KorAP: Find »[drukola/base=capelă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...151 >

3,764 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349

trebui să prânziți aici duminică, dar vă previn că vor să afle de la voi multe lucruri. Veni așadar duminică împreună cu Calixto. După masă, locțiitorul superiorului - superiorul era plecat -, duhovnicul și un alt preot, după cum cred, merseră împreună cu ei într-o capelă. Locțiitorul, foarte binevoitor, le spuse că aveau o părere bună despre viața și comportamentul lor, că predicau ca și Apostolii 2, dar că ar dori să știe mai multe despre acestea. Apoi îi întrebă ce studii aveau. „Dintre noi toți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
povestea noastră. Locțiitorul, neputând să mai scoată nimic de la Pelerin, reluă: „Foarte bine, rămâneți aici și vom ști noi să vă facem să vorbiți”. Atunci, toți călugării se retraseră cu o oarecare grabă. Pelerinul întrebă dacă trebuia să rămână în capelă sau în altă parte și locțiitorul îi răspunse: „În capelă”. Călugării au închis atunci toate ușile și se pare că au luat legătura cu judecătorii. Cu toate acestea, cei doi rămaseră trei zile în mănăstire fără să li se spună

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
reluă: „Foarte bine, rămâneți aici și vom ști noi să vă facem să vorbiți”. Atunci, toți călugării se retraseră cu o oarecare grabă. Pelerinul întrebă dacă trebuia să rămână în capelă sau în altă parte și locțiitorul îi răspunse: „În capelă”. Călugării au închis atunci toate ușile și se pare că au luat legătura cu judecătorii. Cu toate acestea, cei doi rămaseră trei zile în mănăstire fără să li se spună ceva din partea judecătorilor. Luau masa în trapeză cu călugării, iar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
la liturghie, oprindu-mă să mă rog puțin, o mare evlavie și lacrimi, la o anumită vedere sau simțire a Duhului Sfânt ca o desăvârșire a alegerii; astfel, nu puteam vedea nici una dintre celelalte două Persoane dumnezeiești. După aceea, în capelă, înainte de liturghie și în timpul ei, evlavie din belșug și lacrimi. Apoi, cu mare liniște și încredințare sufletească, asemenea cuiva obosit care se odihnește bine, și pentru a nu căuta și dori nimic, considerând lucrul terminat, dacă nu cumva pentru a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
care începe cu cuvintele: libenter suffertis insipientes 2; și fără a primi priceperi sau deslușiri sau percepere a vreunei Persoane, cu o iubire înflăcărată, căldură și multă savoare pentru cele dumnezeiești și cu mare desfătare sufletească. Odată terminată liturghia, în capelă și după aceea, în odaie, în genunchi, dorind să aduc mulțumire pentru atâtea daruri și haruri primite, mi-a pierit dorința de a mai oferi încă o dată jertfa făcută (cu toate că o făceam mereu, și nu fără evlavie), considerând lucrul deja

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
pentru ca dinaintea Preasfintei Treimi să se facă cu mine ceea ce e spre mai marea slujire a Sa etc. și pe calea cea mai potrivită; numai să fiu în harul Ei. Atunci am primit o oarecare lumină și tărie. Intrând în capelă, în rugăciune, - o simțire sau mai degrabă o vedere a Preasfintei Treimi și a lui Isus, dincolo de puterile firii, în același timp înlocuindu-mă sau așezându-mă sau mijlocind pe lângă Preasfânta Treime, pentru ca acea vedere a minții să-mi fie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
etc., cu o nouă revărsare de lacrimi și mare evlavie etc. A PREASFINTEI TREIMI 27. Joi ș28 februarieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite, mare evlavie, șfiindț însoțit de mult har călduros, luminos și plin de iubire. La intrarea în capelă, cu reînnoită evlavie, așezându-mă în genunchi, o dezvăluire sau vedere a lui Isus la picioarele Preasfintei Treimi, și aceasta cu mișcări și lacrimi. Această viziune nu a fost la fel de lungă sau de limpede ca cea de dinainte, cea de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
la rugăciunea pregătitoare, în odaie, am simțit în ea slabe mișcări spre evlavie și spre dorința de a lăcrima cu mulțumire sufletească și cu mare încredere în Isus, care mă atrăgea să mă încred în Preasfânta Treime; astfel intrat în capelă, m-a învăluit o mare evlavie față de Preasfânta Treime, cu o iubire foarte mare și potop de lacrimi, fără a vedea ca și în zilele de dinainte Persoanele pe fiecare în parte, ci simțeam ca într-o limpezime strălucitoare o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
o iubire atât de puternică încât mi se părea că eram cu asupră de măsură unit cu iubirea Sa atât de strălucitoare și dulce, încât această vizită și iubire îmi apăreau distinse și nemaiîntâlnite printre celelalte. Apoi, am intrat în capelă, cu evlavie reînnoită și cu lacrimi care sfârșeau în Preasfânta Treime; la fel, la altar, și, după ce m-am înveșmântat, m-am acoperit de un mult mai mare belșug de lacrimi, sughițuri și iubire foarte puternică, toate din iubire pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
acoperit de lacrimi, sughițuri și iubire puternică pentru Ea, într-atât încât mi se părea că nu doream și nu puteam privi în mine, nu-mi puteam aminti de cele trecute pentru a mă împăca cu Preasfânta Treime. Apoi, în capelă, în rugăciune suavă și liniștită, mi se părea că evlavia care începea sfârșea în Preasfânta Treime, șiar pe mineț mă purta să sfârșesc altundeva, cum ar fi la Tatăl, astfel încât simțeam în mine că dorea să mi se împărtășească în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
La rugăciunea pregătitoare m-am apropiat mai mult de Preasfânta Treime, cu o mai mare liniște sau seninătate spirituală, fiind mișcat spre mai multă evlavie, ca și spre lacrimi, și doream, dar nu vedeam nimic din trecut cu privire la împăcare. În capelă, o evlavie foarte liniștită, iar la pregătirea altarului crescând cu anumite simțiri sau mișcări noi ca spre a lăcrima; și mai încolo, și când am îmbrăcat veșmintele și, mi se pare, și în alte momente trecute, gânduri și cugetări despre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
în sus. De la mijloc încolo, deosebit de mare și neîntreruptă evlavie, cu multă limpezime strălucitoare, caldă și foarte suavă, și care nu a contenit nici după rugăciune; apoi, în timpul rugăciunii pregătitoare, șm-am simțitț cu spiritul liniștit și recules, la fel în capelă. Apoi, îmbrăcând veșmintele, noi mișcări spre a lăcrima și a mă face una cu voința divină, ca să mă călăuzească, să mă poarte etc. Ego sum puer etc.5. Am început liturghia cu multă evlavie și respect lăuntric și înclinație spre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
Sâmbătă ș8 martieț - La rugăciunea obișnuită, de la început până la sfârșit, însă din ce în ce mai mult, am fost însoțit de har, cu o evlavie foarte limpede, strălucitoare și călduroasă, spre marea îndestulare a sufletului, precum și multă mulțumire șsimțindț la rugăciunea pregătitoare și în capelă. La îmbrăcarea veșmintelor, noi mișcări, devenind până la sfârșit din ce în ce mai mari, și cu belșug de lacrimi, arătându-mi-se o smerenie foarte mare, ca să nu mai privesc la cer și, cu cât voiam să privesc mai puțin spre înalt și să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
ZILEI 27 șbisț. Duminică ș9 martieț - Rugăciunea obișnuită, asemănătoare celei de dinainte. După ce mi-am pus veșmintele, în timpul rugăciunii pregătitoare șam simțitț o nouă evlavie și mișcări înspre a lăcrima, sfârșind îndeosebi la Preasfânta Treime și la Isus. Intrând în capelă, mișcări și mai mari, însoțite de lacrimi, toate sfârșind când la Preasfânta Treime, când la Isus, uneori uniți sau aproape uniți, în așa fel încât faptul că sfârșea la Isus nu micșora evlavia față de Preasfânta Treime, și nici invers, iar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
nouă evlavie cu un gând sau judecată că ar trebui să merg sau să fiu ca un înger pentru slujirea de a spune liturghia, și șgândul acesta s-a însoțitț cu o suavă pornire de lacrimi în ochi. Apoi, în capelă și la liturghie, evlavie la acest gând, făcându-mă una cu ceea ce Domnul îmi poruncea și gândindu-mă că Maiestatea Sa dumnezeiască orânduia, purtând totul ad bonum 1 etc. Uneori, în aceste răstimpuri, vedeam întrucâtva, când ființa Tatălui, și anume

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
esență și numai pe urmă la Tatăl, când în alt fel și fără atâta deosebire. A STĂPÂNEI NOASTRE 29 șbisț. Marți ș11 martieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite, multă evlavie limpede, strălucitoare și ca și cum ar fi fost călduroasă. În capelă, la pregătirea altarului, și apoi lacrimi, evlavia sfârșind la Stăpâna noastră, fără a o vedea. De-a lungul întregii liturghii, evlavie și uneori mișcări ducând spre lacrimi, iar după aceea, evlavie. De-a lungul acestor răstimpuri vedeam uneori întrucâtva ființa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
lungul întregii liturghii, evlavie și uneori mișcări ducând spre lacrimi, iar după aceea, evlavie. De-a lungul acestor răstimpuri vedeam uneori întrucâtva ființa dumnezeiască, uneori sfârșind la Tatăl, și anume mai întâi la esență, apoi la Tatăl. Înainte de liturghie, în capelă, șm-am simțitț ca și cum mi-ar fi fost îngăduit să privesc spre înalt, întrucât mi se părea că a privi spre înalt mă tămăduia de tulburarea lucrurilor de jos, și cu acestea, mișcări și lacrimi; apoi, căutam să privesc spre înalt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
ceea ce era cuvenit, de-a lungul întregii liturghii. A DUHULUI SFÂNT 30 șbisț. Miercuri ș12 martieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite, multă evlavie, iar de la mijloc încolo, aceasta a devenit limpede, strălucitoare și ca și cum ar fi fost călduroasă. În capelă, pentru că cineva a coborât scările repede, nu puteam spune liturghia și, întorcându-mă în odaie pentru a mă aduna, m-am recules cu lacrimi; și mergând în capelă, apoi, șpentruț o parte din liturghie, șam simțitț multă evlavie și câteodată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
aceasta a devenit limpede, strălucitoare și ca și cum ar fi fost călduroasă. În capelă, pentru că cineva a coborât scările repede, nu puteam spune liturghia și, întorcându-mă în odaie pentru a mă aduna, m-am recules cu lacrimi; și mergând în capelă, apoi, șpentruț o parte din liturghie, șam simțitț multă evlavie și câteodată mișcări spre lacrimi; în cealaltă parte, de multe ori, luptă, căci nu știam cum să termin, pentru că nu găseam ceea ce căutam. În aceste răstimpuri, nici un semn de viziuni

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
ar trebui să-L chem la liturghie pe Dumnezeu, Domnul nostru etc., și să nu caut lacrimi, ci șdoarț acest respect și această supunere; într-atât încât, îndeletnicindu-mă în repetate rânduri cu această supunere, înainte de liturghie, în odaie, în capelă, și în timpul liturghiei și, podidindu-mă lacrimile, le respingeam pe dată, pentru a lua seama la supunere, și supunerea mi se înfățișa nepărându-mi-se că ar fi de la mine sau a mea, ceea ce făcea să-mi sporească evlavia și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
supunere sau respect, neavând nici un fel de mișcare sau savoare lăuntrică, mai mult, părându-mi-se că simt în mine o neputință pentru a șleț afla, chiar dacă doream să șleț am sau să șleț aflu. Apoi, după puțin timp, în capelă, mi s-a părut că este voință dumnezeiască, pentru ca eu să mă străduiesc să caut și să aflu, și ștotușiț nu aflam, chiar dacă mi se părea bine ca eu să caut, nefiind în puterea mea să aflu; apoi, Dătătorul harurilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
îngerii, și a afla evlavie lăuntrică și iubire; și, în parte, nu cu o mai mică sau mai mare mulțumire decât cu o zi înainte. A ZILEI 14. a. l d. Duminică ș30 martieț - Înainte de liturghie, în odaie, Viziune în capelă și în timp ce mă pregăteam, multe lacrimi; în timpul liturghiei, belșug șde lacrimiț, continuând tot timpul ei; iar după, foarte puternice. În acest răstimp mi se părea că smerenia, respectul și supunerea nu trebuia să fie cu teamă, ci cu iubire, și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
o afla în Sfânta Jertfă, trebuia ca de-a lungul întregii zile să trag folos din aceasta 2, fără a mă îndrepta spre altceva. A ZILEI 17. a. l. Miercuri ș2 aprilieț - În timpul rugăciunii obișnuite, Viziune apoi în odaie, în capelă și când mi-am pus veșmintele, lacrimi, acestea fiind din belșug în timpul liturghiei. În aceste răstimpuri, de mai multe ori, viziune a ființei dumnezeiești, iar când sfârșea la Tatăl, sub formă de cerc, cu multe priceperi și cunoașteri lăuntrice. În

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
SFINȚILOR 55. Marți ș20 maiț - Fără ele și fără tulburare, cu unele grăiri. A STĂPÂNEI NOASTRE 56. Miercuri ș21 maiț - Fără ele și cu multe grăiri. ÎNĂLȚAREA DOMNULUI 57 .a .l Joi ș22 maiț - Înainte de liturghie, în odaie și în capelă, multe lacrimi; în cea mai mare parte a liturghiei fără ele și cu multe grăiri, îndoindu-mă, totuși, ca nu cumva savoarea și suavitatea grăirii să vină de la spiritul cel rău pentru a opri vizita spirituală a lacrimilor; mergând puțin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
o mai mare învățătură pe mai departe. ÎNĂLȚAREA 2 58. .l. Vineri ș23 maiț - Cu ele. A DUHULUI SFÂNT 59. Sâmbătă ș24 maiț - Fără ele. 403. a. l. Duminică ș25 maiț - Înainte de liturghie, multe lacrimi în odaie, cu ele în capelă, belșug de lacrimi în timpul liturghiei și neîntrerupte, cu cele două grăiri minunate. 41. l. Luni ș26 maiț - În timpul liturghiei cu lacrimi și grăire lăuntrică. ÎNĂLȚAREA 42. a. l Marți ș27 maiț - Înaintea liturghiei cu lacrimi, multe în timpul ei, cu grăire

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]