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
de puternici, de eroi, de siberieni s-au întors ei. Ivan Mihailovici îi admira, îi respecta, îi ajuta să iasă de sub masă și, uneori, chiar le râvnea căciula din blană de samur, dar pe care le-o punea duios sub cap spre a le fi somnul mai dulce. Dar, cu toate acestea, era mai bine așa: Siberia - la dânsa acasă, și, noi - aici la noi. e tare bine, de ce să ne încurcăm unul de altul. O neliniște îl mai frisona când
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
nu avea de ce să se dezbrace. Iar dacă se dezbrăcase nu avea de ce să treacă de perdeaua ce despărțea cele două familii plimbându-i-se pe sub nas de parcă ar fi știut că dumnealui nu doarme, ci ține ochii întredeschiși și capul țeapăn cât să nu o sperie. Și nu era vorba de o trecere rapidă prin cameră ci lent, cu încetinitorul. Ba chiar cu un stop cadru prelungit! Probabil că, dacă și-ar fi ales alt traseu prin cameră și alt
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
octombrie-noiembrie, sau dulce-bălaie în lumina lui august - se înfățișa doar ca o firavă potecuță creață, dar foarte vag creață, jucăușă, ce dispărea acolo unde ochii lui Ivan Mihailovici nu puteau coborî. Surprizele -dacă senzația că îi vor sări ochii din cap se poate numi, în circumstanțele astea, o surpriză - nu aveau să se oprească aici pentru Saproșkinov. Deschise, așadar, larg ochii - care păreau a fi bilele unor rulmenți făcuți în dorul lenei de Pavel Semionîci - și o văzu în întregime pe
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
facă duș, fie că de-abia a ieșit de sub duș, fie că se apucă de gătit. Altceva, cu capotul ăsta nu putea Ludmila Cervenkova să facă! Se mai frecă o dată la ochi și cu ei gata să-i crape-n cap observă că Marfușka era singură, că stătea cu fundul către el, un fund mare, imens, un fund cât bila cea mare de lângă tunul cel mare cu care nu se trăsese niciodată, ce mai - un fund apocaliptic, acoperit de straturi-straturi de
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
peste lumea ei nu vor să-și dăinuie comoara emoțiilor de iasomie și chihlimbar pauzelor dintre metamorfoze unde cască o gură plină de frică și neputință funcționarii de la chioșcurile de loterie oceanică levitează cu scrum pe gene autobuzul jerpelit din cap face semn că va ajunge cândva și acasă respirația cărnii are colțurile mototolite de înaltă tensiune carapacele și corpurile consumate de arhitecți sunt reciclate de refugiați vasul cosmic e rotit gingaș un milimetru de un balaur somnoros un vaiet de
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
tr-aco-lo alerga el, dar Madi nu mai avusese răbdare, voia ca el să știe că l-a văzut de pe trotuarul de vizavi. Bineînțeles, nu se gândise dinainte, ci țâșnise spre el, electrocutată de recunoașterea neașteptată a siluetei înalte și a capului înfășurat într-un petec de pânză vișinie, care îi înmuia instantaneu sufletul, ca și în prima clipă în care îl zărise strecurându-se pe lângă peretele întunecat din Club A. Sub cerul luminos al lunii mai, intersecția de la Universitate vibra de
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
mașină ca un elefant intra pe nesimțite în crucea drumului, în timp ce sunetele alunecoase pluteau peste bulevard - 8 sunete subțirele și proaspete, ca niște cornete de îngheață. Madi le eliberase dintre pereții plămânilor ei, privind bandana vișinie, care înainta pe deasupra celorlalte capete grăbite să se strecoare și ele pe lângă zidul cenușiu. Ea îl strigase pe nume și continuase să spere că el va întoarce capul, chiar și după ce își dăduse seama că botul negru al mașinii intrase în ea ca într-un
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
cornete de îngheață. Madi le eliberase dintre pereții plămânilor ei, privind bandana vișinie, care înainta pe deasupra celorlalte capete grăbite să se strecoare și ele pe lângă zidul cenușiu. Ea îl strigase pe nume și continuase să spere că el va întoarce capul, chiar și după ce își dăduse seama că botul negru al mașinii intrase în ea ca într-un popic de cauciuc. Fulgerător îi trecuse prin mine vestea morții ei, în timp ce numele lui continua să înainteze spre pata vișinie de pe trotuar. Madi
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
Avea în grijă etichetele de pe produsele alimentare. Viața era confortabilă. Cristian era un bărbat amabil, vorbea puțin și părea destul de grijuliu cu sine, pentru că mama lui își pierdea o sumă de timp ca în fiecare dimineață să fie așezate pe capul scaunului haine curate, călcate, aranjate, pe care el nici măcar nu le privea. Renunțase demult să-și mai cumpere tricouri de firmă ori adidași la modă. Punea pe el ce-i pregătea maică-sa. Și odată intrat în această ruină, viața
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
pe spatele ascultător al asinei ce te purta printre ramurile de finic ce aveau să se preschimbe în curînd în pietre și urlete jalnice, îmbătrînite de ură. Orbii Te vedeau, surzii Te auzeau în bucuria cea tînără a zilei. Cu cap plecat treceai printre ei, primind osanalele lor precum cununa de spini de la capătul crucii. Semne căința privirii, căința mîinilor, căința auzului căința gurii căința părului în sfîrșit, în camera cea de taină a inimii căința cuvintelor și a simțămintelor - mărturisirea
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
atac neașteptat, prin întoarcere bruscă, blocându-l pe individ cu stânga și lovind cu dreapta, îmbrâncindu-l cu piciorul stâng și fugind cât puteam de repede. Dar el mă ajunsese din urmă și-mi ieși în față rânjind. Mă durea capul, ceafa și rădăcina cerebelului. îmi era frică - pierdusem controlul asupra înfățișării mele. - Ce vreți? l-am întrebat aspru. A surâs cu nerușinare răspunzând în limba noastră maternă: - Linné, ce mai statuie, nu? Știați că există o scrisoare înăuntru? - Necenzurată? Există
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
găseau pe orbită în jurul pământului - fragmente care puteau intra în coliziune cu navele spațiale. Te neliniștești numai gândindu-te la asta. Cu toate că astronomii spuneau că nu trebuie să ne neliniștim la gândul că fiarele vechi din spațiu pot cădea pe capul cuiva. Anul trecut astronomii se agitaseră în legătură cu un asteroid care ar fi putut să colideze cu pământul. Apoi totul fusese dat uitării. Și anul acesta un asteroid, cu un diametru având aproape cât al planetei noastre, trecuse de două ori
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
pe mama. Acum nu mai am decât pietrele care au format un zid al plângerii precum cel din Jerusalim - piatra din România, dăruită de poetul Dan Bocaniciu, une pierre percée, pentru a privi stelele - piatra găsită de mine la Gotland, capul zeului Odin cu un singur ochi dar cu obrajii încă roșii și cu un surâs mistic, și încă o pierre percée dăruită de o necunoscută din public, după citirea poemelor la Visby. Și pietrele italiene, "perechea megalitică", dăruite de Beppe
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
mini, și în pantofi, că era vară... Așa, primăvară spre vară... Și am ieșit la un bar... Acolo o venit ei, acolo, spre mine... Oh, când am trecut eu pe lângă ei, o fluierat, după mine... Iar eu mi-am întors capul, așa, în spate, și i-am văzut... Ei, atuncea, au zis: Vai de mine, da^ ce bună e fata asta, o zis de mine... Zice: Ce bine arată, și ce bună îi... Eu i-am auzit... am intrat în bar
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
nu mai acordam nici o atenție schimbărilor din jur. Greșeală fatală. Căci în jur, lumea mișca totuși, chiar dacă, în încremenirea timpului nostru, noi nu o vedeam, nu o auzeam și nimic din afara noastră nu conta. Guvernul putea să-și facă de cap cu reformele și dute-vino-ul lui neîntrerupt. Guvernanții n-aveau decât să prospere în aiureala lor oratorică. Pentru mine cu toții puteau să se ducă dracului sau să se umfle până la Dumnezeu, căci acolo aveau să se trezească la picioarele noastre definitiv
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
declanșării acelei greve - când eram cu un prieten care mă tot întreba: -dacă m-am gândit bine?..., -dacă nu fac o nebunie?..., -dacă chiar cred că greva nu va avea alt efect decât acela de a-mi pune toată lumea în cap?..., etc. - m-a sunat Betina. -Vreau să știu - mi-a zis ea, ni-tam, ni-sam -, dacă ai de gând să mă iei de nevastă?... Mai întâi mi s-a părut că n-am auzit bine. Că mi se face
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]